ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit.


Sîmbătă, 7 august 2021, invitatul emisiunii Interviurile lui Cristoiu de pe Aleph News a fost Cristi Puiu. Normal ar fi fost să scriu, regizorul Cristi Puiu. Cristi Puiu e o personalitate a lumii românești de azi. Multilateralitatea sa nu poate fi redusă la o profesie, fie aceasta și cea de regizor, considerată în lumea teatrului și a cinematografului ca depășind prin viziune formată asupra lumii pe cea de actor. Prin urmare, cînd spunem Cristi Puiu, înțelegem Cristi Puiu pur și simplu și nu regizorul Cristi Puiu sau scenaristul Cristi Puiu sau artistul Cristi Puiu.

Cu un an în urmă, pe 12 august 2020, în plină Pandemie, i-am luat lui Cristi Puiu un interviu prin Zoom pentru CristoiuTv (video mai jos). Documentîndu-mă în vederea interviului din 7 august 2021, mi-am revăzut interviul de anul trecut. Cînd iei cuiva un interviu îți scapă multe dintre răspunsurile respectivului. Concentrarea pe întrebările pregătite, ca și atenția acordată invitatului, pentru a formula alte întrebări, născute din răspunsurile sale, te lipsesc de o imagine de ansamblu asupra dialogului. În marea majoritate a cazurilor, ai impresia că pe parcursul interviului nu s-a spus nimic deosebit și nu de puține ori te întrebi ce rost a avut atîta cheltuială de timp și energie. Acum interviul din 12 august 2020 mi s-a părut plin de înțelepciune rostită în public de un artist care-și pune întrebări față de tot ce se întîmplă în jur, încăpățînîndu-se să treacă prin viață cu ochii deschiși și nu dus de mînă de clișeele de pe rețelele sociale. Interviul din 12 august 2020 s-a născut dintr-o întîmplare fără nici o legătură cu creația lui Cristi Puiu. La festivalul de film de la Cluj, exact pe 7 august 2020, Cristi Puiu urma să-și lanseze în România ultima sa capodoperă, filmul Malmkrog. Exagerările de la vremea respectivă au cerut ca spectatorii la premieră, deși în aer liber, să fie obligați să poarte mască. Discursul lui Cristi Puiu de pe scenă a debutat cu exprimarea unei revolte, perfect justificate după opinia mea:

Cum Dumnezeu să obligi spectatorii să poarte mască timp de 200 de minute, cît dura filmul Malmkrog?
Și nu la o telenovelă, unde între două jurăminte de iubire, poți ațipi nițel, sigur că Ea va fi luată de nevastă de El, chiar dacă e săracă, în timp ce El e bogat, ci la un film de intensitatea metafizică a lui Malmkrog.

Cristi Puiu a intrat de îndată în mașinăria de mînjit cu cerneală a Presei Miluite de Guvern sub pretextul vegherii la respectarea restricțiilor. Deși momentul era de o importanță deosebită pentru cultura noastră – se lansa în România un film faimos în străinătate – în zilele care au urmat premierii nimeni n-a vorbit despre Malmkrog. S-a iscat o controversă stupidă într-o chestiune la fel de stupidă.

A avut sau nu dreptate Cristi Puiu să ceară românilor să nu mai poarte mască?
Aflînd de această dispută am fost cît pe-aci să-mi fac cruce. Cum e posibil ca un autor să-și boicoteze unul dintre cele mai de preț momente din destinul său – Lansarea unei creații?

Luînd la verificat spusele lui Cristi Puiu mi-am dat seama că era vorba de o manipulare grosolană. Cristi Puiu nu se referise la purtarea măștii în general, ci la obligativitatea spectatorului la premieră sa de a purta mască timp de trei ore. Scopul manipulării era limpede. O personalitate precum Cristi Puiu era pusă la zid prin atribuirea unui fapt pe care nu-l comisese. Prin asta, se voia administrarea unei lecții tuturor celor care, fără a avea personalitatea lui Cristi Puiu, bombăneau împotriva purtării măștii.

Am purces la aceste considerații pentru a explica de ce mi-am dorit să fac acum, în august 2021, un interviu cu Cristi Puiu. Cu un an în urmă, cînd i-am luat interviul pentru cristoiublog.ro, tărăboiul Măștii era în plină desfășurare. Chiar dacă eu am abordat cu Cristi Puiu și chestiuni generale de creație, de viziune asupra lumii, interviul a fost receptat sub semnul controversei: cu mască, fără mască.

Acum, la Aleph News, profitînd și de avantajele prezenței fizice în studio, am putut purta cu Cristi Puiu un dialog despre viziunea sa asupra lumii. Anul trecut mă impresionase strădania lui Cristi Puiu de a avea asupra marilor probleme ale prezentului puncte de vedere proprii, originale, izbitor de originale. Cu un asemenea om un dialog e o încîntare. Și cel de sîmbătă chiar a fost o încîntare. Nu numai pentru telespectatori, dar și pentru mine. Am încercat să aflu de la Cristi Puiu gîndurile stîrnite unui mare artist de experiența teribilă – practic un al treilea război mondial – prin care a trecut și trece omenirea în Pandemie. Ca toate personalitățile autentice, Cristi Puiu a fost surprins, eu aș spune, stupefiat, de iuțeala cu care întreaga lume a acceptat fără să crîcnească, incredibila limitare a libertăților individuale. În acest context, Cristi Puiu a observat ceva care mie cel puțin mi-a scăpat. Și anume cumințenia artiștilor în fața ordinelor venite de la autorități:

„Pe mine m-a surprins o chestie. Poziția artistului înainte era de contestatar, era subversivul de serviciu. Punea sub semnul întrebării establishmentul, absolut orice decizie care venea de sus era chestionată și acum dintr-o dată artiștii sunt de partea puterii și poate că lucrul ăsta s-a întâmplat progresiv, în momentul în care, mă rog decizia a fost luată în vest și noi ne pliem și împrumutăm fel de fel de modele, cred că de acolo vine, modelul ăsta al subvenționării artiștilor. Și-atunci dacă tu primești bani de la stat probabil că o să cînți în același cor cu cei care sprijină autoritatea. Cred că asta trăim. Ăsta este unul dinte efectele secundare.”

Integral la CRISTOIUBLOG.RO

VIDEO - Ion Cristoiu în dialog cu Cristi Puiu anul trecut:

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews