ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!


E destul de greu în România tembelizată de presa de Război, repetare ca trasă la indigou a Presei Războiului Sfînt, cum i s-a spus Campaniei antonesciene din Est, să deslusești semnificațiile Discursului adresat de Vladimir Putin Națiunii.

Pentru a rămîne cît de cît lucizi în fața valului de manipulări primitive se cuvine a menționa următoarele realități:

1. E un Discurs către Națiune, așa cum a fost cel din 24 februarie 2022. Nu e un interviu, nu e o cuvîntare ținută în fața unei adunări. E un discurs către Națiune, punctul culminant al comunicării dintre Conducător și Popor. Formulările de început conferă discursului semnificația unui act istoric, cel puțin în viziunea lui Vladimir Putin. Conducătorul se adresează Națiunii în chip patetic, pentru a o convinge să fie alături de el:

„Mă adresez astăzi vouă: tuturor cetățenilor țării noastre, oamenilor de diferite generații, vârste și naționalități, oamenilor din marea noastră Patrie, tuturor celor care sunt uniți de marea Rusie istorică, soldaților și ofițerilor, voluntarilor care luptă acum pe linia frontului și se află pe postul de luptă, fraților și surorilor noastre – locuitorilor republicilor populare Donețk și Lugansk, ai regiunilor Herson și Zaporojjie și din alte zone eliberate de regimul neo-nazist.”

2. Discursul e menit să justifice nu mobilizarea parțială, cum se trăncănește în spațiul românesc de către generalii români în rezervă din toate punctele de vedere, inclusiv din punctul de vedere al pregătirii intelectuale, ci trecerea Războiului din Ucraina într-o nouă etapă, infinit mai periculoasă pentru pacea lumii decît cea anterioară. Să ne reamintim că timp de opt luni Conducerea Rusiei a susținut că în Ucraina are loc o Operațiune specială. Termenul ales voia să spună că Rusia nu e în Război cu nimeni. Că Rusia, asemenea Americii în Vietnam, în Afganistan, în Irak, a declanșat o Operațiune militară de rutină prin raportare la poporul rus. Altfel spus, o anume parte a Armatei, mică față de Armata rusă, acționează undeva în Ucraina, în timp ce Rusia își vede de ale ei.
 
Discursul din dimineața lui 21 septembrie 2022 anunță trecerea de la Operațiune specială la Război propriu-zis. Asta înseamnă pe plan intern o înăsprire a măsurilor de contracarare a criticilor față de Război, iar pe plan Extern o poziție mult mai agresivă ca pînă acum față de implicarea Occidentului.

3. Discursul confirmă la cel mai înalt nivel decizia Moscovei de a ține Referendumuri privind alipirea la Federația Rusă a teritoriilor cucerite pînă acum după 24 februarie 2022. Din acest punct de vedere pasajul cheie al Discursului nu e cel dedicat Mobilizării parțiale, ci cel dedicat Referendumurilor:

„Parlamentele republicilor populare din Donbas, precum și administrațiile militaro-civile ale regiunilor Herson și Zaporojie, au luat decizia desfășurării referendumurilor privind viitorul acestor teritorii și ni s-au adresat nouă, Rusiei, cu cererea de a sprijini un astfel de pas.

Permiteți-mi să subliniez: vom face totul pentru a asigura condiții sigure pentru organizarea referendumurilor, astfel încât oamenii să își poată exprima voința. Și vom sprijini decizia privind viitorul lor, care va fi luată de majoritatea locuitorilor din republicile populare Donețk și Lugansk și din regiunile Zaporojie și Herson.”

S-a explicat mai puțin în presa noastră mobilizată pe loc ce înseamnă aceste Referendumuri. S-a vorbit la începutul invaziei că teritoriile rusofone din Sud vor fi păstrate de Rusia ca monedă de schimb în ceea ce s-a vehiculat a fi principiul Teritorii în schimbul păcii. În absența unor negocieri, s-a presupus că teritoriile respective vor rămîne ca republici autonome. Fie în cadrul Ucrainei federalizate, fie ca entități independente.

Acum însă ele vor avea soarta Crimeii.
Vor fi alipite la Federația Rusă.

Discursul ne aduce două surprize:

Vladimir Putin nu se mulțumește să salute decizia luată de rusofoni, ci mai mult și mai grav anunță garantarea de către Rusia a bunei desfășurări a Referendumurilor. Sub acest semn trebuie privite atît anunțul mobilizării parțiale, cît și amenințarea cu armele nucleare.

Teritoriile care se vor alipi la Rusia nu se limitează la cele administrate de republicile independente Lugansk și Donețk. Ele includ și două teritorii care nu aparțin celor două republici, susținute pînă acum de Rusia ca fiind populate de ruși și asuprite de ucraineni: Regiunile Zaporojie și Herson.

Discursul ține să ne amintească faptul că Vladmir Putin le consideră ca aparținînd istoricește Rusiei sub formula Novarossya:

„Vreau să subliniez: știm că majoritatea oamenilor care trăiesc în teritoriile eliberate de neonaziști, iar acestea sunt, în primul rând, ținuturile istorice ale Novorossiei, nu vor să ajungă sub jugul regimului neonazist. La Zaporojjie, în regiunea Herson, în republicile Lugansk și Donețk, ei au văzut și văd atrocitățile pe care neonaziștii le fac în zonele ocupate din regiunea Harkov. Urmașii lui Bandera și ucigașii naziști omoară oameni, îi torturează, îi aruncă în închisoare, reglează conturi, reprimă, chinuiesc civili.”

Sînt împreună cu cele din Lugansk și Doneț, dar și cu Odessa, teritorii cucerite de Rusia de la Imperiul Otoman, în partea a doua a secolului al XVIII-lea, numite „Novorossiya”, Noua Rusie. Novorossya cuprindea Harkov, Lugansk, Donețk, Kherson, Nikolayev și Odesa. La începutul Uniunii Sovietice, Novorossiya a devenit parte a Republicii Socialiste Sovietice Ucraina și a rămas în componența Ucrainei după căderea 1991.

4. Discursul urmează întîlnirii de la Samarkand, Deși presa noastră, îndrumată de sergenți majori cu grad de generali, a prezentat reuniunea ca un eșec al lui Vladimir Putin, apelînd la mijloace primitive de manipulare, e de presupus că în culise s-au aranjat lucruri care n-au fost date publicității. De altfel, simplul fapt că această reuniune s-a ținut beneficiind de prezența lui Vladimir Putin destăinuie o alianță pe cale de a se închega împotriva hegemoniei americane. Repet, nu atît proRusia, cît mai ales anti America.

5. Discursul urmează contraofensivei ucrainene. Deși învăluită în norișorii roz- bombon ai propagandei de război, contraofensiva ucraineană se dovedește în realitate importantă nu atît din punct de vedere militar (s- a fîsîit deja și nu și-a devoalat scopurile militare), cît mai ales din punct de vedere propagandistic. Ucrainenii și sponsorul american aveau nevoie ca Zelenski să livreze ceva pentru a justifica în fața poporului american banii luați de la Buget și dați unei țări din Estul depărtat. Liderii occidentali aveau nevoie de acest succes al ucrainenilor pentru a pregăti popoarele în vederea sacrificiilor economice.

6. Discursul urmează unor critici din Rusia față de felul „cu mănuși” în care se defășoară Războiul, critici suspecte dacă ne gîndim că la fel ca în Ucraina în Rusia nici musca nu bîzîie fără aprobare. De remarcat – repet – că aceste critici au venit nu dinspre adepții Păcii, ci dinspre adepții Războiului, mai precis dinspre forțele r care pledează în Rusia pentru o intervenție mai brutală împotriva Ucrainei. Și nu întîmplător după aceste critici, Rusia a trecut la etapa distrugerea infrastructurii energetice a Ucrainei. E de așteptat ca după modelul anglo-american al bombardării masive a orașelor nemțești în timpul celui de -al doilea Război, cu scopul declarat de a face pe nemți să renunțe la Hitler, Rusia să-și facă o țină și din populația civilă ucraineană.

7. Discursul urmează unei serii de atentate împotriva autorităților rusești din zonele ocupate. Deși ele sînt revendicate de ucraineni în cadrul afganistanizării Războiului, totuși dacă ne gîndim la impactul uriaș în Rusia al acestor atentate, prezentate de propagandă ca o dovadă că ucrainenii sînt naziști, putem bănui și mîna serviciilor secrete rusești. Pentru a se trece la mobilizare parțială se impunea ca rușilor să li prezinte actele teroriste ale ucrainenilor.

Dintre aceste realități cea mai importantă rămîne decizia de organizare a unor referendumuri de alipire a teritoriilor ocupate la Federația Rusă, fapt de o rară gravitate, pentru că înseamnă practic, la fel ca și în cazul Crimeii, că o putere militară, ia prin rapt teritorial o parte dintr-o țară membră ONU.

Discursul a anunțat și mobilizarea parțială.

Liderii occidentali, luați prin surprindere de decizia publică de susținere a Referendumurilor de către Federația Rusă, s-au concentrat pe decizia privind mobilizarea parțială. Transformată în Svejk al propagandei de război, presa occidentală s-a năpustit asupra deciziei de mobilizare parțială pentru a exagera atît succesele ucrainene din ultima vreme (se invocă o continuare a contraofensivei, cînd aceasta s-a stins deja!), cît și pentru a minimaliza pericolul rusesc. Evident, mobilizarea parțială ține din punct de vedere militar de organizarea referendumurilor. Pentru Rusia e vital ca ele să se desfășoare fără probleme, la adăpost de atacurile ucrainene și apoi ca teritoriile să fie alipite la Rusia. Sub acest semn stă și invocarea armelor nucleare. Nu-i exclus ca în zilele Referendumului Ucraina să fie ținta unor atacuri rusești masive cu rachete. Concentrarea pe mobilizare lasă în afara preocupărilor Referendumurile, care trec în plan secund în spațiul mediatic. După opinia mea decizia de protejare militară a Referendumurilor e cu adevărat faptul grav, de o gravitate rară prin semnificațiile de politică internațională – o țară ia prin forță și le consideră ca fiind ale sale teritorii de la un stat, membru ONU. Ar fi fost de aștepta ca măcar ONU, aflată în sesiune, să ia atitudine față de acest fapt. Judecînd după graba cu care politicienii și jurnaliștii occidentali s-au concentrat pe mobilizarea parțială, tare mă tem că mobilizarea parțială a fost gîndită și ca o diversiune tipic rusească, ca o Maskirovka.
 

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews