O primă remarcă se impune de la sine: nu îmi imaginez vreun politician actual occidental, care să stârnească atâta curiozitate, la anunțul că va da un interviu. Regimurile zise democratice produc mediocrități tot mai anoste, care nu par să gândească cu mintea proprie, nu par să fie ei înșiși la comandă, sunt fățarnici, fără profunzime și insistă pe teme de care alegătorii sunt sătui, sloganuri ca diversitatea și încălzirea globală.

Nu ni-i putem imagina nici erudiți, nici cu sclipiri de spirit, nici frământați de destinul națiunilor lor sau de vreo preocupare filosofică. Reprezintă un sistem de marketing, nu popoarele lor. Altfel spus, nu au legitimitatea pretinsă de un sistem reprezentativ, sunt marionete ipocrite și toată lumea știe că nu sunt mai mult de atât.

Vladimir Putin a început interviul de două ore cu un amplu istoric, nu de la pașopt, ci de la 862, când „statul rus a început să se adune”, când „orășenii din Novgorod au invitat un prinț vareg (viking n.m.) Rurik din Scandinavia, să domnească asupra lor”. Analiza continuă după INTERVIUL TRADUS ÎN ROMÂNĂ DE IONEL TRANDAFIR:

În 1882, succesorul lui Rurik, prințul Oleg, a venit la Kiev. I-a înlăturat pe doi frați și Rusia a început să se dezvolte cu două centre de putere: Kiev și Novgorod.

„Următoarea dată semnificativă din istoria Rusiei e 988, botezul Rusiei, când prințul Vladimir, strănepotul lui Rurik, a creștinat Rusia și a adoptat creștinismul.” Dar statul rus a devenit pradă ușoară pentru imperiul mai vechi, creat de Genghis Han. Succesorii lui, mai ales Batu Han, au venit în Rus, au prădat toate orașele, iar partea de sud, inclusiv Kiev, au pierdut atunci independența, păstrată de câteva orașe nordice. Și apoi, un stat unificat rus s-a deslușit, cu capitala la Moscova.

Putin include Țările Baltice și Polonia în Rusia istorică: „Partea sudică a pământurilor rusești, inclusiv Kiev, au început să graviteze în jurul altui centru, Europa. Era marele Ducat al Lituaniei. Se numea Ducatul Lituanian Rus, pentru că rușii erau o parte importantă, vorbeau aceeași limbă, aveau aceeași religie. Apoi a fost unificarea ca marele Ducat al Lituaniei și Poloniei. Peste câțiva ani, altă uniune s-a făcut. Unii preoți au devenit subordonați Papei. (..) Polonezii au făcut timp de decenii o polonizare, și-au impus ideile, limba, ideea că această populare nu e chiar rusă. Că această populație de la margine ar fi ucraineni. La origini, cuvântul însemna „mărginaș” sau era grănicer. Nu se referea la niciun grup etnic anume.”

Putin susține că în secolul XIII, polonezii au supus ucrainenii unei oprimări în scopul asimilării.

În 1664, poate chiar mai devreme, locuitorii acelor locuri (Ucraina n.m.) s-au adresat Varșoviei cu cererea să le trimită conducători ruși și ortodocși. Fiind refuzați, s-au adresat Moscovei. (A venit pregătit cu documente de arhivă de la Bogdan Hmelnițki.) Deși la început s-au temut de un război cu Polonia, în cele din urmă Țarul și Adunarea au decis să dea curs cererii și să includă o parte din vechile pământuri rusești în regatul Moscovei. După războiul cu Polonia, un armistițiu s-a semnat și teritoriile de pe Nipru, inclusiv Kiev, au mers la Rusia. Iar ce era la dreapta râului a rămas în Polonia.

Sub Ecaterina cea Mare, Rusia și-a recerut toate teritoriile istorice. Totul a durat până la Revoluție. Înainte de primul război mondial, statul major austriac a marșat pe ideea ucrainizării și a promovat ideea de Ucraina. Motivul lor era simplu: doreau să slăbească Rusia înainte de război și să slăbească zona de graniță. Deci acea idee, născută în Polonia, că aceia nu sunt chiar ruși, ci aparțin unui grup etnic special, „ucraineni”, a fost preluată de Austria. În preajma secolului XIX au apărut teoreticieni ai independenței Ucrainei. Dar toți susțineau că ar trebui să aibă o bună relație cu Rusia.

După revoluția din 1917, bolșevicii au vrut să restaureze statul și războiul civil a început, inclusiv ostilitățile cu Polonia. În 1921 s-a făcut pace cu Polonia, și în acel tratat, teritoriul de-a dreapta Niprului a fost dat încă o dată Poloniei.

versiunea lui Putin despre al doilea război mondial

Trecând cu totul peste Pactul Ribentropp Molotov, Putin vine cu altă versiune, livrată cu un zâmbet malițios: „În 1939, după ce Polonia a colaborat cu Hitler, pentru că a colaborat cu Hitler, să știți. Hitler a oferit Poloniei pace și un tratat de prietenie, o alianță prin care Polonia să dea înapoi așa zisul coridor Danzig (Gdansk n.m.) care lega Germania de Prusia de Est și Konigsberg (Kaliningrad n.m.).

Hitler a cerut să i se dea amical, dar au refuzat. Totuși au colaborat cu Hitler și s-au implicat în împărțirea Cehoslovaciei. (Moment în care Tucker Carlson intervine și îl întreabă: dacă pretindeți că Ucraina e parte din Rusia, de ce nu ați încercat să o luați când ați devenit președinte? Neperturbat, Putin a insistat să mențină firul istoric.)

„Deci în al doilea război mondial Polonia a colaborat cu Hitler (..) pentru că polonezii nu au cedat cererii pentru coridorul Danzig, l-au împins pe Hitler să înceapă al doilea război mondial prin atacarea lor. De ce împotriva Poloniei a început războiul la 1 septembrie 1939? Polonia s-a dovedit a fi refractară la compromis și Hitler n-a avut ce să facă, decât să înceapă să își implementeze planurile cu Polonia.”

„Apropo, am citit niște arhive, URSS s-a comportat foarte onest. A cerut permisiunea polonă să tranziteze trupe ca să ajute Cehoslovacia. Da ministrul de Externe polonez a spus că, dacă sovieticii survolează teritoriul polon, avioanele vor fi doborâte. Dar nu mai contează. Contează că războiul a început și Polonia a căzut victimă politicilor pe care le-a urmat în Cehoslovacia. E în binecunoscutul pact Ribentropp – Molotov. Parted din teritorii, inclusv estul Ucrainei, trebuiau date Rusiei” (spune Putin zâmbind). Deci Rusia, numită atunci URSS, și-a recâștigat teritoriile ei istorice.”

„După victoria din Marele Război Patriotic, cum numim noi al doilea război mondial, toate aceste teritorii au fost consfințite ca aparținând Rusiei, URSS. Iar Polonia a primit în compensație teritorii germane. Partea estică a Germaniei e acum Polonia, care și-a câștigat acces la Marea Baltică și Danzig.”

crearea Ucrainei

„În 1922, când se construia URSS, sovieticii au înființat Ucraina Sovietică, (entitate) care nu existase până atunci. Stalin a insistat ca acele republici să fie incluse în URSS ca entități autonome. Din motive inexplicabile, Lenin, fondatorul statului sovietic, a insistat să li se dea dreptul de a se retrage din URSS. Și tot din motive necunoscute, a transferat acelei republici ucrainene unele din teritoriile rusești, cu locuitorii lor. Deși acele teritorii nu fuseseră niciodată numite Ucraina, dar au fost făcute parte din Republica Sovietică a Ucrainei. Ele includ regiunea Mării Negre, primită sub Ecaterina cea Mare, care n-avea nicio legături istorică cu Ucraina. Și dacă ne întoarcem la 1664, când aceste pământuri s-au întors la Imperiul Rus, e vorba de un teritoriu cât 3-4 regiuni din Ucraina modernă, fără acces la Marea Neagră, care era dincolo de orice discuție.”

(Putin are o versiune la fel de discretă și despre cuceririle imperiului rus, pe care le prezintă ca pe niște cadouri.) „La un moment dat, când Rusia le-a primit ca o consecință a războiaielor ruso-turce, au fost numite Noua Rusie. Dar asta nu contează. Contează că Lenin a creat această Ucraină, care s-a dezvoltat ca parte din URSS. Și din motive necunoscute, bolșevicii s-au implicat în ucrainizare. Nu doar pentru că era o conducere sovietică, formată din oameni originari din Ucraina. Era explicată ca o politică generală de „indigenizare”. Era promovarea unui specific național, care nu e un principiu rău în sine.”

Putin recunoaște că Bucovina, Herța și Bugeacul sunt românești!

„După al doilea război mondial, Ucraina a mai primit, pe lângă teritorii ce aparținuseră Poloniei înainte de război, și parte din pământurile ce aparținuseră anterior Ungariei și României. Deci România și Ungaria au avut o parte din teritoriile lor luate cumva și au fost date Ucrainei Sovietice. Și ele rămân parte din Ucraina. Deci în acest sens, avem toate motivele să spunem că Ucraina e un stat artificial, care a fost modelat după voința lui Stalin.”

Tucker întreabă: – Credeți că Ungaria are dreptul să își ia pământul de la Ucraina? Și că alte țări au dreptul să se întoarcă la granițele lor din 1654? (O întrebare la care Putin oftează și adaugă o bizară descriere edulcorată a stalinismului.)

„Nu sunt sigur dacă ar trebui să se întoarcă la granițele din 1664… Dar având în vedere regimul lui Stalin, despre care mulți susțin că a văzut multe violări ale drepturilor omului, și ale drepturilor altor state… Unii spun că și-ar putea pretinde acele pământuri ale lor, deși nu au dreptul să facă asta. E, cel puțin, de înțeles. ”

– I-ați spus lui Viktor Orban că poate avea o parte din Ucraina?

„Niciodată. Nu i-am spus nici măcar o dată. N-am avut nicio conversație despre așa ceva. Dar știu sigur că ungurii care trăiesc acolo își doreau să se întoarcă la țara lor istorică. Mai mult: aș vrea să vă împărtășesc o foarte interesantă poveste personală.”

„Cândva, la începutul anilor 80, am făcut un tur cu mașina din Leningrad (cum se numea atunci Sankt Petersburg), prin URSS, prin Kiev. M-am oprit la Kiev și apoi m-am dus în Ucraina vestică. Am ajuns în orașul Beregovoie. Și toate numele de localități erau în rusă și într-o limbă pe care nu o înțelegeam, în ungurește. Nu în ucraineană, în rusă și maghiară. Conduceam prin sate și erau oameni în poartă cu costume negre și pălării. Sunt folcloriști, am întrebat? Nu, sunt unguri. Și ce fac aici? am întrebat. Cum adică? E țara lor, locuiesc aici. Era pe vremea URSS. Și-au păstrat limba, numele ungurești și portul. Sunt unguri și așa se simt. Iar acum…”

Tucker despre Transilvania

(Moment în care Tucker Carlson, care e căzut în admirație pentru pentru regimul Orban adaugă altă notă revizionistă învățată de la Budapesta: )

„- Da, sunt multe lucruri de acest gen. Și cred că multe națiuni sunt supărate de Transilvania de asemenea.”

(Care multe națiuni, că tot de unguri e vorba și aici!?)

Continuă Tucker Carlson: „Multe națiuni sunt frustrate de granițele desenate în secolul XX și unele lupte merg în urmă o mie de ani, cum ați relatat. Dar fapt e că nu ați spus lucrurile astea în public până acum doi ani, în februarie 2022. Și ați spus recent că ați simțit o amenințare majoră, fizică, din partea NATO, inclusiv o amenințare nucleară, și asta v-a determinat să acționați. E o reprezentare corectă?” (Dar din nou, Putin a insistat pentru a ține firul întregii istorii.)

„În 1991, Uniunea Sovietică s-a prăbușit. Și tot ce fusese dat cu generozitate Ucrainei, a fost tras deoparte de aceasta. (..) Nu știu ce motive avea conducerea sovietică de atunci, dar au crezut că relația fundamentală cu Ucraina era determinată de limba comună. 90% din populație vorbea rusă. De legăturile de familiei: fiecare al treilea locuitor avea rude (între ruși n.m.), o cultură și istorie comune, o religie comună, coexistența într-un singur stat de secole și economii profund interconectate. Toate aceste elemente fac bunele noastre relații inevitabile.” (Și aici a punctat cu un zâmbet cinic.)

„Vreau ca dvs și telespectatorii americani să afle de asta. Foștii conducători ruși au presupus că URSS a încetat să mai existe. Și de aceea, nu mai existau bariere ideologice între noi. Rusia a fost de acord voluntar și pro-activ la destrămarea URSS și a crezut că asta va fi înțeles de așa zisul Vest civilizat ca o invitație la cooperare și asociere. Asta aștepta Rusia de la Statele Unite și de Occidentul colectiv ca ansamblu.”

„Erau oameni deștepți, inclusiv în Germania. Egon Bar, un mare politician social democrat, care a insistat în discuții private cu liderii sovietici, la destrămarea URSS, să se facă un nou sistem de securitate. Să se dea ajutor pentru unificarea Germaniei. Dar să se facă un sistem, care să includă SUA, Canada, Rusia și alte țări europen. Dar NATO să nu se extindă – așa a spus. Dacă se va extinde, va fi la fel ca înainte, dar mai aproape de granița Rusiei, atâta tot. Era un bătrân înțelept, dar nimeni nu l-a ascultat.”

despre China

– Totuși, nu ați explicat de ce se teme Occidentul de o Rusie puternică. Avem o Chină puternică, de care se pare că nu ne temem.

„Era această frică de o Chină puternică, mai mult decât de o Rusie puternică. Pentru că Rusia are 150 de milioane și China are 1,5 miliarde. Iar economia ei crește în salturi de 5% pe an, și mai mult pe vremuri. Dar destul despre China. Cum spunea Bismark: ce contează e potențialul.

Potențialul Chinei e enorm. E cea mai mare economie din lume acum ca paritate a puterii de cumpărare. A depășit deja demult Statele Unite și crește rapid. Să nu vorbim în termeni de cine de cine se teme.
Să ajungem la faptul că după 1991, când Rusia spera să fie primită în familia frățească a națiunilor civilizate, nimic de acest gen nu s-a întâmplat. Ne-au păcălit. Nu vorbesc de dumneavoastră, vorbesc de Statele Unite.

Promisiunea era că NATO nu se va extinde spre Est. Dar s-a întâmplat de 5 ori. Am tolerat cinci valuri de extindere. Încercam să îi rugăm: suntem burghezi ca voi acum, suntem economie de piață și nu mai e puterea partidului comunist. Să negociem.”

„Am mai spus asta și public. A fost un moment când. Mai țineți minte când a venit Elțin în Statele Unite? A vorbit în Congres cu voie bună: „Dumnezeu să binecuvânteze America!” Tot ce spunea, erau semnale: lăsați-ne înăuntru!”

„Mai țineți minte evoluția din Iugoslavia? Elțin era copleșit de laude până să înceapă (războiul din) Iugoslavia. Și-a ridicat vocea în sprijinul sârbilor. Și nu puteam decât să vorbim pentru Serbia, în apărarea lor. Înțeleg că erau evoluții complexe acolo. Dar nu puteam să nu vorbim, pentru că sârbii sunt de asemenea o națiune apropiată și specială pentru noi, de cultură ortodoxă., o națiune care a suferit atât de mult în multe generații.

În fine, ce contează e că Elțin și-a manifestat sprijinul. Ce au făcut Statele Unite? Violând legea internațională și carta ONU, au început să bombardeze Belgrad. SUA au lăsat duhul afară din lampă. Ce au spus când Rusia a protestat? Că tratatul ONU a devenit caduc. Acum toată lumea invocă legea internațională. Dar atunci spuneau că totul e depășit, că totul trebuie schimbat.

Într-adevăr, unele lucruri trebuie să se schimbe pentru că balanța de putere s-a schimbat. E adevărat. Dar nu de maniera asta. Elțin a fost târât prin noroi, făcut alcoolic, că nu înțelege și nu știe nimic. Înțelegea tot, vă asigur. ”

Rusia, refuzată de NATO

Am devenit președinte în 2.000. M-am gândit: OK, problema iugoslavă e încheiată. Dar trebuie să restabilim relații. Să redeschidem ușa prin care Rusia a încercat să intre. Și am spus-o public, pot să repet. La o întâlnire aici, la Kremlin, cu președintele Bill Clinton, în camera de alături, l-am întrebat: „Bill, crezi că dacă Rusia ar cere să intre în NATO, s-ar întâmpla?” Brusc, a zis: „știi, e interesant. Cred că da”. Dar la cină, a zis: știi, am vorbit cu echipa mea: nu, nu e posibil acum…” Puteți să-l întrebați. Cred că va confirma (discuția). N-aș inventa.”

– Erați sincer? Ați fi aderat la NATO?

„Uite, eu am pus o întrebare. E posibil sau nu? Și răspunsul primit a fost nu. Dacă ream nesincer…”

– Dar dacă spunea da?

Dacă spunea da… procesul de apropiere ar fi început. Și, în cele din urmă, s-ar fi putut întâmpla, dacă vedeam o dorință sinceră de partea cealaltă. Dar nu s-a întâmplat.

– De ce credeți că s-a întâmplat așa? E clar că sunteți amărât de subiect.

Spuneți că am fost amărât de răspuns. Dar nu e așa. E doar o relatare a faptelor. Nu suntem mire și mireasă. Nu e vorba de amărăciune și resentimente. Doar am realizat că nu suntem primiți acolo. Bine. Dar să construim relații în alt mod. De ce am primit un răspuns atât de negativ, ar trebui să îi întrebați pe conducătorii dumneavoastră. Pot doar să bănuiesc: o țară prea mare, cu propriile opinii. Iar SUA… am văzut cum se rezolvă lucrurile în NATO.

Am să vă mai dau un exemplu, legat de Ucraina. Conducerea NATO pune presiune. Și toți membrii votează cu obediență și dacă nu le place ceva.

Acum am să vă spun ce s-a întâmplat legat de Ucraina în 2008.

acuză CIA că a vrut să îl răstoarne cu teroriști

După aceea, am încercat să construim relații în moduri diferite. De exemplu, în Irak. Am repetat că SUA n-ar trebui să susțină separatismul sau terorismul în nordul Caucazului. Dar au continuat să o facă. Să dea ajutor politic, de informații și chiar militar din America și sateliții ei pentru grupări teroriste din Caucaz.

Am pus această problemă cu omologul meu american. Mi-a spus: e imposibil, ai dovezi? Am spus da. Eram pregătit și i-am arătat dovezile. S-a uitat pe ele și știți ce a spus. Mă scuzați, dar așa a fost. A zis „o să-i bat la fund.” Am așteptat, am așteptat și n-a mai fost niciun răspuns.

I-am spus directorului FSB: scrie la CIA, ce rezultat e în urma conversației cu președintele!? A scris o dată, de două ori, și ni s-a răspuns: Avem răspunsul în arhive. CIA ne-a răspuns: Lucrăm cu opoziția din Rusia, credem că așa e bine să procedăm și vom continua. E ridicol. OK. Am realizat că nu se pune problema.

(Din povestea spusă de Putin nu reiese nici de ce grupări era vorba, posibil în Cecenia, și mai ales ce legături puteau să aibă cu opoziția din Rusia.)

– Forțe în opoziție cu dumneavoastră… Deci spuneți că CIA încerca să vă răstoarne guvernul?

Sigur că se refereau în acel caz la separatiști. Teroriștii care s-au bătut cu noi în Caucaz. Asta au numit ei opoziție.

scutul de la Deveselu și statul paralel

Al treilea moment e unul important. E momentul când s-a creat sistemul de apărare american. Am insistat mult în SUA să nu o facă. După ce am fost invitat de tatăl lui Bush jr să vizitez vila lui de la ocean, am avut o discuție foarte serioasă cu președintele Bush și echipa lui. I-am propus ca SUA, Rusia și Europa să creeze un sistem integrat de apărare antirachetă. Dacă s-ar crea unilateral, credeam noi, ne amenință securitatea. Deși America susținea oficial că e creat contra amenințărilor cu rachete din Iran.

Au spus că e o propunere interesantă. M-au întrebat: sunteți serios? Absolut.

– În ce an era?

Nu-mi amintesc. E ușor de găsit pe internt când am fost în SUA la Bush senior. E chiar mai ușor să întrebați pe cineva de care o să vă spun. Mi s-a spus că e interesant (ce am propus) dacă am putea să răspundem unei provocări globale de securitate împreună. Lumea se va schimba, probabil. Vor mai fi dispute economice, dar lumea s-ar schimba drastic. Și m-au întrebat dacă vorbesc serios. Sigur că da, am spus.

Trebuie să ne gândim și noi, au zis ei. Atunci secretarul (Robert) Gates, fost director al CIA și secretarul de stat (Condoleza) Rice au venit aici. Chiar la masa asta. (..) Mi-au zis: da, ne-am gândit la propunere: suntem de acord. Zic: slavă Domnului! ce grozav!. „Dar cu unele excepții..”

– Deci ați discutat de două ori cu președinți americani, care au fost contraziși de subordonații lor. Pare că descrieți un sistem care nu e condus de cei aleși….

Așa e. La sfârșit ne-au zis să ne cărăm. Nu vă zic detaliile, că ar fi incorect, era confidențial. Fapt e că propunerea noastră a fost respinsă.

Atunci am zis: uite, atunci vom fi obligați să luăm măsuri în contra-partidă. Vom crea sisteme de lovire, care vor depăși sistemul de apărare antirachetă. Răspunsul a fost: nu facem asta contra voastră. Voi faceți ce vreți, presupunând că nu e împotriva noastră, a SUA. Am zis, bine. Așa a fost și am creat sistemul hipersonic de rază intercontinentală. Am continuat să îl dezvoltăm. Suntem acum înaintea tuturor și le dezvoltăm zi de zi. Dar nu noi am vrut asta. Noi am propus să mergem în cealaltă direcție și am fost refuzați.

extinderea NATO (și) în România

Acum, despre extinderea NATO în est. Ni s-a promis că NATO nu va avansa în est nici un centimetru. Și ce s-a întâmplat? Ne-au zis: ei bine… nu e scris pe hârtie, deci ne vom extinde. Au fost cinci valuri de extindere: Țările Baltice, toată Europa de Est.

Acum ajung la punctul principal: au ajuns în Ucraina. În 2008, la summitul de la București, au declarat că porțile aderării sunt deschise pentru Ucraina și Georgia.

Să vorbim cum sunt luate deciziile acolo: Germania, Franța și alte țări par să se opună. Dar, cum s-a văzut, președintele Bush, atât de dur, mi s-a spus… a pus presiune pe noi (pe acele țări n.m.) și „a trebuit să ne dăm acordul.” E ridicol, e ca la grădiniță! Unde sunt garanțiile? Ce grădiniță mai e asta!? (râde cu poftă). Ce fel de oameni sunt? Cine sunt ei!?

Iar apoi vin și ne spun: dar Ucraina nu va fi în NATO. Zic: nu știu, știu că v-ați dat acordul în 2008. De ce n-ați fi de acord și pe viitor!? Păi ne-au presat atunci… De ce nu v-ar presa și mâine, să fiți iar de acord? E fără sens. Cu cine să stai de vorbă? Suntem gata de dialog, dar cu cine!? Unde sunt garanțiile? Niciuna!

Așa că au început să dezvolte teritoriul Ucrainei. V-am spus fundalul, ce relații erau înainte cu Rusia. Fiecare a doua sau a treia persoană de acolo are ceva legături în Rusia. Iar la alegeri, în deja independenta Ucraină – care și-a câștigat independența ca urmare a declarației de independență…. Și, apropo: se spune că Ucraina e o țară neutră. Iar în 2008 deodată porțile NATO îi sunt deschise. Haideți… nu așa ne-am înțeles.

lovitura de stat din Ucraina

Acum, toți președinții aleși în Ucraina s-au bazat pe bune relații cu Rusia, într-un fel sau altul. A fost foarte greu să convingă electoratul din sud-estul Ucrainei, care avea o foarte bună atitudine față de Rusia.

Viktor Ianukovici a venit la putere și i-au permis a treia rundă de alegeri, care nu e prevăzut în Constituția Ucrainei. E o lovitură de stat! Imaginați-vă pe cineva în SUA… că nu îi place rezultatul (alegerilor).

– În 2014?

Nu, a fost înainte. După președintele Kucima, Viktor Ianukovici a câștigat alegerile. Dar opozanții nu i-au recunoscut alegerea, SUA i-a sprijinit și a treia rundă de alegeri s-a ținut. Ce-i asta!? E o lovitură de stat. Cu susținerea Americii, câștigătorul rundei a treia a venit la putere. (Iușcenko, n.m.)

Viktor Iușcenko, care era considerat politician pro-vestic, a venit la putere. Bine. Am legat relații și cu el. A venit la Moscova, noi am fost în vizită la Kiev, inclusiv eu, într-un cadru neoficial. Dacă e pentru Vest, fie. E în regulă, să își ducă mandatul. Situația trebuia să se dezvolte în cadrul Ucrainei independente însăși.

aderarea Ucrainei la UE

Poate nu era cel mai bun președinte și politician. Nu știu, nu vreau să fac aprecieri. Totuși, a apărut subiectul asocierii la UE. Mereu am fost îngăduitori cu asta: n-aveți decât. Dar când am citit tratatul de asociere, s-a dovedit că e o problemă pentru noi. Pentru că aveam o zonă de comerț liber și graniță deschisă. Iar Ucraina, sub această asociere, trebuia să își deschidă granița către Europa. Ceea ce ar fi putut duce la inundarea piețelor noastre.

Am zis: asta nu are cum să meargă. Ne vom închide granița cu Ucraina, atunci. Comercial, vorbind. Ianukovici a început să calculeze cât are de câștigat și de pierdut Ucraina și a zis partenerilor europeni: am nevoie de mai mult timp de gândire ca să semnez.

Când a spus asta, opoziția a început să ia măsuri distructive, care erau susținute de Vest. Totul a culminat cu (Piața) Maidan și o lovitură în Ucraina.

– Deci Ucraina făcea mai mult comerț cu Rusia decât cu UE…

Bineînțeles. Nici nu mai contează volumul comercial, deși e important. Contează legăturile de cooperare, pe care se baza toată economia Ucrainei. Erau fabrici legate de pe vremea URSS, cu sucursale.

A fost o lovitură de stat a avut loc. Nu voi intra în detalii, deși SUA ne-a spus. Calmați-l pe Ianukovici și noi calmăm opoziția. Am fost de acord. Ianukovici n-a folosit forța militară, dar opoziția a dat o lovitură. Ce înseamnă asta? Cine vă credeți!? am vrut să întreb atunci liderii occidentali.

Putin, îi demască trecutul CIA al lui Tucker Carlson (e fiul unui agent CIA)

– O lovitură cu ajutorul cui?

Cu ajutorul CIA, desigur. Organizația în care ați vrut să intrați pe vremuri, dacă am înțeles bine… Slavă Domnului că nu v-au primit! Deși e o organizație serioasă, așa înțeleg… Foștii mei omologi, în sensul că am activat în Direcția Întâi a serviciilor secrete sovietice (KGB n.m.). Mereu au fost adversarii noștri. Serviciul e serviciu.

Tehnic, au făcut tot ce trebuia. Și-au atins scopul să schimbe guvernul. Dar politic a fost o greșeală colosală. A fost o eroare de calcul. Trebuiau să vadă în ce va evolua.

Crimeea, anexată. Începutul ostilităților

Deci: în 2008, au deschis porțile NATO. În 2014 a fost o lovitură, au început să persecute pe cei care nu acceptau lovitura. Au creat o amenințare la adresa Crimeei. pe care a trebuit să o luăm sub protecția noastră.

Au pornit războiul din Donbas în 2015, cu folosirea de aviație și artilerie contra civililor. Atunci a început totul. E o filmare cu avioane care atacă Donețk de deasupra. Au lansat o operațiune militară pe scară largă, apoi alta. Când au eșuat, au început să mai pregătească una. Totul, pe fundalul dezvoltării militare a acestui teritoriu și pe deschiderea porților NATO.

Cum să nu ne exprimăm îngrijorări față de ce se întâmpla? De partea noastră, ar fi fost o neglijență culpabilă. Conducerea SUA ne-a împins la limita pe care nu o puteam trece. Pentru că, dacă o treceam, am fi ruinat Rusia însăși.

În plus, nu ne puteam lăsa frații de credință, o parte din poporul rus, în fața acestui război.

– Asta a fost cu 8 ani înainte de actualul conflict. Care a fost motivul, care v-a convins?

Inițial, a fost lovitura de stat din Ucraina, care a provocat conflictul. Apropo, atunci reprezentanții a trei țări europene – Germania, Polonia și Franța – au sosit. Au fost garanții unui acord scris între guvernul Ianukovici și opoziție. L-au semnat ca giranți. Cu toate astea, opoziția a dat lovitura și toate țările astea au pretins că nu-și amintesc. L-au aruncat în sobă și nimeni nu își amintește acordul.

Nu știu dacă SUA știe de acordul dintre opoziție și autorități, cu cei trei garanți, care au susținut lovitura. Deși era inutil: președintele Ianukovici fusese de acord să țină alegeri, pe care n-avea nicio șansă să le câștige. Toți știau. Și atunci de ce lovitura, de ce victimele, de ce să ameninți Crimeea? De ce să lansezi o operațiune în Donbas? Asta nu înțeleg.

În asta constă eroarea lor de calcul. CIA și-a făcut treaba să completeze puciul. Cred că un subsecretar de stat a spus că i-a costat o grămadă de bani. Aproape 5 miliarde. Dar greșeala politică a fost colosală. De ce trebuiau să facă asta!? Totul putea fi făcut legal, fără victime, fără acțiuni militare, fără să piardă Crimeea.

N-am fi ridicat un deget, dacă nu erau evoluțiile sângeroase de pe Maidan. Granițele noastre ar trebui să fie pe aliniamentul fostelor republici sovietice. Am fost de acord cu asta. Dar n-am fost niciodată de acord cu extinderea NATO, că vor fi baze NATO în Ucraina fără consultarea noastră. Și am spus: nu faceți asta, nu faceți aia…

„ei au început războiul”

Ce a stârnit ultimele evenimente? Mai întâi, actuala putere din Ucraina a declarat că nu va implementa acordul de la Minsk, semnat, cum știți, după evenimentele din 2014. Era calea spre rezolvare pașnică. Dar ministrul de externe, premierul și apoi președintele însuși au spus că nu le place nimic la acordul de la Minsk. Cu alte cuvinte, nu îl aplică.

Cu un an, un an jumate înainte, liderii Franței și Germaniei spuseseră lumii întregi că au semnat acordul de la Minsk. Fără intenția să îl urmeze – pur și simplu ne-au dus de nas.

– Era cineva cu care ați vorbit? Ați sunat un secretar de stat să îi spuneți: dacă mergeți înainte cu militarizarea Ucrainei, lucrurile vor degenera?

Am vorbit despre asta tot timpul. Ne-am adresat SUA și țărilor europene să înceteze imediat. Să aplice acordul de la Minsk. Nu știam cum, dar eu eram gata să le aplic. Erau prevederi dificile, includeau regiuni autonome în Donbas în Ucraina. E adevărat. Dar eram sincer încrezător că, dacă îi convingem pe locuitorii din Donbas – și a trebuit să facem eforturi să îi convingem – să se întoarcă la statul ucrainean, atunci rănile se vor vindeca treptat. (..) Nimeni nu a vrut asta. Toți au vrut doar cu forța militară, dar nu puteam permite asta.

Ucraina a declarat că nu va face nimic și a început să se pregătească de acțiune militară. Ei au început războiul în 2014. Scopul nostru e să oprim acest război, pe care nu l-am început în 2022.

– Credeți că l-ați oprit acum?

Nu. Nu ne-am atins scopurile, pentru că unul din ele e denazificarea. Asta înseamnă prohibiția oricăror mișcări de tip neonazist. E una din problemele discutate la negocieri, încheiate la Istanbul anul acesta. (Era vorba de 2022, nu de 2024. n.m.) Și nu a fost inițiativa noastră, partea europeană a insistat că trebuie să creăm condiții pentru semnarea finală a documentului. Omologii din Franța și Germania au spus: cum vă puteți imagina să semneze un tratat cu pistolul la tâmplă!? Trupele ar trebui retrase din Kiev.

Am zis bine, le retragem. Cum le-am retras, omologii din Ucraina au aruncat la coș tot ce convenisem la Istanbul. Și s-au pregătit de un război de durată cu ajutor de la SUA și sateliții săi din Europa.

– Ce înseamnă denazificare?

E ceva foarte important. După câștigarea independeței, Ucraina și-a clădit o identitate pe urmele unor falși eroi, care au colaborat cu Hitler. (..) Istoric, acele teritorii au fost parte din Condominiumul Polono – Lituanian. În Polonia, ucrainenii au fost tratați cu cruzime, s-au făcut încercări să li se distrugă identitatea. Totul a rămas în memoria colectivă.

Când războiul 2 mondial a izbucnit, parte din această elită naționalistă a colaborat cu Hitler, crezând că el le va aduce libertatea. Trupele germane, chiar SS, au făcut colaboraționiștii să facă lucrurile cele mai murdare de a extermina populația poloneză și evreiască. De aici această masacrare brutală de polonezi și evrei, dar și populație rusă. A fost condusă de persoane bine cunoscute: Bandera, Shukievici… ei au fost făcuți eroi naționali. Și ni se spune constant că naționalismul și neonazismul există și în alte țări.

Da, sunt vlăstare, dar le dezrădăcinăm. Alte țări se luptă cu ele. Dar Ucraina nu e cazul. În Ucraina sunt făcuți eroi naționali, li se ridică monumente. Numele le sunt puse pe steaguri și sunt strigate de mulțimi care mărșăluiesc cu torțe ca în Germania nazistă. Sunt oameni care au exterminat polonezi, evrei și ruși. Trebuie să oprim asta.

Spun că ucrainenii sunt parte din poporul rus. Ei spun că sunt un popor distinct. Bine. Dar nu pe baza ideologiei naziste.

– Ați fi satisfăcut cu teritoriul pe care l-ați cucerit acum?

Să terminăm întrebarea cu denazificarea. (..) În Parlamentul Canadei, a fost prezentat un om care „a luptat contra Rusiei în al doilea război mondial”. Ei bine… cine a luptat contra Rusiei în al doilea război mondial? Hitler și complicii lui. S-a dovedit că respectivul activase în trupele SS. Personal a ucis ruși, polonezi și evrei. Trupele SS constau în naționaliști din Ucraina, care au făcut treaba murdară. Președintele din Ucraina s-a ridicat în picioare cu tot parlamentul Canadei și a aplaudat acest om. Cum să concepi așa ceva!? Președintele Ucrainei, apropo, e evreu ca naționalitate.

– Întrebarea mea e ce faceți pe tema asta. Hitler e mort de 80 de ani. Germania nazistă nu mai există. Cred că spuneți că vreți să stingeți naționalismul ucrainean. Dar cum?

Întrebarea dvs e foarte subtilă. Nu vă supărați. Spuneți că Hitler e mort de 80 de ani, dar exemplul lui e viu. Alții, care au exterminat polonezi, ruși și evrei sunt încă în viață. Și actualul președinte din Ucraina îi aplaudă!? (..) Trebuie să scăpăm de acești oameni care susțin concepția și practica aceasta. Asta înțelegem prin denazificare.

(Comentariu la spusesele lui Putin: Se dovedește încă o dată, ca și prin recentele proteste ale purtătoarei de cuvânt ale MAE Rus, Maria Zaharova, față de existența unui bust și a unei străzi cu numele poetului român Octavian Goga la Chișinău, că Rusia și Occidentul sunt pe aceeași linie globalistă când vine vorba de memoria colectivă a țărilor mai mici.

Atât politicienii pro-occidentali, instituțiile de educație și de cenzură de la noi, cât și partea rusă, sunt de acord cu epurarea retroactivă a unor părți din istorie și a unor personaje politice și culturale, fie prin forță, fie prin legi punitive. Ambele sunt pentru instituirea unei versiuni oficiale asupra istoriei și pentru eliminarea unor repere istorice naționale sub ștampila de „colaboratori ai regimului nazist german”. O epurare echivalentă a altor categorii de elite istorice – pe motiv de colaboraționism cu URSS și comunismul – nu se aplică. Și nici nu ar fi de dorit. Pentru că dacă epurăm din trecut toate personalitățile, care se fac vinovate de ostilitate față de ruși, turci, evrei, unguri și de simpatii comuniste sau naționaliste, s-ar putea să nu mai rămânem decât cu foarte puțini.) Comentariu închis.

– Nu controlați toată țara. Cum eliminați o cultură, o ideologie, sentimente, sau o perspectivă asupra istoriei?

Prevăzusem în acordul de la Istanbul că neonazismul nu va fi cultivat în Rusia, că va fi prohibit prin lege. Se poate face la negocieri. Și nu e nimic umilitor. E vreun stat care promovează nazismul?

despre negocierile de pace. Putin nu vorbește cu Biden de doi ani

Au existat. Erau aproape gata, dar au fost abandonate de partea celaltă. (…). Președintele Ucrainei a semnat un decret care interzice negocierea cu Rusia oricui. Cum să negociem, dacă nu își dă voie!? Trebuie să avem un dialog.

– Când ați vorbit ultima dată cu Joe Biden?

Nu mai țin minte, trebuie să verific.

– Nu mai țineți minte!? (exclamă Carlson râzând)

Nu. Nu țin totul minte, am și probleme interne de rezolvat.

– Dar el finanțează războiul pe care îl duceți. Și am presupus că ar fi memorabil….

Da, și am vorbit cu el înainte de această operațiune militară. Și i-am spus, fără să intru în detalii… Cred că faci o greșeală de istorii proporții istorice susținând Ucraina, împingând Rusia deoparte.

– Ce a răspuns?

Întrebați-l. E mai simplu.

– Dar n-ați mai vorbit după februarie 2022?
Nu, n-am mai vorbit. Dar se mențin unele contacte. Țineți minte ce v-am spus? Legat de propunerea mea de colaborare pentru sistemul antirachete. Îi puteți întreba pe toți, Gates, Condoleza, Burns, au fost martori… (…)

– Înțeleg, dar având în vedere că s-ar putea ajunge la un război mondial, de ce nu îl sunați pe Biden să îi spuneți să rezolvați?

Ce să rezolvăm? E simplu, repet. Avem contacte prin multe agenții. Dacă vreți să opriți luptele, trebuie să nu mai trimiteți arme și se poate opri în câteva săptămâni. Apoi putem să fim de acord cu unele lucruri. Dacă faceți asta: să vă opriți. Ce e mai simplu? De ce l-aș suna!? Ce să vorbesc cu el? Și ce să îi cer?

Să îi zic: trimiteți aceste arme Ucrainei… mi-e frică, te rog, nu le mai trimite!? Ce e de vorbit?

Neagă că vrea să invadeze alte țări. Țările care trimit cei mai mulți mercenari

– Credeți că NATO e îngrijorată că acesta poate deveni un război nuclear sau global?

Cel puțin asta spun ei. Și încearcă să își intimideze propriile populații cu o amenințare rusă imaginară. Și oamenii care gândesc înțeleg că e o falsă amenințare. Încearcă să alimenteze amenințare rusă.

– Amenințarea de care vorbiți, cred că e o invadare a Poloniei, Letoniei… de expansionism adică. Vă puteți imagina un scenariu, în care trimiteți trupe ruse în Polonia?

Doar într-un singur caz: dacă Polonia atacă Rusia. Nu avem niciun interes în Polonia, Letonia sau oriunde altundeva. De ce am face așa ceva? N-avem niciun interes.

– Argumentul e: a invadat Ucraina, are trupe în toată țara și nu se va opri…

Absolut, nu. Nici nu încape discuție de așa ceva. Nu trebuie să fii mare analist, e împotriva bunului simț să vrei să te implici într-un fel de război global. Ar aduce toată omenirea pe buza distrugerii. Tot sperie lumea cu noi: mâine, rușii vor folosi arma nucleară… nu, poimâine… Și ce? Totul ca să stoarcă de banii din taxe contribuabilii din America și Europa. Scopul e să slăbească Rusia pe cât posibil.

– Un senator de-al nostru, Chuck Schummer, a spus că trebuie să finanțăm mai departe conflictul din Ucraina, sau soldații americani vor ajunge să lupte ei înșiși acolo. Cum apreciați asta?

Un act de provocare. Chiar ieftin. Nu pricp de ce ar ajunge soldații americani să lupte în Ucraina. Există mercenari din SUA acolo. Cel mai mare număr de mercenari provine din Polonia. Cu mercenari din SUA pe locul doi și mercenari din Georgia pe locul trei. Dacă cineva vrea să trimită armate regulate, ar duce omenirea la marginea unui conflict global foarte serios. E evident. Ce nevoie au SUA de așa ceva!? La mii de kilomtri de frontiera voastră. N-aveți altceva mai bun de făcut?

Aveți probleme la propria frontieră, cu migrația, cu datoria publică, peste 33 de trilioane de dolari. (de fapt 34, n.m.) N-ar fi mai bine să negociați cu Ucraina, să cădeți la pace? Să înțelegeți că Rusia se va bate pentru interesele ei până la capăt…? Să căutăm soluții. Mi se pare mai rațional.

– Cine a aruncat în aer Nord Stream?

Mai mult ca sigur tu… (râde)

– Am avut treabă în ziua aia….

Tu poate ai un alibi, dar CIA nu are un astfel de alibi.

– Aveți probe că NATO sau CIA au făcut-o?

Știți, nu o să intru în amănunte… Dar în cazuri de genul ăsta se spune: vezi cine ar fi avut interes… În acest caz, ar trebui să facem nu doar asta, dar să vedem și cine are capacitatea. Pentru că mulți or fi vrut, dar nu mulți pot să se scufunde pe fundul Mării Baltice și să pună explozibilul. Cele două trebuie puse împreună: cine e interesat și cine ar fi putut.

– Mi-e neclar. E cel mai mare act de terorism industrial din toate timpurile… Cea mai mare emisie de CO2 din istorie. Și dacă ați avea probe și, având în vedere ce servicii aveți, de ce nu le prezentați public pentru o victorie de propagandă?

(Putin râde.) E foarte dificil să înfrângi America în războiul propagandei. Pentru că are sub control toată presa mondială și multă presă din Europa. Beneficiarii finali ai presei europene sunt instituțiile financiare americane. Nu știați? Deci e posibil, dar costă prea mult. Putem să punem reflectorul pe sursele noastre fără rezultat. Putem să vorbim despre asta, chiar și analiști american recunosc cum a fost.

– Ați lucrat în Germania. Cu siguranță nemții știu că partenerul lor din NATO a făcut asta. Că le-a avariat grav economia, care s-ar putea să nu-și mai revină. Ei de ce tac?

Și pe mine mă nedumerește. Dar conducerea Germaniei de azi e ghidată mai curând de interesele Vestului colectiv, de cât de cele naționale. Altfel, e greu de explicat logica acțiunii sau inacțiunii lor. La urma urmei, nu e doar vorba de Nord Stream 1, care a fost distrus, și Nord Stream 2 a fost avariat.

Dar o conductă e în bună stare și gazul poate fi furnizat prin ea Europei. Dar Germania nu o deschide! Noi suntem gata, vă rugăm… Mai e o rută, prin Polonia, numită Yamal Europa, care permite un flux mare. Polonia a închis-o, dar primește bani din Germania, prin fonduri europene, unde aceasta e principala contribuabilă. Cumva, Germania hrănește Polonia și ei închid alimentarea spre Germania. De ce? Nu înțeleg.

Ucraina, căreia Germania îi furnizează arme și bani… Germania e al doilea sponsor al Ucrainei, după SUA. Sunt două gazoducte prin Ucraina. Au închis unul pur și simplu. Deschideți a doua conductă și, vă rugăm, luați gaze din Rusia. De ce nu spun nemții: uitați, vă dăm bani, arme, deschideți robinetul, lăsați să ajungă gazul rusesc la noi. Cumpărăm gaz lichefiat la preț exorbitant în Europa, care ne duce competitivitatea economică la zero. Vreți să vă mai dăm bani? Lăsați-ne să avem un trai decent. Să câștigăm pentru economia noastră, pentru că de acolo vin banii. Refuză să facă asta. (Bate în masă rîzând, cu sensul că sunt proști bocnă. n.m.) Întrebați-i de ce fac asta? Sunt grei de cap, oameni foarte incompetenți.

Putin, globalistul

– Credeți că lumea se rupe în două emisfere? Una cu energie ieftină și alta fără…Și v-aș întreba – dacă suntem acum o lume multi-polară, se vede că suntem – puteți descrie blocurile? Cine e în fiecare tabătă?

Ați spus că lumea se divide în două emisfere. Și creierul uman e împărțit în două emisfere. Una are anumită activitate, cealaltă e axată pe creativitate… dar e unul și același cap. Lumea ar trebui să fie una, securitatea să fie comună (..) Până atunci, cât lumea e împărțită, e o boală gravă prin care trece. Dar cred că prin jurnaliști onești, se poate vindeca.

viitorul dolarului

– Să luăm ca exemplu dolarul american, care a unit lumea. cumva. Poate pentru avantajul nostru, nu al dumneavoastră. Va dispărea ca rezervă universal acceptată? Cum au schimbat sancțiunile dolarul?

Să folosești dolarul ca armă în lupta internațională e una din marile erori strategice al SUA, prin conducerea sa politică. Dolarul e piatra unghiulară a puterii Americii. Înțelege oricine că indiferent câți dolari s-ar tipări, sunt rapid răspândiți pe tot globul. Inflația în SUA e minimă, de 3 sau 3,5%, ceea ce cred că e total acceptabil. Dar nu se opresc din tipărit. Ce ne spune datoria de 33 trilioane de dolari? E vorba de emisie. Totuși, e arma principală folosită de SUA să își păstreze puterea pe glob. Cum s-a decis asta, o mare lovitură a fost dată puterii americane.

N-aș folosi un limbaj dur, dar e o prostie și o gravă greșeală. Uitați-vă ce se întâmplă în lume. Chiar și aliații Americii își reduc rezervele de dolari. Toți caută metode să se protejeze. Dar restricțiile puse, blocarea unor active, îngrijorează și dă un semnal întregii lumi.

Până în 2022, circa 80% din tranzacțiile internaționale ale Rusiei se făceau în dolari și euro. Dolarii erau cam jumătate din tranzacțiile noastre cu terți. Acum a scăzut la 13%. Nu noi am interzis folosirea dolarilor, nu intenționam asta. A fost decizia SUA. Total prostește, dinspre interesul contribuabilului american.

Apropo, tranzacțiile noastre în yuani erau 3%. Acum sunt 34% în ruble și puțin peste tot atât în yuani. De ce a făcut asta America!? Bănuiesc că s-au amăgit. Au crezut că ne vom prăbuși. Nu s-a întâmplat. Și alte țări, inclusiv producătoare de petrol iau în considerare sau deja acceptă plăți pentru petrol în yuani. Realizați ce se petrece? Ce faceți? Vă decuplați. Întrebați orice om inteligent în SUA, ce reprezintă dolarul pentru America. În omorâți cu mâinile voastre.

ascensiunea Chinei

– Cred că e o aserțiune corectă. Întrebarea e ce urmează? Poate schimbați o putere colonială cu alta, mai puțin sentimentală și iertătoare…. BRICS sunt în pericol să fie total dominate de China, într-un fel care nu e bun pentru suveranitatea lor. Vă îngrijorează?

(Putin râde.) Am tot auzit sperietorile astea. E o sperietoare. Suntem vecini cu China. Nu-ți poți alege vecinii, nici rudele. Avem o graniță de 1.000 km cu ei. Cooperarea cu China crește. Iar cu Europa crește și mai mult. Ia întrebați-i pe europeni: ei nu se tem? Or fi, nu știu. Dar tot încearcă să pătrundă pe piața Chinei cu orice preț.

Și afacerile cineze explorează piața europeană. N-au ei o mică prezență și în SUA? Politic încearcă să îi limiteze, dar în defavoarea voastră. Nu sunt soluții magice, la fel ca la dolar. Deci înainte de a introduce sancțiuni ilegitime – în termenii națiunilor unite – ar trebui să vă gândiți cu grijă. Ceea ce pare o problemă pentru decidenți.

– Ați spus că lumea ar fi mai bună, dacă nu ar fi divizată în alianțe în competiție. Dacă ar fi cooperare globală. Un motiv împotrivă ar fi că administrația actuală americană vă e ostilă. Cu o nouă administrație, după Joe Biden, credeți că ați putea restabili comunicarea? Sau nu contează cine e președinte?

Să-mi termin gândul de dinainte. Împreună cu colegul și prietenul meu Xi Jinping ne-am propus să ajungem la 200 miliarde de dolari schimburi comerciale cu China anul acesta. L-am depășit, suntem deja la 230 de miliarde, iar statistica lor spune că e 240 de md. Schimburile noastre sunt echilibrate, complementare în tehnologie, energie, cercetare și dezvoltare. Cât despre BRICS, unde Rusia a preluat președinția anul acesta, sunt țări care se dezvoltă foarte rapid.

Dacă îmi slujește memoria, în 1992, țările G7 aveau 47% din economia mondială. În 2022, scăzureră sub 30%. Țările BRICS erau doar 16% în 1992, dar acum au o pondere mai mare decât țările G7. Fără legătură cu evenimentele din Ucraina. E tendința dezvoltării globale. Și e invevitabil. E ca răsăritul soarelui, nu îl poți împiedica, trebuie să te adaptezi la el. (..)

Și chiar dacă cineva aspiră să domine, trebuie să iei deciziile potrivite calm și la timp. Acțiunile brutale la adresa Rusiei sunt contraproductive.

Mă întrebați dacă vine alt lider. Nu e despre lider, de personalitatea lui. Am avut o relație foarte bună cu, să zicem, Bush. Știu că în America era prezentat ca un țăran, care nu înțelege multe. Vă asigur că nu era cazul. A făcut multe greșeli în privința Rusiei, v-am povestit de decizia de la București din 2008 să deschidă ușa Ucrainei. S-a întâmplat în președinția lui. Ba chiar a pus presiune pe europeni. Dar la nivel uman, am avut o bună relație, nu era mai rău ca alți conducători. Vă asigur că înțelegea ce face, la fel ca alții.

Și cu Trump am avut o relație personală similară. Nu e despre personalitatea liderului, e despre mentalitatea elitelor. Dacă ideea de dominație, fie și cu forța, îi stăpânește, nimic nu se va schimba. Va fi mai rău. Dar dacă se adaptează, cu timpul, folosind avantajele pe care SUA încă le au, poate ceva se va schimba.

prima economie a Europei

Economia Chinei a depășit SUA ca economie în putere de cumpărare. SUA e pe doi, apoi India, cu 1,5 miliarde. Apoi Japonia, cu Rusia pe locul 5. Rusia a fost prima economie din Europa anul trecut. În ciuda tuturor sancțiunilor și restricțiilor. E normal din punctul dumneavoastră de vedere? Sancțiuni, restricții, deconectarea de la sistemul de schimb SWIFT, sancțiuni pe navele noastre petroliere, sancțiuni pe companiile aviatice, pe orice.

Cele mai multe sancțiuni din lume sunt puse Rusiei și am devenit prima economie a Europei. Dacă elitele occidentale înțeleg că armele lor nu funcționează, atunci șeful statului va acționa în consecință. Poate atunci se vor schimba lucrurile.

sistemul american

– Spuneți că deciziile depind și de elite. Care sunt acei centri de putere în SUA? cine decide?

Nu știu. America e o țară complexă. Conservatoare, pe de o parte, în schimbare rapidă, pe de alta. Nu e ușor pentru noi să o deslușim. Cine decide în alegeri? E cu putință să înțelegi? Când fiecare stat are propria legislație… cineva poate fi exclus din cursa electorală la nivel de stat. E un sistem electoral cu două etape. Foarte dificil de înțeles pentru noi.

Apoi, sunt două partide dominante, Partidul Republican și Democrat. Iar în acest sistem bipartizan sunt centre de decizie. De ce, după căderea URSS, o politică atât de greșită de presiune a fost urmată contra Rusiei? Extinderea NATO, susținerea separatiștilor din Caucaz, crearea unui scut anti-rachetă. Și atragerea Ucrainei în NATO e presiune, presiune, presiune. Dar de ce?

Între altele, cred că e pentru că s-au creat capacități excesive de producție. În timpul războiului rece erau multe centre specializate pe URSS, care nu puteau face altceva. Au convins conducerea că trebuie continuat. Să se creeze pe acest teritoriu mai multe state. Să le folosească forța paralelă contra Chinei. E o eroare. Mai ales potențialul celor implicați în confrunctarea cu URSS. Trebuie să existe forțe proaspete. Oameni care privesc în viitor și înțeleg ce se întâmplă.

Priviți cum se dezvoltă Indonesia. 600 de milioane de oameni. Unde ajungem? Trebuie să acceptăm că e deja în clubul marilor economii, chit că vă place sau nu.

Înțelegem că în SUA, în ciuda problemelor, situația e normală. PIB-ul crește cu 2,5%. Dar trebuie să vedem cum se schimbă lumea. Experții din SUA recunosc că țara își schimbă statutul pe glob. Singura problemă e cum se va întâmpla: brusc și dureros, sau ușor și gradual. Sunt lucruri scrise de analiști care nu sunt anti-americani. Doar urmăresc tendințele globale. (…)

– Înainte să trimiteți trupe în Ucraina, vicepreședintele maerican (Kamala Harris) a încurajat președintele Ucrainei să intre în NATO. Credeți că a fost un efort să vă provoace la o intervenție militară?

(Oftează) Repet, am propus în mod repetat să găsim o soluție după 2014. Și liderii europeni, sub control american, au decis să nu respect acordul de la Minks. Au decis să continue activitatea militară sub coordonarea unui personal NATO. Practic, au început să își creeze baze acolo.

Au decis că Rusia nu e o etnie titulară în Ucraina și au dat legi în acest sens. Ucraina primise toate aceste teritorii estice ca un dar de la poporul rus. Deodată anunță că rușii nu sunt titulari acolo. E normal? Totul împreună a dus la decizia să intervenim să oprim războiul pornit de neonaziști în 2014.

Boris Johnson a prelungit războiul

– Credeți că Zelenski are libertatea să negocieze o ieșire din conflict?

Nu știu detaliile, e dificil să judec. Dar cred că are sau avea… Tatăl lui a luptat contra fasciștilor, naziștilor în al doilea război mondial. Am vorbit cândva cu el despre asta. I-am zis: Volodea, ce faci? De ce susții neonaziști în Ucraina azi? Când tatăl tău a fost în linia întâi, soldat contra fascismului? Nu vă spun ce mi-a răspuns – e o chestiune separată. Și e incorect să o spun.

(Putem doar bănui ce insinuează Putin aici. Anume că Zelenski, ca evreu, încerca să câștige încrederea etnicilor ucraineni supralicitând naționalismul…. Dar e doar o presupunere.)

A venit la putere cu așteptarea că va duce Ucraina spre pace. A vorbit despre asta. Așa a și câștigat. Dar când a ajuns la putere a realizat două lucruri. Că e mai bine să nu se ciocnească cu neonaziști și naționaliști, că sunt agresivi și activi. Poți să te aștepți la orice. Apoi, că SUA îi susține pe toți cei care antagonizează Rusia.Și a făcut invers decât a promis în campanie. Și-a înșelat alegătorii.

– Dar credeți că e liber să încheie războiul?

De ce nu? Se consideră șef de stat. A câștigat alegeri. Deși în Rusia credem că lovitura de stat e sursa puterii de atunci încolo. În acest sens, și azi guvernul e precar. Dar el se consideră președinte și e recunoscut de SUA, Europa și practic restul lumii ca atare. De ce nu? Am negociat la Istanbul. Mai mult, liderul grupului de negociere, dl Artemiev, cred că are de partea lui partidul de guvernământ în Rada. Și-a pus semnătura preliminară pe document. După care a zis că era gata să semneze și a venit dl Boris Johnson, care ne-a convins că e mai bine să ne luptăm cu Rusia. (…) Declarația a fost publică.

Președintele Ucrainei a dat un decret, care interzice negocierile. Să abroge acel decret. N-am refuzat negocierile. Tot auzim: e Rusia gata? Nu noi am refuzat. Să vină la negocieri. Și faptul că s-au supus fostului premier britanic Johnson mi se pare ridicol și foarte trist. Pentru că ne-am fi putut opri acum un an și jumătate. Unde mai e dl Johnson acum?

– Bună întrebare. Unde credeți că e și de ce a făcut-o?

Naiba știe. Nici eu nu înțeleg. Dintr-un oarecare motiv, toți credeau că Rusia poate fi învinsă. Din aroganță, din slăbiciunea inimii, dar nu dintr-o minte prea mare.

ecumenistul Putin

– Vă descrieți ca un lider creștin. Ce efect are asta asupra dumneavoastră?

Cum am menționat deja, în 988, prințul Vladimir însuși a fost botezat, după exemplul bunicii sale, prințesa Olga. Și apoi și-a botezat curtenii și în câțiva ani, toți rușii. Un proces de durată, de la păgâni la creștini. Dar la final, credința ortodoxă s-a întipărit adânc în conștiința rușilor.

Când Rusia s-a extins și a întâlnit musulmani sau iudei, a fost loială acelor oameni. Asta e tăria ei. Principalele precepte sunt foarte similare, ca să nu spunem aceleași în toate religiile lumii. Tocmai am menționat religiile tradiționale ale Federației Ruse. Apropo, autoritățile ruse au fost mereu atente la religiile celor care veneau în Imperiul Rus. În opinia mea, asta e baza stabilități Rusiei, toate popoarele din ea o consideră mama lor.

Oamenii care vin în țările voastre, au o țară maternă. Dar cei care trăiesc în Rusia nu au o altă patrie. Suntem împreună ca o mare familie și valorile noastre tradiționale sunt similare. Dar fiecare își are propria familie. E baza societății noastre. Dacă spunem că patria mamă și familia sunt legate de fiecare, nu putem asigura un viitor copiilor decât dacă asigurăm un viitor normal, sustenabil pentru toată țara.

De asta sentimentul patriotic e așa puternic în Rusia.

– Dar felul în care religiile diferă e că creștinismul e o religie non-violentă. Iisus spune să întorci și celălalt obraz și să nu ucizi. Cum poate un lider, care trebuie să ucidă…. al oricărei țări… cum poate fi el creștin?

E foarte simplu. Când vine vorba să te protejezi, să-ți aperi familia, patria… Nu atacăm pe nimeni.

(Întrebarea lui Carlson era deja stranie, despre presupusa datorie de a ucide a unui președinte…. Dar vreau să notez că la începutul acestui răspun, Putin n-a arătat nici cea mai vagă tresărire de conștiință în albastrul ochilor. Avea chiar un terifiant licăr satisfăcut. n.m.)

Când a început totul în Ucraina? De la lovitura de stat, cu ostilitățile din Donbas. Ne protejăm oamenii, țara. viitorul. Cât despre religie, în genere… Știți, nu ține de manifestări exterioare. Nu e despre a te duce la biserică în fiecare zi să te dai cu capul de podea. E în inimă. În cultura noastră, e orientată spre om.

Dostoevski, care era foarte cunoscut în Vest ca geniu al culturii ruse, al literaturii, a vorbit mult despre asta. Despre sufletul rus. Societatea apuseană e mai pragmatică. Poporul rus se gândește mai mult la veșnicie, la valorile morale. Poate nu sunteți de acord cu mine.

Nu spun că e rău să fii pragmatic. A permis „miliardului de aur” să adune atâtea bogății.

(Notă: Wikipedia proclamă expresia „miliardul de aur” ca o teorie a conspirației specifică Rusiei, care ar evoca o cabală formată din cei mai bogați oameni, care ar vrea să concentreze resurse la un miliard de oameni din lumea întâi.)

S-au făcut progrese bune în producție, în știință ș.a.. Nu e ceva greșit. Spun doar că arătăm la fel, dar mințile ne sunt diferite.

ateul Putin și căderea Romei

– Dar vedeți supranaturalul la lucru? În vedeți pe Dumnezeu implicat în lume?

Nu, ca să fiu sincer. Nu cred asta. Părerea mea e că dezvoltarea lumii e după legile ei interne. Care sunt așa cum sunt. Mereu a fost așa în istoria omenirii. Unele națiuni cresc, se înmulțesc, sunt mai puternice. Apoi părăsesc scena, pierzând statutul avut. Nu e nevoie să dau exemple. Dar putem începe cu Genghis Han și cu hoardele mongole, Hoarda de Aur și în fine cu Imperiul Roman.

Pare că n-a fost nimic asemănător cu Imperiul Roman îi istoria omenirii. Dar potențialul barbarilor a crescut odată cu populația lor. Deveneau mai puternici, se dezvoltau economic, am spune azi. Ceea ce a dus la prăbușirea Romei și a regimului impus de ea. Dar a durat cinci secole să se destrame imperiul. Diferența e că acum toate procese se întâmplă acum mult mai rapid.

inteligența artificială și Elon Musk

– Și când credeți că începe Imperiul IA? (inteligenței artificiale)

(Râde) Puneți întrebări tot mai complicate. Aici trebuie să fii expert în numere mari și date. Omenirea are multe pericole în față, date fiind experimentele genetice. E posibil să creezi un supra-om, specializat. Un atlet, savant sau soldat modificat genetic. Sunt știri că Elon Musk a implantat deja un cip în creierul uman.

– Ce credeți de asta?

Cred că nu-l oprești pe Elon Musk. Face ce crede. (râde) Dar trebuie să găsești căi să lucrezi cu el. Cred că e o un om deștept. Deci trebuie să ajungi la un acord cu el, pentru că acest proces trebuie reglementat.

(Notă: Elon Musk, care recent a pierdut poziția de cel mai bogat om din lume, dar deține Twiiter / X, unde are 171 de milioane de urmăritori, a distribuit interviul video al lui Tucker, care are și el 12 milioane. În doar câteva ore, clipul depășise deja de 100 de milioane de vizualizări, fiind pe cale să devină cel mai vizionat interviu din istorie. n.m.)

Umanitatea trebuie să ia niște decizii legate de evoluțiile din genetică și IA. Cândva, amenințarea venea de la armele nucleare. Și toate țările nucleare au ajuns la niște înțelegeri. Pentru că au realizat că folosirea neglijentă poate duce la dispariția lumii.

E cu neputință să opreși cercetarea în genetică. Așa cum nu puteai opri cercetarea prafului de pușcă. Dar când înțelgem pericolul, va veni vremea să reglementăm domeniile.

schimb de spioni. Putin cere un killer

– Evan Gerkshkovich, fost ziarist la Wall Street Journal, (e deținut în Rusia pentru spionaj n.m.) are 32 de ani și e în închisoare de aproape un an. Sunteți dispus să faceți un act de decență și să ni-l eliberați?

(Putin oftează). Am făcut atâtea gestui de bună voință, încât cred că nu mai avem resurse… Nu. N-am văzut pe nimeni să ne întoarcă gestul. În teorie, nu pot spune că excludem posibilitatea asta, dacă partenerii noștri fac pași în contrapartidă. Mă refer în primul rând la serviciile secrete. Sunt în contact unele cu altele. Nu e un tabu, putem rezolva. Dar se discută pe canale secrete. Se poate ajunge la un acord.

– S-a întâmplat de secole să se schimb spioni. Nu e un super spion, e un puști și toată lumea știe asta. Poate nu e nedrept să îl ceri fără un schimb. Poate degradează Rusia să ceară ceva.

Știți, poți da interpretări diferite ce e un spion. Dar prin lege, dacă dă informații secrete pe ascuns, e spion. Și exact asta făcea. Poate din neștiință sau pe cont propriu. A fost prins în flagrant. Dacă era ceva nedovedit. Dar a fost prins în fapt când obținea informații secrete.

– Dar sugerați că lucra pentru guvernul american?

Nu știu. Dar repet că a avea în secret informații, e spionaj. Și lucra cu unele agenții. Nu cred că lucra pentru Monaco. Serviciile secrete trebuie să vină la discuții. Ceva s-a inițiat.

Să vă dau exemplul cuiva dintr-o închisoare într-o țară aliată a SUA. Acela, din patriotism, a eliminat un bandit într-o capitală europeană. În timpul evenimentelor din Caucaz, știți ce făcea? (victima lui n.m.) N-aș spune… dar întindea ofițerii noștri pe șosea și îi călca pe cap cu mașina. Ce fel de om e? Mai e om? Dar un patriot l-a eliminat, într-o capitală europeană. De capul lui sau nu, e altă discuție.

– Dar Gershkivici n-a făcut asta…

A făcut altceva. Nu e doar un ziarist. E unul care procura informații secrete. Vorbesc de alții, care sunt sub controlul Americii, indiferent în ce altă țară. Nu exclud că s-ar putea întoarce în țara lui… N-are sens să-l ținem. Vrem să se gândească și serviciile străine cum pot contribui. Se discută.

(Notă: interesant că Putin vrea să obțină la schimb un killer al FSB-ului, probabil un sentimentalism de fost KGB-ist.)

– Vă mulțumesc, dle președinte.

Și eu vreau să se întaorcă acasă, aduagă Putin. Sunt sincer. Dialogul continuă. Dacă le vorbim public, nu ajutăm.

– Poate nu vreți să ziceți. Vă temeți că evoluția din Ucraina poate evolua în ceva mai grav?

calea spre pace. „Rușii nu se predau”

Deja am spus că nu refuzăm să vorbim. Vrem să negociem. E partea ucraineană, și Ucraina e evident un satelit al SUA. Nu o luați ca și cum eu caut un război mai mare. Amândoi înțelegem ce se întâmplă. Susținerea financiară, 72 md $ oferiți de SUA, apoi Germania și alte țări. Vin multe arme în Ucraina. Atunci ar trebui să le spuneți liderilor să se oprească și să se așeze la masa dialogului. Să abroge acest decret absurd.

– De ce nu luați legătura cu Biden?

Dacă administrația Zelenski refuză să negocieze, presupun că au făcut-o la instrucțiuni de la Washington. Dacă acolo se crede că e o decizie greșită, să o abandoneze. Să iasă cumva din ea, delicat. Acum trebuie să îi aștepăm să își corecteze această eroare. Asta susținem.

– Spuneți că vreți o ieșire negociată.

(Râde.) Da. Și am făcut-o. Am semnat un document la Istanbul. (repetă povestea cu Johnson n.m.)

Să mă întorc în istorie, v-am mai spus…. Să ne întoarcem la 1991, când ni s-a promis că NATO nu se extinde… în 2008, când s-au deschis ușile alianței… când s-a renunțat la neutralitatea Ucrainei din Constituție. Să revenim la bazele instalate în Ucraina, la lovitura de stat. N-are sens, nu? S-au oprit din negocieri. Au greșit? Da. Atunci corecteaz-o. Altceva ce e de făcut!?

– Credeți că e prea umilitor pentru NATO să accepte controlul rus peste ce era acum doi ani teritoriul Ucrainei?

Le-am zis să se gândească cum să o facă onorabil. Sunt opțiuni, dacă e voință. Până acum au strigat că vor să dea o lovitură strategică Rusiei pe câmpul de luptă. Acum realizează că e dificil de făcut asta. Sau nu e deloc posibil. După părerea mea: e imposibil prin definiție. Nu se va întâmpla niciodată. Mi se pare că și cei de la putere în Vest încep să realizeze asta. Atunci trebuie să se gândească ce vor să facă mai departe. Noi suntem gata pentru acest dialog.

– Ați fi dispus să spuneți: felicitări NATO, ați câștigat? și să păstrați lucrurile cum sunt acum…

Știți, e subiect de negociere. Nimeni nu vrea să le țină. Sau ar vrea, dar nu știu cum. Știu că vor. Dar se zbat să înțeleagă cum. Aici ne-au adus. Nu noi, partenerii, oponenții noștri au făcut asta. Acum să-i lăsăm să se gândească să inverseze situația. Nu ne opunem. Ar fi amuzant, dacă n-ar fi atât de trist. (Tucker pufnește în râs.)

Probabil sună ciudat în context, Dar relațiile dintre cele două popoare se vor reconstrui oricum. Va dura mult, dar se vor vindeca. Vă dau un exemplu. E o întâlnire reală de luptă pe front. Ucrainenii sunt înconjurați. Ai noștri le strigă: nu mai aveți șanse, predați-vă! Ieșiți și vă lăsăm cu viață. Deodată, soldații ucraineni le strigau într-o rusă perfectă: „Rușii nu se predau!”. Și toți au pierit. Tot ca ruși s-au identificat.

Ce se întâmplă e întrucâtva un război civil. Toți cred că aceste popoare sunt împărțite. Vor fi reunite. Unitatea e tot acolo. De ce destramă autoritățile din Ucraina Biserica Ortodoxă? Pentru că aduce împreună nu doar teritoriul, ci și sufletele noastre. Nimeni nu va putea separa sufletul. Să încheiem aici, sau mai e altceva?

– Cred că e grozav.

Vă mulțumesc.

– Vă mulțumesc, dle președinte, încheie Tucker Carlson.

Victor Grigore/ Evadare.ro