ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


6 decembrie 2024, ora 15 și ceva.
După cinci ore de zvonuri, șușoteli, garanții și dezmințiri, se confirmă evenimentul ce trecuse drept incredibil, de la ora 10 începînd, cînd s-a aflat de convocarea C.C.R. într-o ședință de urgență:
C.C.R. a decis anularea întregului proces electoral cu privire la alegerea președintelui României.

Potrivit Comunicatului emis de instituție, „Procesul electoral va fi reluat în integralitate, Guvernul urmînd să stabilească o nouă dată pentru alegerea Președintelui României, precum și un nou program calendaristic”.

Societatea românească e lovită în moalele capului de o măciucă nevăzută.
La momentul Deciziei, în Diaspora se afla în plină desfășurare, de la ora unu noaptea, turul al II-lea al scrutinului prezidențial.

Decizia CCR din 2 decembrie 2024 validase primul tur și stabilise că, în al doilea tur, din zilele de 6-7-8 decembrie 2024, să se confrunte:
Călin Georgescu și Elena Lasconi.

Deși între timp se petrecuseră mai multe întîmplări care puteau servi pentru contestarea primului tur, totuși, procesul electoral se desfășurase pînă în acel moment potrivit Calendarului stabilit de Guvern.

La două săptămîni de la primul tur, din 24 noiembrie 2024, urma al doilea tur. O dată validați cei doi competitori, se tipăresc milioane de buletine de vot cu numele lui Călin Georgescu și Elena Lasconi, se amenajează secții de votare în Diaspora și în țară. Vineri, 6 decembrie 2024, pînă la ora Comunicatului, votaseră deja, fără nici un incident, 30.000 de cetățeni români. Sondajele arătau o prezență masivă la vot în Diaspora, mai mare ca la primul tur. Se întrezărea o victorie zdrobitoare a lui Călin Georgescu, dat fiind că, în primul tur, Diaspora îl votase pe rupte.

Stupefacția românilor se explică.

În Diaspora, a merge la vot nu e deloc simplu. Trebuie, nu de puține ori, să te învoiești de la serviciu. Și nu de puține ori, trebuie să parcurgi zeci de kilometri pînă la localitatea în care s-a amenajat loc de votare. Să ne imaginăm clătinarea produsă de știrea ajunsă și în Diaspora:

– Votați degeaba!

CCR a anulat alegerile!

Cei care votaseră deja se lăudau, întorși acasă, cu votul dat, se contraziceau cu alți alegători.

Și deodată pică vestea:

– Ați votat degeaba! Votul vostru nici n-a existat!

Ca și în Diaspora, în țară vestea cade asemenea unui trăsnet înfricoșător, cu pagube însemnate, în plină zi senină de vară.

Nimic n-a anunțat trăsnetul. Nici măcar încrețirea unui nor pe bolta limpede, nici măcar o adiere de vînt.

Cei care au trăit vremurile respective, chiar și cei care, ca mine, simpli observatori ai unor noi alegeri, martori ai opt scrutine prezidențiale, și nu angajați, nici măcar emoțional de partea unui candidat, își amintesc uriașa descumpănire.

Pe 6 decembrie 2024, dimineața, mă aflam la TVR, unde se înregistra o emisiune dedicată lui decembrie 1989. Țin minte că, la Machiaj, a venit vorba de prestația Elenei Lasconi în seara precedentă, invitată la TVR, în cadrul campaniei electorale.

Toți au fost de acord cu o teză deja formată la mulți:

Sărmana, e lipsită de orice înzestrare de președinte!

Sîntem însă siguri că se va vota, ca-n 2000, după criteriul, Răul cel mai Mic.

Ajunsesem și eu la concluzia asta luînd seamă la campania pentru a-l doilea tur. Din toate punctele de vedere, ea urmase modelul lansat încă de la prezidențialele din 1992. Deși CCR nu validase turul întîi, încă din 25 noiembrie 2024, dimineața, începuse campania electorală. E drept, în 25 noiembrie 2024, seara, a avut loc primul miting „antifascist”, împotriva lui Călin Georgescu, candidat asupra căruia, ca la o apăsare pe buton, televiziunile de partid și de stat se năpustiseră pentru a-l defini drept legionar, fascist, extremist. Deoarece pe tema asta bătea apa-n piuă pînă și Elena Lasconi, am pus întreaga diversiune pe seama încercării de a repeta trucul din 2000. Locul Extremistului C.V. Tudor îl luase acum Legionarul Călin Georgescu, iar locul Proeuropeanului Ion Iliescu, Proeuropeana Elena Lasconi.

Față de 2000, mașinăria diversionistă de acum avea un avantaj. Călin Georgescu, faimos pe rețelele sociale, era practic necunoscut pentru cei care nu le frecventau. Mitingurile, încropite de USR, cu juni și june care habar n-aveau cine a fost Corneliu Zelea Codreanu, personaj la care-l raportau pe Călin Georgescu, emisiunile de linșaj de la televiziunile de partid și de stat, își găseau justificarea în interesul public de a arăta celor care-l votaseră pe Călin Georgescu, dar și a celor tentați de a-l vota, cine e cu adevărat candidatul surpriză. Ici-colo se afirma, pe surse, că necunoscutul Călin Georgescu ar fi beneficiat de o campanie ciudată pe Tik-Tok. În consecință, domina efortul hei-rupist de a-l înfățișa pe Călin Georgescu drept un pericol pentru România europeană, modernă, consumatoare de hamburgeri și Coca-Cola, purtătoare nu de ițari, ci de blugi, dacă ar fi ajuns președinte. Ca și în 2000, se evitau îndemnurile de a o vota pe Elena Lasconi, de la o zi la alta tot mai zurlie în materie de politică externă, dar nu lipsită de farmecul sincerității. Comandamentul era Nu-l votați pe Călin Georgescu! Și cum în turul al II-lea erau doar doi candidați, îndemnul Nu-l votați pe Călin Georgescu! se traducea Votați-o pe Elena Lasconi!

Știind cum se întîmplase în 2000, nu mi-a trecut prin cap o clipă că s-ar putea decide nu anularea alegerilor în general, dar nici măcar anularea primului tur, cum lăsa să se înțeleagă orientarea unor dezvăluiri privind campania electorală a lui Călin Georgescu.

De altfel, în paranteză fie spus, ceea ce presupuneam a se întîmpla între cele două tururi din 2024 s-a întîmplat ceva mai tîrziu, între cele două tururi, la prezidențialele din 2025. Și în 2025, n-a fost vorba de o campanie electorală propriu-zisă, ci de hăituirea unuia dintre candidați – George Simion – sub semnul Nu-l votați! E un Pericol pentru prezența României în Europa!, astfel încît, asemenea scenariului din 2000, românii să voteze Răul cel mai mic, întruchipat de persoana lui Nicușor Dan.

În acest context, se explică perfect de ce n-am văzut nimic prevestitor în comunicatul ședinței CSAT din 28 noiembrie 2024. Documentul n-a avut nici un efect asupra campaniei. Pe 28 noiembrie 2024, dimineața, CCR s-a întrunit pentru a valida turul întîi și, drept condiție a validării, a pus renumărarea voturilor de la turul întîi, pentru a se vedea dacă nu cumva diferența dintre Elena Lasconi, de pe locul 2, și Marcel Ciolacu, de pe locul 3, ascunde realitatea unei diferențe în favoarea lui Marcel Ciolacu. Întrunită pe 28 noiembrie 2024, înaintea ședinței CSAT, CCR a dispus renumărarea voturilor pînă pe 29 noiembrie 2024. La aceeași ședință s-a respins cererea unuia dintre candidați de anulare a alegerilor! Deoarece BEC a declarat că e imposibilă renumărarea pînă a doua zi, CCR admite ca renumărarea să se prelungească.

Pe măsură ce se renumără, apar tot mai multe informații că Marcel Ciolacu o devansează pe Elena Lasconi.
Lăsa impresia unui scenariu în favoarea lui Marcel Ciolacu.
Pînă la urmă, pe 2 decembrie 2024, seara, CCR a decis să nu mai continue renumărarea, pe motiv că întreprinderea de pînă acum semnalase o creștere și nu o scădere a diferenței dintre Marcel Ciolacu și Elena Lasconi.

După validarea primului tur, devenită oficială, Campania electorală ia avînt.
Pe 4 decembrie 2024, la două zile de la începerea campaniei oficiale, Președinția României difuzează un Comunicat prin care Klaus Iohannis anunță că a fost de acord cu declasificarea, potrivit Legii, la solicitarea instituțiilor emitente, a informațiilor prezentate de Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe și Ministerul Afacerilor Interne în cadrul ședinței Consiliului Suprem de Apărare a Țării din data de 28 februarie 2024.

Deși operațiunea era aiuristică (nici un serviciu secret din lume nu acceptă desecretizarea unor documente secretizate, decît după ani de rămînere secrete), apariția publică a documentelor n-a fost percepută ca un moment de pregătire a Loviturii de stat din 6 decembrie 2024. Documentele lansau o serie de suspiciuni în legătură cu unul dintre candidați, Călin Georgescu. Printre ele se numără și ceea ce s-a numit rapid de către Propaganda Puterii Candidatul Rusiei. Față de acuzațiile anterioare, suspiciunea din documente, transformată rapid în acuzație de către mașinăria de propagandă a regimului, apărea ca o noutate față de țelul fățiș al campaniei diversioniste. Cu toate acestea Operațiunea nu aducea nimic neliniștitor. Pînă pe 4 decembrie 2025, împotriva unuia dintre candidați se năpustise o veritabilă mașinărie. În nici un caz momentul nu putea fi suspectat de a aparține unui plan secret de anulare a alegerilor.

Mie, de exemplu, nu mi-a trecut prin cap că desecretizarea putea pregăti terenul pentru anularea alegerilor, deși după 1990 mi-am făcut un crez din a suspecta o intrigă de culise acolo unde în spațiul public părea un lucru normal.

Înainte de primul tur, în bătălia electorală, s-a avansat scenariul reluării în 2024 a diversiunii din 2000.
Se știe că, la alegerile prezidențiale din 2000, s-au tras sforile în așa fel încît în turul doi, Ion Iliescu s-a confruntat cu liderul PRM, Corneliu Vadim Tudor. Chiar din prima zi de după primul tur, împotriva lui C.V. Tudor s-a declanșat o campanie deșănțată de prezentare a candidatului drept un mare pericol pentru democrație, pentru libertate, pentru integrarea României în structurile euroatlantice. Corneliu Vadim Tudor era înfățișat drept un dictator, un fascist, un extremist. Fătuce și coțofene de la televiziuni și din presa scrisă au apelat la broșuri de popularizare a istoriei pentru a extrage de acolo clișee privind fascismul. S-a făcut mare caz de legăturile lui C.V. Tudor cu Legionarii, limitate în realitate la niște vorbe bune despre C.Z. Codreanu. În acest scop s-au difuzat în neștire filme documentare nu numai cu Mișcarea Legionară, dar și cu Hitler.

Scopul manevrei era limpede:
Se prezinte turul al II-lea nu ca momentul unei opțiuni electorale, ci ca unul de destin al țării.

Dat fiind pericolul întruchipat de o posibilă victorie a lui C.V. Tudor, românii erau îndemnați să nu-l voteze pe candidatul PRM. În confruntare erau însă doi candidați, Ion Iliescu și C.V. Tudor. Puține organe de propagandă îndemnau la votarea lui Ion Iliescu. Toate îndemnau la nevotarea lui C.V. Tudor. Dar cum în cursă rămăseseră doar doi candidați, se înțelege că îndemnul era de a-l vota pe celălalt, pe Ion Iliescu.

Acest scenariu de coșmar, împotriva căruia m-am ridicat în 2000, deși mă aflam în război cu liderul PRM, urma să fie reluat la turul al II-lea al prezidențialelor din 2024. Înaintea primului tur, Marcel Ciolacu a fost acuzat de contracandidați, inclusiv de Nicolae Ciucă, de faptul că trage sforile pentru a intra în turul al II-lea cu George Simion, pe post de C.V. Tudor al anului 2024.

George Simion n-a intrat în turul al II-lea.
A intrat, în schimb, Călin Georgescu.

Pînă la 12 noaptea pe 24 noiembrie 2024, văzînd că pe primul loc era Călin Georgescu și pe doi, Marcel Ciolacu, am fost convins că în ultimă instanță Marcel Ciolacu a schimbat Răul cel mare. Locul lui George Simion l-a luat Călin Georgescu. Țin minte că, la 12 noaptea, intervenind la emisiunea Marius Tucă Show, am declarat că Marcel Ciolacu e deja președinte. Prin înlocuirea lui George Simion cu Călin Georgescu, candidatul PSD era scutit de acuzația c-a tras sforile pentru reluarea scenariului din 2000.

Spectaculoasa și incredibila evoluție a numărării voturilor din noaptea de 24 spre 25 noiembrie 2024 m-a surprins. Părea un miracol. Marcel Ciolacu, candidatul PSD, cotat cu cele mai mari șanse să ajungă președintele României, era scos din cursă, după primul tur, de amatoarea Elena Lasconi . Încă din 25 noiembrie 2024, în vederea turului al II-lea s-a declanșat o campanie care o copia pe cea din 2000. Locul lui C.V. Tudor era luat de Călin Georgescu, iar cel al lui Ion Iliescu de Elena Lasconi. Elena Lasconi beneficia de avantajul vizat de Marcel Ciolacu în clipa cînd trăsese sfori să intre în turul al II-lea el și George Simion.

Convins că s-a pus în mișcare diversiunea din 2000, am văzut în campania pentru al II-lea tur reluarea acuzaților împotriva lui C.V. Tudor. Singura deosebire față de 2000 o reprezenta ivirea acuzației de Călin Georgescu – Omul Rușilor. În rest, totul părea copiat din campania pentru turul al II-lea din 2000.

Călin Georgescu era, ca și C.V. Tudor, fascist, extremist, legionar, anti UE, anti NATO, ba chiar și dictator.
Se contura îndemnul Votați-o pe Elena Lasconi! sub îndemnul Nu-l votați pe Călin Georgescu! Spre această concluzie mă îndemnau și unele amănunte mai mult decît semnificative. Călin Georgescu, spre deosebire de Diana Șoșoacă, n-a avut nici o contestație la CCR. Înaintea primului tur, spre deosebire de C.V. Tudor din 2000, dat de sondaje ca intrînd în turul al II-lea, Călin Georgescu nici măcar nu era luat în seamă. Toți, inclusiv subsemnatul, îl considerau printre acei candidați fără nici o șansă, care se înscriu totuși în cursă, fie și pentru a beneficia de titlul Candidat la Președinția României.

Un alt argument:
În ședința din 28 noiembrie 2024, CCR respinge contestația candidatului Sebastian Popescu împotriva lui Călin Georgescu, acuzat de a fi dus o campanie ilegală.

Deși documentele au fost desecretizate pe 4 decembrie 2024, CCR s-a întrunit în ședință abia pe 6 decembrie 2024, dimineața, Pe 5 decembrie, seara, CCR a anunțat că nu va ține nici o ședință în lumina dezvăluirilor din documente, deși numeroase ONG-uri îi cereau asta. Să nu le fi trezit judecătorilor CCR nici o bănuială Comunicatul CSAT?!

Și cu toate acestea, pe 6 decembrie 2024, la ora 15, după ce procesul de votare începuse la ora unu noaptea, CCR decide anularea alegerilor.
Șocul a fost imens!

Pentru prima dată în Istoria României, se anula un întreg proces electoral. Nu doar turul întîi, ci întregul proces. Să reamintim că, deși victoria Gărzii de fier, la alegerile din decembrie 1937, a fost suspectată de Carol al II-lea ca preludiul trecerii României sub Germania lui Hitler, Monarhul, Dictator absolut, n-a anulat alegerile!

Procesul urma să fie luat de la zero, la o dată despre care nu se știa nimic. Putea fi și o dată dintr-un viitor vag. Pentru ca lovitura să fie și mai și, pe 6 decembrie 2024, Klaus Iohannis anunță că va rămîne președinte pînă cînd noul președinte va depune jurămîntul.

Mandatul lui Klaus Iohannis se încheia la finele lui decembrie 2024. Iată-l prelungit pe un termen nedefinit!
Anularea alegerilor era o premieră și în istoria democrațiilor moderne. Nu numai în Europa, dar nici în Asia, Africa, America Latină nu se întîmplase așa ceva.
Mult mai important, o decizie de o asemenea importanță era luată nu de Popor, nici măcar de Parlament, ci de doar 9 oameni, întîmplător membri ai CCR.

Deși incredibilă, decizia ar mai fi fost cît de cît înghițită de români dacă ea ar fi avut un temei într-o situație de excepție a țării:
Război, dezastru natural, atentat terorist.

Surprizei i se adaugă enigmaticul.
Felul în care a fost luată decizia, absența explicaților convingătoare, ținerea secretă a desfășurării celor două ședințe, a CSAT și a CCR, refuzul principalilor actori de a oferi amănunte concrete despre cum s-a ajuns la decizia întreruperii brutale a unui proces electoral în desfășurare fac din Anularea alegerilor un moment sinistru, care lasă impresia unor manevre de culise, atît interne, cît și externe, despre care opinia publică nu trebuie să știe.
Am compara, din acest punct de vedere, Anularea alegerilor cu Diversiunea Teroriștii din decembrie 1989.

(Din Prefața la cartea lui Dan Tomozei, Anatomia Loviturii de stat. România decembrie 2024, editura Prestige, 2025)