Cum însă faptele au fost relatate pe larg în presă și cunoscute de toți românii, făcuți să creadă marți seara că a doua zi se vor trezi direct în Rai, pentru că Noaptea va fi Apocalipsa, mi se pare de prisos să le mai reamintesc.

 

Rapiditatea cu care pentru presă ceva căzut din cer cu explozie peste o remorcă plină cu lemne într-un sat de la granița Poloniei cu Ucraina, ucigînd doi săteni, a devenit atac îndreptat de Rusia împotriva unei țări membre NATO, nu surprinde:

1. Presa, chiar și cea zisă quality, e în stare să facă din țînțar armăsar de dragul ratingului.

2. Presa, chiar și cea zisă quality, devenită simplă presă de Război după declanșarea conflictului din Ucraina, prin nimic deosebită de presa care slugărește propaganda, face tot ce e posibil în materie de dezinformare pentru a lupta împotriva rușilor.

Un exemplu mai mult decît convingător ni-l oferă Associated Press. Pe vremuri una dintre cele mai profesioniste Agenții de presă din lume, AP a căzut sub nivelul TASS de pe vremea lui Stalin. Despre incidentul din satul polonez, agenția a transmis în noaptea de marți spre miercuri știrea potrivit căreia „un oficial de rang înalt din cadrul serviciilor de informații americane” a afirmat că ar fi vorba de rachete rusești. De remarcat din start patentul tuturor fake newsurilor cultivate pe scară largă de presa occidentală:

Invocarea unui oficial din Serviciile secrete americane sau britanice în general în condițiile în care America și Anglia au mai multe servicii secrete. Formula Servicii secrete dă putere de convingere, iar formula vagă servicii secrete americane sau britanice scutește pe ziarist de o dezmințire, așa cum s-ar fi întîmplat dacă ar fi invocat un serviciu secret anume.

Surprinde însă felul în care liderii țărilor membre NATO, dar și liderii Uniunii Europene, au abordat incidentul. Potrivit unei sinteze publicate de Evenimentul zilei, totul a pornit de la acest fapt:

„Marți, 15 noiembrie la ora 15.40, satul Przewodow, cu o populație de 500 de locuitori, situat la șase kilometri de granița cu Ucraina, în districtul Hrubieszow din Polonia. Un tractor de la o fermă a fost lovit de un proiectil, lăsînd un crater de aproximativ cinci metri în diametru și doi metri adîncime. Doi bărbați, în vîrstă de 50 și 60 de ani, au fost uciși, în timp ce martorii au declarat că au auzit explozii. Zona incidentului a fost izolată rapid de poliție și de armata poloneză. Anchetatorii au fost trimiși la fața locului.”

Tot marți, în jurul orei 18.00, pe rețele de socializare au început să circule informații despre două rachete rusești care au lovit tractorul și remorca, însoțite de imagini cu craterul și cu tractorul și remorca răsturnate. De îndată, știrea a fost preluată și transmisă de toată lumea, fără o minimă prudență, sub titlul Rachete rusești atacă o țară membră NATO.

Rusia dezminte rapid informația. Marți, Rusia lansase asupra Ucrainei o sută de rachete de croazieră de mare precizie (un salt uriaș în precizia de pînă acum), reușind să lovească puncte cheie ale infrastructurii energetice a Ucrainei fără a face mai mult de o pagubă umană. Era posibil ca una dintre aceste rachete să fi căzut din greșeală în satul Przewodow, aflat la granița Poloniei cu Ucraina. Rusia dezminte și o asemenea posibilitate. Pentru a lua în considerare teza atacării unei țări membre NATO era musai ca Rusia să-și asume lovitura.

 

Firește, orice om normal, chiar și lider politic occidental, s-ar fi întrebat ce fel de atac împotriva Poloniei e acela în care se trage o singură rachetă și aceea pentru a lovi un tractor cu o remorcă, în care se aflau doi săteni. Dacă respectivii ar fi fost Ben Laden sub acoperire de doi țărani polonezi, sau dacă tractorul n-ar fi fost tractor, ci un lansator de minirachete nucleare, parcă ai mai crede că Rusia și-a permis să piardă un milion de dolari (atîta costă o rachetă de croazieră) ca să dea cu roțile-n sus un tractor de fermă. Fie și acest amănunt ar fi reclamat minimei logici de care dispune un om politic occidental o anume prudență.

 

Dar chiar și fără această logică, liderii țărilor membre NATO au știut la cîteva minute de la incident că racheta era ucraineană, trasă aiurea de antiaeriana ucraineană, mînuită în acest caz de ucraineni și nu de specialiști NATO sub acoperire de ucraineni. Nu se putea întîmpla altfel. Dacă s-ar fi întîmplat altfel, dacă n-ar fi știut, deci, întreg eșafodajul de încredere în NATO s-ar fi prăbușit. Cum să nu știe NATO, date fiind luptele din Ucraina, ce a căzut nu în Orientul îndepărtat, nu dincolo de Cercul polar, ci într-o localitate aflată la cîteva sute de kilometri de Varșovia? Mai ales că zona a fost rapid izolată de Armata Poloneză. Ar fi fost normal, în aceste condiții, ca de îndată ce pe toate televiziunile au început să curgă burtierele cu Polonia atacată de Rusia, NATO să dea un comunicat oficial de dezmințire.

Mai ales că era vorba de o țară membră NATO.

Ei bine, nu s-a întîmplat așa.

Polonia e țară membră NATO. Pregătită la ultimele standarde ale Alianței. Indiscutabil, Guvernul polonez a știut ce s-a întîmplat mai repede decît liderii occidentali.

Explozia a avut loc la ora 15.40.

Televiziunile și site-urile încep să deruleze informația – Un stat membru NATO atacat de Rusia! începînd cu ora 18. Se creează în scurt timp o isterie planetară. Coțofane și coțofeni de la toate televiziunile occidentale cer activarea articolului cinci, ba chiar și declanșarea unui Război NATO- Rusia. Explicabil. Noile generații de jurnaliști sînt morți după jocurile video cu bătălii de blindate.

Dă Guvernul polonez un Comunicat de dezmințire?

Nu dă.

Mai mult, la ora 19 purtătorul de cuvînt al guvernului polonez, anunță o reuniune a Biroului Național de Securitate. Armata e pusă în stare de alertă. Reuniunea durează trei ore. Timp în care opinia publică mondială e în stare de alertă.

Guvernul polonez nu numai că nu dezminte, fie și din grija față de polonezi, dar mai mult toarnă gaz pe foc prin măsurile de excepție justificate doar dacă ar fi fost un atac rusesc.

Marți, la ora 22, Volodîmîr Zelenski ține un discurs video isteric în care, susținînd teza unui atac rusesc, reiterează cunoscutele teze ucrainene că Rusia nu se va opri la Ucraina, că Ucraina e ultima redută în fața invadării rusești a Europei și prin urmare Occidentul ar trebui să-și dea viața pentru ca Ucraina să-i arunce pe ruși în Mare.

În aceste trei ore liderii occidentali s-au năpustit să scrie pe Tweeter că sînt alături de Polonia lovită, că sînt gata să intre în Război cu Federația Rusă.

Măcar după trei ore de deliberări ar fi fost normal ca Guvernul polonez să spună în fine adevărul.

N-o face.

Ba mai mult, amplifică isteria mondială prin măsurile anunțate. Se anunță ridicarea stării de alertă și posibilitatea ca Polonia să ceară aplicarea articolului 4 din Tratatul NATO.

La Bali, liderii prezenți la reuniunea G20 publică după miezul nopții un Comunicat de sprijinire a Poloniei.

Dacă e un Comunicat de sprijinire înseamnă că Polonia chiar a fost atacată de ruși.

Încetul cu încetul, cu o timiditate regizată, se avansează teza unei rachete ucrainene trasă împotriva unei rachete rusești. Tonul îl dă Joe Biden. Suficient de șmecher ca să nu spună de-a dreptul c-a fost o rachetă ucraineană.

Miercuri seara, teza unei rachete ucrainene era deja o axiomă.

E mai mult decît ciudată abordarea incidentului de către liderii țărilor membre NATO, în frunte cu liderii polonezi.

Și e vorba în primul rînd de imaginea de descumpănire, de ignoranță pe care ne-o oferă toți liderii NATO nu la cinci minute, nu la o oră, ci la aproape 12 ore de la incident față de ceea ce s-a petrecut în cătunul de la graniță.

A crede că ei n-au știut la scurt timp de la incident despre ce-i vorba ar însemna să ne neliniștim:

Un incident petrecut în inima Europei, într-o țară membră NATO, despre care NATO să n-aibă informații precise nici după 12 ore de la producere.

Nu e însă nici un motiv de neliniște din acest punct de vedere.

Toți cei care au susținut că e vorba de Rusia au mințit cu nerușinare.

Toți liderii NATO, inclusiv Klaus Iohannis, au știut la scurt timp de la incident că-i vorba de o rachetă ucraineană.

De ce n-au dezmințit informația ventilată de presă, de ce au întreținut isteria, ba chiar au amplificat-o?

Pentru că participau la o nouă diversiune mediatică într-un Război în care jumătate din confruntări sînt în spațiul mediatic cu presa occidentală pe post de Armată de zombi propagandiști.

Se știe că în privința imaginii asupra unui eveniment contează doar partea de început a campaniei de presă.

În cazul incidentului de la fermă, au contat doar cele 12 ore în care întreaga presă a lumii, sprijinită de declarațiile politicienilor, au impus convingerea că Rusia a atacat o țară membră NATO.

A doua parte – cea a dezmințirii – nu reușește niciodată să înlăture din conștiința colectivă falsurile împinse de prima parte a campaniei.

Cel mai bun exemplu e dat de revenirea AP asupra groaznicului fake news de marți noaptea.

Miercuri, Agenția a tipărit următoarea erată:

„Associated Press a relatat eronat, pe baza unor informații de la un înalt oficial american din domeniul informațiilor care a vorbit sub protecția anonimatului, că rachete rusești au intrat în Polonia și au ucis doi oameni”.

Erata a trecut neobservată. Mai ales că Agenția a dat-o discret.

Restabilirea Adevărului a fost imposibilă și pentru că liderii occidentali, în frunte cu Joe Biden, au susținut cu jumătate de gură Adevărul.

În tot acest timp, parte a Diversiunii, Zelenski a continuat să susțină că racheta a fost trasă de ruși.

Nu împotriva voinței americanilor, ci la ordinele acestora.

Poziția Ucrainei a avut menirea de a păstra credibilitatea Fake News-ului.

Joi după-amiaza s-a intrat în faza a treia a Diversiunii, cea de împlinire a obiectivului.

Liderii occidentali au susținut, toți în cor, ca interpretînd o partitură dată, că n-are importanță dacă racheta a fost ucraineană.

Are importanță că ea a fost trasă de bieții ucraineni pentru a se apăra de masivele atacuri rusești.

Ca la o comandă, întreaga presă occidentală a transmis același mesaj.

Așadar, Rusia poartă responsabilitatea celor doi morți din satul polonez de graniță.

Ce s-a urmărit prin această Diversiune?

Ce se urmărește din 24 februarie 2022 prin toate Diversiunile mediatice:

Întreținerea vie a urii față de Rusia în rîndul cetățenilor occidentali care contribuie prin taxe și impozite la hrănirea Războiului din Ucraina.

Și nu în ultimul rînd, revenirea atenției față de un război a cărei lungime creează o anume monotonie și prin asta dezinteresul opiniei publice occidentale.

Astfel că din cînd în cînd se pun la cale Diversiuni mediatice menite a readuce în prim plan Războiul din Ucraina.

Iar cetățeanul occidental să scoată banul ca să i-l dea lui Volodîmîr Zelenski, pentru ca acesta să poată face seară de seară un pod cast de președinte care n-a uitat totuși că e actor de profesie.