Azi am avut întâlnire cu diabetologul. Diabetul este boala care s-ar părea că face cel mai bine „pereche” cu covidul, (la fel cu toate bolile cronice și vârsta), așa ca diabeticii sunt (cel puțin în Germania) îngroziți că s-ar putea infecta cu virusul ăsta, la modă și ca atare sunt, mai toți deja, „vaccinați”! De trei ori!

Ba azi am trăit să văd că asistenta, de la intrare, nu era deloc mirată când o bătrânică (gândiți-vă că-i spune „bătrânică” unul trecut de 60 de ani)  cerea a 4-a doză! A fost doar o neînțelegere (era vorba „doar”de a treia), dar, după reacția și răspunsul asistentei, părea ceva normal, să se ceară (de bună voie) a 4-a doză!

Mai sunt și diabetici „anormali”, așa ca mine, care nu sunt „vaccinați”, dar, în ciuda tuturor, încă vii! Puțini, dar sunt!

Ei bine, unul dintre aceștia, adică ich, când merge la diabetolog, nu are voie să intre în sala de așteptare, ci așteaptă în fața ușii (în casa scărilor, sau afară, dacă nu există așa ceva) precum un câine la ușa prăvăliei, până este primit în cabinet!

Stând acolo în frig și privind la cei 20 de colegi de suferință din sala de așteptare încălzită, prin ușa de sticlă, cu tensiunea ajunsă la 180, în mintea mea s-a auzit un „clic”! Mi-am dat seama că mă enervez degeaba! În loc să „explodez”, sau să fac vreun accident vascular, și fără „vaccin”, trebuie mai degrabă să-i mulțumesc medicului și la toți, până sus la Merkel, pentru grija pe pare mi-o poartă! Și, desigur, și restul „nevaccinatilor”!

În timp ce „vaccinații” au voie să se îmbolnăvescă unul pe altul, la consultații, magazine, restaurant, cinematograf, stadion, pe noi, cei „nevaccinați”, statul ne ferește … de ei! Ne ține în case, prin lagăre, departe de un eventual purtător/producător de viruși! Ne testează des, astfel încât să putem fi tratați imediat când am contractat boala și nu când ea este avansată, cum se întâmplă la „vaccinați”!

Pare o ironie ce spun eu, dar, dacă ne gândim mai bine, doar așa are cât de cât sens tot ce fac conducătorii noștri îngrijorați!

Au făcut o selecție la început și au ales pe cei (greu de ales un cuvânt care să nu supere pe nimeni!) greu de influențat (sau dacă nu deranjează: cu adevărat credincioși, mai inteligenți, mai logici, mai pragmatici…)! Au strâns șurubul (și o vor mai face) până îi extrag pe toti „intrușii” dintre noi! În același timp, la restul le promite „marea cu sarea” (fără să se țină mult timp de promisiuni) și ii injectează cu nenumărate doze de (din nou, greu de ales cuvântul) substanțe care, mai devreme sau mai târziu, or să-i ucidă!

De ce?

Și, ca un evreu cu stea galbenă pe piept, m-am simțit în fața ușii, afară în frig, privind la rasa superioară actuală,  mulțumită că li s-a redat un drept avut…cu prețul vieții!

Autor: Ioan Sperling / Vrăbiuțe Blog / cititor ActiveNews