ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Hollywood-ul ne-a învățat că extratereștrii sunt fie distrugători însetați de sânge, fie experimente sinistre ale imaginației umane. De la razele letale ale marțienilor din filmele clasice până la masacrele apocaliptice din blockbusterele moderne, scenariul e același: ei vin, noi pierim. Excepțiile, precum naivul „ET”, sunt rare, dar chiar și acolo, în spatele dorinței lui de a „telefona acasă”, stă un chip care nu inspiră încredere.

Dar de ce nu ne-am întreba altceva? De ce să călătorești distanțe astronomice doar pentru a face rău? O asemenea logică e pur omenească. Noi, oamenii, am transformat războiul într-o artă, cuceririle în virtute, iar cruzimea în strategie geopolitică. De mii de ani ne dezlănțuim furia asupra propriei planete. Dacă am avea mijloacele necesare, am întinde aceste practici până în adâncurile Universului.

Privind la istoria noastră, suntem cei care invadăm, cotropim, distrugem, toate acestea sub pretextul unui ideal mai înalt. Filme precum „Avatar” ne arată clar oglinda: oamenii, cu armele lor și lăcomia fără margini, atacă o civilizație superioară spiritual, doar pentru a-i prăda bogățiile. Nu extratereștrii sunt cei care ne temem că ne-ar ataca. Noi suntem monștrii din poveste.

Mai amuzant e spectacolul „specialiștilor” care discută cu aplomb despre planurile extraterestre. Fără să fi văzut vreodată un vizitator cosmic, ei presupun genociduri, dezastre și o demență dictatorială pe care o proiectează cu mare siguranță. În loc să ne întrebăm ce mentalitate ar avea o civilizație care a descifrat secretele călătoriei interstelare, ne imaginăm că vor fi la fel de primitivi și violenți ca noi.

De ce ar vrea extratereștrii să distrugă totul? Ce rost ar avea o asemenea risipă de energie? Dacă le-ar trebui apa noastră, am putea s-o exportăm. Dacă le-ar trebui cunoștințele noastre, ar pleca dezamăgiți: suntem încă prizonierii propriilor erori. În fond, metodele de atac imaginate pentru „marțieni” seamănă izbitor cu intervențiile de „pacificare” ale marilor puteri de pe Pământ.

Noi suntem cei care destabilizăm, care preluăm resurse și le răpim altora libertatea sub masca unor bune intenții.
 
Noi am pavat drumul spre iad cu aceste intenții, transformând violența într-un instrument de progres.

Și totuși, dacă extratereștrii ar veni, să mă chemați. Aș încerca să le vorbesc. Poate, doar poate, dacă vor crede că toți oamenii sunt ca mine, vor găsi motive să cruțe această planetă. O planetă care, în ciuda imperfecțiunilor noastre, încă merită salvată.