Mari recunoașteri literare în Statele Unite ale Americii, Mexic, Argentina, Spania, Franța, Austria, Italia, Grecia, India, Mongolia, pentru profesorul Constantin Barbu

Victor Roncea: Domnule profesor, nu am mai stat de vorbă de câteva luni și știu că au avut loc mari evenimente literare în viața dumneavoastră de scriitor român de azi, despre care scriu zeci de scriitori străini și ale cărui cărți sunt publicate în cele mai mari țări de cultură din lume. De ce credeți că nu se „preia" nici o știre despre cele mai mari succese culturale și literare care sunt produse de o operă incomparabilă chiar pe plan internațional. Mă gândesc numai la Monumenta Romaniae Historica, o carte în peste 1000 de volume!

Constantin Barbu: Dragă Victor, nu am mai stat de vorbă fiindcă am muncit foarte mult și pentru prima dată în viață sunt obosit. Academia Tomitană și Arhiepiscopia Tomisului, prin strădania eminentului Acad. Teodosie Petrescu, a organizat la Constanța, în august, o sesiune științifică internațională și un festival mondial de poezie. Au fost prezenți câțiva președinți de academii, celebri și ei, celebre și academiile, mari poeți care sunt adevărate voci planetare. Voi detalia, într-un prilej viitor, cel mai mare eveniment literar care a avut loc în România în acest an. Am fost invitat în Mexic la World Congress of Poets sub auspiciile World Academy of Arts and Culture.

În Italia, am participat la ceremoniile de premiere fabuloase organizate de Accademia delle Arti e delle Scienze Filosofiche în vestitul Castel Normanno-Svevo din Bari:

Accademia delle Arti e delle Scienze Filosofiche, Academie în care am onoarea să fiu membru fidel, ființează sub înaltul patronaj al Parlamentului European, al Senatului Republicii Italiene și al camerei Deputaților, al Consiliului de Miniștri, al Ministerului Culturii, al Ministerului Afacerilor Externe și al Cooperării Internaționale, al Ministerului Cercetării, al Departamentului pentru Cultură și Educație al Vaticanului. Castelul este construit pe temeliile unei fortărețe cu origini antice despre care Horațiu a scris în Satireși Tacit în Anale. Castelul, înălțat în străvechiul Baryum, și-a început existența prin 1132, în vremea regelui normand Rogerius al II-lea (distrus în 1156), reconstruit în anul 1233 de marele împărat Frederic al II-lea.

Iată castelul, în toată splendoarea sa:

Iată și o altă imagine din interiorul Castelului, când, anul trecut, am primit Premiul Dante pentru Eu am aprins chibritul care dă foc Laniakeii, celebra mea carte în 100 de volume, cuprinzând 10.000 de poeme, aproape toate geniale:

Diploma este o adevărată capodoperă grafică. Îmi place și aprecierea că opera mea îmbogățește patrimoniul intelectual. Iată diploma conferită de înaltul Senat Academic, în 19 octombrie 2024.

În acest an celebra academie mi-a conferit Premiul Sophia Anima Mundi pentru „opera filosofică și metafizică”:

O mare bucurie mi-a făcut Accademia delle Arti e delle Scienze Filosofiche prin Sigillo Accademico per la Filosofia del Versoconferit pentru cealaltă mare operă a mea în 100 de volume și 10.000 de poeme intitulată Stîlpul versului:

Am, într-adevăr, mari prieteni admirabili!

V.R.: Spuneți-ne câteva cuvinte și despre „epopeea mexicană"...

C.B.: În Mexic, un bun prieten și mare poet a făcut chiar un film „documentar" despre mine și unele poezii pe care le-am scris chiar în timpul vieții. Numele său este Fernando Salazar Torres.

În acest an, World Academy of Arts and Culture (Registred in the State of California, United States of America) mi-a conferit The Honorary Degree of Doctor of Literature (Litt.D.) cu prilejul celui de-al XLIV-lea World COngress of Poets. Onoarea o datorez lui Yu Hsi (President of WAAC), Mariei Eugenia Soberanis (President of WCP), Ernesto Kahan (Vice President of WCP), Patriciei Garza S. (Secretary General of WCP).

Și, de asemenea, World Congress of Poets, congres sub auspiciile World Academy of Arts and Culture, mi-a conferit titlul de Life Member al acestei celebre Academii Mondiale de Arte și Cultură.

V.R.: Știu că în America, v-au apărut mai multe cărți. Vă rog să facem o cât de scurtă prezentare a acestor cărți.

C.B.: Prima carte de poeme apărută în America este o traducere excepțională realizată de Veronica Lungu și prefațată de un mare poet contemporan Bill Wolak. El a scris și o prefață erudită din care citez câteva rânduri despre Abandonment of the Void: IV. Mental Landscapes.

„The scope of Constantin Barbu's poem ABANDONMENT OF THE VOID--a ten volume work written over many years--places it in the long poem genre similar to Ezra Pound's The Cantos and Charles Olsen's The Maximus Poems. Presented here in English translation from the original Romanian by Veronica Lungu is the fourth book subtitled MENTAL LANDSCAPES. Like T. S. Eliot's The Waste Land, the tone of the poem is a little intimidating in that it focuses so relentlessly on the void. Thus, the poem represents a postmodern exploration of inner existential foreboding and distress."

Celelalte două versiuni sunt în spaniolă și engleză.

Ele sunt datorate unor traducători de excepție, Carmen Bulzan și Octavian Cocoș. Traducerile au apărut simultan la Editura Artepoética Press din New York, grație prietenului meu Carlos Aguasaco, marele poet.

Să îți citez și câteva poeme în versiunea spaniolă și în versiunea engleză.

1

el señor no se pudrirá más

en el túnel negro

aunque tu luz

tu super luz

lo cegará

la ceguera tendrá

todos los sentidos

y es alrededores

tiene pocos sonidos

y raro

ely tiene su aire

y volarlos

como ella quiere desde hace mucho tiempo

durante tanto tiempo

hasta cuando

los terrícolas permanecerán en mal estado

nombrando sus cenizas

con otros sonidos

2

y el libro envejecerá

cuando una luz estrecha

llorará

hasta que escuche su luz

entonces tú Ely

con tu mano encenderás

la luz

tu, Ely

con tu mano encenderás

luz

4

cuando vagaba en el vacío

con el poeta

no te conocía

ahora la magia existe-

en otra versión

y no hay nada más peligroso

que su ángel

que traga el palimpsesto

sin interrupción

y la no interrupción no

se repete

you, Ely, could perform the miracle

of carrying the linden flower

down to the empty skull

where there is a garden

where nothing has bloomed to this day

and you don't know

nor you can find out either

and always again

without reason

you carry the linden flower

to the empty skull

you will come

with a scared light

and a flying brain

and the transparent queen

will be deflowered

Leonardo in the the Lord's clothes

will draw dazzling sketches

and will let them

fall

from the highest height

so high the height is

when Leonardo makes the sketches

that they will never fall

the transparent queen

will stay as virgin

as a dangerous verse

with the die in her mouth

the empress was eating

the numerous earthlings

behind me

death was already beating the drum

no one counts

the comet

that won't save anybody

but you, Ely, hold in your eyes

the non-existent empire

where you are my sweetheart

V.R.: În 2024, cu prilejul Simpozionului științific și al Festivalului Mondial de Poezie, poetul Óscar Limache, directorul Centrului Cultural Novus Orbis, v-a adus o Diplomă prietenească semnată și de președintele José Quezada Macchiavello. Ce este memorabil este că diploma era însoțită de o carte specială, anume Carlos Oquendo De Amat – 5 metros de poemas. Știu că de aici a pornit Poelyzia dumneavoastră...

C.B.: Este o odisee interesantă. Óscar Limache aducea Carlos Oquendo De Amat – 5 metros de poemas ca un dar frumos doamnei Carmen Bulzan. Bagajul lui Óscar Limache s-a pierdut vreo zece zile până când a reapărut în Aeroportul Otopeni din București. 5 metros de poemas este o carte-pliu, lungă de cinci metri. Când am văzut-o entuziasmul a scris pe loc o carte-pliu, fiindcă eu am lucrat mult pe pliul eontic pornind din Heidegger și dialogând mult timp cu Noica. Cartea, superbă, a și fost tradusă de Carmen Bulzan. L-am întrebat pe directorul Editurii Revers, Răzvan Burada, câți metri de carte-pliu poate să tipărească. El mi-a răspuns „50 de metri". Atunci am scris Poelyzia, pe 50 de metri, având cam cinci poeme pe fiecare metru. Cred că am scris cartea în două zile și patru ore, dacă îmi amintesc bine, într-o cataliză a memoriei provocată de o superbă Elisa care i-a fixat și titlul. Lansarea cărții a fost una de-a dreptul planetară și au citit câte un poem din Poelyzia, 16 de poeți celebri din întreaga lume.

În 21 martie 2025, în Sala Eugène Ionesco din Hotelul Novotel din București, a avut loc cel mai mare eveniment poetic care se desfășoară în Ziua Mondială a Poeziei.

Cea mai frumoasă actriță din România, Flavia Hojda, a susținut un extraordinar recital poetic - VIDEO:

Gândind această experiență poetică pe care îndrăznesc s-o numesc „abisală", scriitorul M. R. Diaz Butron, directorul publicației 5 metros de poemas mi-a trimis câteva întrebări foarte interesante și productive despre cataliza cărții 5 metros de poemas în memoria explozivă a Polyziei. Cred că va ieși o cărticică demnă de ținut minte.

V.R.: Mi-ați spus că va apărea o carte în Franța despre Eu am aprins chibritul care dă foc Laniakeii, carte pe care scrie tânărul doctorand parizian David Noria. În ce revistă s-a publicat deja un capitol?

C.B.: David Noria publică articolul El poeta Constantin Barbu: ¿liberar es destruir? David Noria (Constantin Barbu, Yo encendí el fósforo que prenderá fuego al Laniakea, trad. de Carmen Bulzan), în celebra Revista de Occidente (nr. 532, septembrie 2025). Iată articolul tânărului scriitor David Noria:

C.B.: Alături de Massimo Massa, Domenico Pisana, Cheikh Tidiane Gaye, Jernail Singh Anand a apărut cartea The Seneca Dream sub egida World Literature India, editată de Jernail S. Anand. Iată:

Sunt prezente în română și în versiune engleză patru din cele zece elegii care alcătuiesc Cele zece elegii care sfârșesc poezia.

Îngăduiește-mi să transcriu versiunea engleză (datorată traducătorului Octavian Cocoș) a Elegiei a zecea.

TENTH ELEGY

I will close the book so that you can fly

who will swallow the book

let him first

make a hole in it

through which I will pass

if he cannot do this

let the unicorn come

with its horn

at the top of which

is an old verse: the verse

older than the universe,

and it belongs to no one

I, in her absence,

thrown on a comet,

will travel backwards

to those times

when no verses were written

I just kill myself

by the fastest decapitation

it is a decapitation in the void

sacrificing the imagination

which has had an artistry

now it's a mere excess

when the angel

is rather a

non-existent beast

I write only

by the light of lamp number 5

and only when

the light within

is outside

and the Romanian language

drinks my blood

and licks salt

from my phallus

then the face breaks apart

and violates the cardinal points

thinking my name is "Constantin”

but there is no death

before life

sweeter than Parousia

nor soil yellower

than the worms

eating shit from my brains

for a hundred centuries,

which lie on the shelves

instead of thoughts

you remind me

that

"emptiness is your equal”

just like the one who decapitates the void

is the same as the decapitated void

speechlessness keeps quiet all the time

in a violent delirium

and sets fire to the collection of records

and at the same time

God's edges

cut my paper

in ten thousand directions

and surround it

the manuscript will be

a mandala of the sun

and in a thousand years

it will be the palimpsest on which

I'll write over your signature with a dry kiss

I will rewrite signs over signs

and end without end –

nothing but illuminations

in which Dante gets lost

as if among deep ruins

I watch how climb again to the moon

yellow corpses

with a single wing

keeping in their mouth

stone dice

I stay in my homeland

waiting for an ecstasy

to break the emptiness in the emptiness

this is an artistry born from error

I was once a king without a kingdom

over

all the imaginary objects

back then there were times

when comets fell

in all the three times at once

and the universe was being transcribed

on ten sheets

if you see

an arrow in the void

don't get scared

look to see

if it's light in it

if God applauds

the universe

with one hand

keep your eyes open

until the light changes

and destroy in an instant

the chiliocosms

in that instant which encompasses

ten thousand thousands of them

for not all are covers

do not be afraid

there is going to be a land

which believes

it has a secret

do not be afraid:

these are imaginary things –

watch them how they drink ambrosia

on the other side

then

what a non-existent introversion

all the angels fly at once

leaving in a black

dereliction

the sucked memory of the eons

do not be afraid

you fly in my mind

and my mind

is not mine

nor your mouth is yours

nor the verse

we are only blue beings

which wrap the lights

we reflect the lightning

we make the rose bloom

we eat the verse in the void

and dye all

the collections of voids

until we reach December

the black chiliocosms

come to you

and ask for a sound

of speechlessness

don't give them anything

of the ten thousand instants

it is better to leave in ruins

the light of lordship

and let God pass

through the void if he can

when he has no dowry

you are a sacrifice

having all the gifts

in vain ends the universe

with the verses

"the smell of linden tree

is present in all three”

in vain will come

the punctured void

carrying itself

on its back

the brain of your star is on the outside

it has no manufactured god within

you know the road

when you cross the lordship on the spot

the weird foreigner

cannot swallow the lotus flower

along with the moon

now you have taken their lights away

I don't know anything

and I don't write you a letter

the abyss is too small

the apocalypse too sweet

and death is celebration

I will guard your verse

swallowing the stone

with which nothingness crushes me

I will close the book

so that you can fly

with all the wings in the world

and sing again

in a way that not even the Buddha sang

any sutra

until

my hand

brings you again and again a blooming rose

until

my hand blooms endlessly

until

you flourish

and return

I will stay here

always

from everywhere

being alone with you

and with your verse in the void

and I will guard your verse

swallowing the stone

with which I crush the nothingness

and I will open the supreme book

so that you can fly by yourself

with all the wings in the world

at once

and be the only one who sees

how the last line blows my brain

V.R.: Știu că a apărut versiunea mongolă a Celor zece elegii care sfârșesc poezia, datorată traducătoarei și poetei S. Bulgantamir. Ce îmi puteți spune despre această carte?

C.B.: Traducerea cărții a durat aproximativ trei ani și a fost desăvârșită cu multă grijă. Doamna profesoară S. Bulgantamir, membru de onoare al Academiei de Științe Filosofice și Arte din Bari, a primit chiar un prestigios premiu pentru traduceri din partea Academiei.

Împreună cu o traducere poetică excelentă, cartea este prefațată de eminentul poet Mend-Ooyo Gombojav, președintele Academie de Poezie și Cultură din Mongolia. Generoasa lui prefață are titlul Cele două aripi ale poeziei lui Barbu se întind înspre Apus și Răsărit.

Doamna Bulgantamir, profesoară la Universitatea Națională a Mongoliei, a avut generozitatea să-mi trimită traducerea în franceză a prefeței prietenului meu Mend-Ooyo Gombojav.

Iată această prefață despre care pot spune că este cuprinzătoare, caldă și de o intuiție absolut aparte. Iată prefața care însoțește Cele zece elegii care sfârșesc poezie în versiunea mongolă.

„LES DEUX AILES DE LA POÉSIE DE BARBU S'ÉTENDENT VERS L'OUEST ET L'EST

Sur la côte de la mer Noire, ce joyau bleu de notre planète Terre, se trouve la petite ville de Constanța, qui était autrefois dans l'antiquité un lieu de culte appelé Tomis. On considère que les premiers saints de Tomis vivaient et prêchaient à l'époque de Bouddha. Les saints de Tomis se sont succédé sans interruption, et aujourd'hui, le saint de la lignée du le Révérend Théodose, continue de porter, de préserver et d'enrichir ce trésor culturel et spirituel inestimable. Grâce à l'invitation du Révérend Théodose, j'ai eu la chance de passer quelques jours dans ce lieu sacré et immense. Dans la bibliothèque du temple saint, se trouvent, les volumes de notre ami, l'historien et poète Constantin Barbu. En voyant ces milliers de volumes - plus de 800 volumes sur l'histoire de la Roumanie, environ 100 manuscrits des saints de Tomis à travers les âges, 104 volumes de Dimitrie Cantemir, 735 volumes de compilations des manuscrits de la vie et des œuvres du grand poète roumain Mihai Eminescu - et en constatant que le nom de Constantin Barbu figurait sur la couverture de chacun d'eux, nous étions stupéfaits. Le Sa Sainteté Théodose et Monsieur l’Académicien Constantin Barbu ont collaboré dans de nombreux domaines culturels, notamment la poésie, l'histoire, le patrimoine culturel et l'édition.

Un beau jour ensoleillé, Barbu nous emmena voir le théâtre en plein air d'Ovide en construction au bord de la mer. Là, des fouilles archéologiques étaient en cours, et on étudiait les vestiges historiques et culturels liés à la vie du grand poète romain Ovide, qui vécut il y a deux mille ans, à la charnière de l'ère pré-chrétienne et de l'ère chrétienne.

Le Saint et Constantin Barbu ont conjointement initié la création de l'Académie Mondiale de Poésie Ovide, et ces jours-ci, ils ont annoncé sa fondation, après avoir invité et réuni les dirigeants de dix académies d'Orient et d'Occident. On pense qu'Ovide, considéré comme le dernier des grands poètes de l'âge d'or de la Grèce, est décédé sur une île visible non loin de là, baignée dans la mer Noire. Nous avons fait le tour de l'île en bateau à moteur. Le soir, dans un théâtre de la ville, nous avons eu le plaisir d'écouter pendant deux heures entières des poèmes d'Ovide et de Mihai Eminescu.

Notre ami Barbu a effectué son service militaire à Constanța, et y a également fondé et enseigné à l'Université Ovide. Se souvenant de son temps dans l'armée à Constanța, il raconta qu'il vénérait la poésie de Dante, en particulier son célèbre poème "La Divine Comédie", qu'il récitait par cœur. Ainsi, l'esprit poétique de Barbu était déjà connecté aux époques des anciens maîtres dès sa jeunesse.

Plus tard, alors qu'il était assis dans des archives et des bibliothèques célèbres à travers le monde, préservant le patrimoine historique et culturel, et qu'il se plongeait dans l'histoire ancienne, il fit également connaissance avec les grands historiens de divers pays. Parmi eux, il prit particulièrement connaissance des sources historiques concernant l'histoire mongole, notamment de la période de Gengis Khan et de l'empire qu'il fonda. "Si vous parcourez les catalogues des archives et des bibliothèques du monde entier, c'est ce qui est lié à votre histoire que vous trouvez en plus grande abondance", dit-il. C'est ainsi qu'il développa un intérêt pour l'histoire et la culture mongoles, et constitua par la suite une vaste collection personnelle pour ses recherches.

Ainsi, le monde intellectuel de Barbu voyageait perpétuellement à travers les joyaux de l'histoire ancienne. L'histoire et la poésie. Ces deux-là sont les ailes jumelles qui permettent à son esprit de s'envoler. Sa vie est tout simplement comme une légende un hymne. Dans les années 70, il écrivit une série de poèmes intitulée "Élégie du Néant" en hommage à la mémoire de son père, et pour sa bien-aimée femme Angela, il planifia d'écrire 243 livres, dont "Dix élégies qui rompent avec la poésie", et à ce jour, il en a écrit et publié 156.

Ses volumes historiques et ses poèmes se comptent par centaines de milliers, il est donc impossible de les résumer, et encore moins de les mentionner tous. Barbu étudie les grands saints du Mahayana bouddhiste, tels que Nagarjuna, Chandrakirti, Vasubandhu et Asanga, à partir des sources sanskrites ; il considère leurs hymnes comme une grande poésie et dit toujours apprendre d'eux. Dans ses poèmes résonnent constamment des échos de la mémoire byzantine, des citations bibliques, des expressions du Mahayana, du monde chinois, des profonds et lointains souvenirs poétiques de Dante et d'Ovide, et parfois la sagesse du Zen.

"Je suis connecté à Ovide par mon subconscient", aime-t-il dire.

Barbu est une personne qui a non seulement étudié l'héritage des grands penseurs et maîtres anciens d'Orient et d'Occident, édité, annoté et publié leurs manuscrits, mais qui est aussi connectée à eux par son esprit poétique.

Précisément, lui, s'élevant sur les ailes jumelles de l'Occident et de l'Orient, voyage dans le monde des anciens sages.

"L'histoire est un poème que les gens écrivent sans même le savoir", aime-t-il dire.

Je lui ai demandé un jour : "Y a-t-il un mot des sages d'Orient dont vous vous souvenez et apprenez toujours ?"

Il prononça le mot "Ālayavijñāna" avec une intonation sanskrite et dit : "J'ai médité et étudié ce mot pendant 25 ans." Puis il ajouta :

· Quant aux sages bibliques, c'est le mot dit par Saint Paul l'Apôtre: 'panta exestin', c'est-à-dire "tout est possible", et grâce au fruit de ma méditation sur ce mot, j'ai écrit à 45 ans un livre en 10 volumes intitulé "Le Surlivre sans pourquoi?". Mais en assimilant ce mot, je l'ai médité dans le style bouddhiste."

Concernant le mot Ālayavijñāna, Barbu dit brièvement : "Ce mot désigne l'indestructibilité de la conscience." Pour ma part, en approfondissant sa compréhension, je l'ai interprété comme se référant probablement à la parole du Mahayana selon laquelle la parole a la nature de l'indestructible mantra.

Lors de sa visite en Mongolie en 2022, il m'apporta en cadeau le seul exemplaire existant au monde, selon lui, du feuillet contenant une explication de la Prajñāpāramitāpar Rahulabhadra.

C'est un monde intellectuel si extraordinaire qui souhaite maintenant révéler ses œuvres poétiques aux lecteurs mongols.

Pour le lire à travers ses poèmes, il faut voyager à travers les joyaux de milliers et de centaines d'années d'histoire, et se rendre ensemble dans le monde intellectuel des anciens sages d'Orient et d'Occident. Il faut écouter les battements de cœur des anciens sages, affronter leur détermination inébranlable visant notre époque, leur parcours endurci par les difficultés et les souffrances, la tristesse dans leur cœur et leur regard extraordinaire et pénétrant sur l'avenir. La poésie de Barbu nous offre un tel lien extraordinaire avec la sagesse de l’histoire.

Barbu a écrit ce livre en français. Je pense que la chercheuse et traductrice madame  S. Bulgantamir avait parfaitement capturé le ciel limpide de sa poésie - reflet de son monde unique et extraordinaire - le vol libre dans l'espace mélancolique de ce qui ne peut être saisi ou façonné, et l'art intérieur de l'esprit, de sorte qu'il n'y avait aucune possibilité de correction éditoriale. Je tiens à exprimer ma gratitude à la docteur S. Bulgantamir qui, parallèlement à ses travaux de recherche, a consacré son temps précieux ces dernières années à la tâche ardue de traduire la littérature mongole en français et la littérature française en mongol, et qui travaille avec succès. J’avais pensé désespérément qu'il était presque impossible de lire, interpréter et traduire les "Élégies" de Barbu, un poète difficile au monde apparemment aussi vaste et complexe. Je suis émerveillé que S. Bulgantamir ait pu exprimer ce que Barbu a dit : "Tout est possible".

Mend-Ooyo Gombojav"

V.R.: Pentru sfârșitul provizoriu al interviului de azi, vă întreb la ce lucrați acum?

C.B.: Am grijă în tipografia Revers de cele 250 de volume ale IPS Acad. Teodosie, anume 1700 de ani de la Sinodul de la Niceea din anul 325. Marcus Metropolitanus Tomensis, participant la Sinodul de la Niceea. De cele 325 de volume din Fontes Nicaenae Synodi. Și de primele 100 de volume din Monumenta Mongoliae Historica. Tipăresc, „pentru mine", 60 de volume din Va fi chiliovers(este o colecție în 100 de volume care continuă Stîlpul versului).

V.R.: Așteptăm și vom vedea...