În postdecembrism s-a mai încercat o punere la îndoială a sărbătoririi Zilei Armatei pe 25 octombrie.

Mare lucru n-a ieșit.

Și nu pentru că n-ar fi fost solide argumente din punct de vedere istoric potrivit cărora 25 octombrie e o sărbătoare comunistă stabilită de pe vremea cînd România se afla sub influență sovietică, o sărbătoare menită a elogia frăția de arme dintre sovietici și români în lupta împotriva fascismului.

Motivul a fost altul.

Un motiv ținînd de folosirea Regelui Mihai de către Dreapta în confruntarea cu Ion Iliescu și cu FSN.

Mai precis s-a lansat teza că 25 octombrie 1945 e strîns legată de Regele Mihai. Acesta își serba Ziua de naștere pe 25 octombrie. Și cum o narațiune falsă atribuia eliberarea ultimei palme de pămînt românesc drept cadou făcut de Armata Română Regelui Mihai cu prilejul Zilei sale de naștere, s-a justificat Ziua de 25 octombrie ca Zi a Armatei drept omagiu adus de Armata Română Regelui Mihai.

Datele de istorie dovedesc în chip zdrobitor că narațiunea asta e un fals istoric.

Ziua de 25 octombrie a fost stabilită drept Zi a Forțelor Armate ale Republicii Populare Române prin decretul numărul 331 din 1 octombrie 1959.

Cu prilejul primei sărbătoriri Leontin Sălăjan a dat pe 25 octombrie 1959 următorul Ordin de zi:

„Astăzi, poporul muncitor împreună cu militarii armatei noastre populare sărbătoresc «Ziua Forțelor Armate ale Republicii Populare Române».

La 25 octombrie 1944, prin lupta comună a glorioasei armate sovietice eliberatoare și a eroicei armate române, s-a terminat izgonirea de pe teritoriul patriei noastre a cotropitorilor fasciști. Această însemnată victorie a fost întîmpinată cu bucurie și entuziasm de către întregul nostru popor muncitor.

Ținind seama de semnificația acestei zile, în scopul cinstirii trecutului de luptă al armatei noastre pentru libertatea și independența națională a României și, îndeosebi, a contribuției aduse de ea la eliberarea țării de sub jugul fascist și la zdrobirea Germaniei hitleriste, Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român, guvernul și Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române au hotărît ca ziua de 25 octombrie să fie sărbătorită ca «Zi a Forțelor Armate ale Republicii Populare Române».

Evocînd faptele de arme săvîrșite de ostașii români alături de glorioșii ostași sovietici în lupta împotriva fascismului german, să ținem minte că avem datoria nobilă de a fi urmași demni ai celor ce s-au jertfit pentru eliberarea patriei, să cultivăm vitejia și eroismul de care au dat dovadă părinții și frații noștri în războiul antihitlerist, să întărim și să dezvoltăm neîncetat frăția de arme româno-sovietică.

Creată și condusă de către Partidul Muncitoresc Român, armata noastră populară este apărătoarea de nădejde a cuceririlor revoluționare ale poporului muncitor, împreună cu glorioasa armată sovietică și armatele celorlalte țări socialiste frățești, armata noastră stă de strajă securității lagărului socialist.

Tovarăși soldați, sergenți și subofițeri I Tovarăși ofițeri, generali și amirali I Vă salut și vă felicit cu ocazia «Zilei Forțelor Armate ale Republicii Populare Române».

Urez tuturor militarilor noi succese în pregătirea de luptă și politică în cunoașterea, întreținerea și mînuirea la perfecție a armamentului și tehnicii de luptă, în întărirea ordinii și disciplinei militare,

În cinstea «Zilei Forțelor Armate ale Republicii Populare Române»,

Ordon

Astăzi, 25 octombrie, la ora 21,00, în București, Capitala patriei noastre, se vor trage în semn de salut 21 salve de artilerie.

Trăiască Forțele Armate ale Republicii Populare Române! Trăiască guvernul Republicii Populare Române!

Trăiască Partidul Muncitoresc Român, forța conducătoare și îndrumătoare a poporului nostru!

Trăiască scumpa noastră patrie – Republica Populară Română!

Ministrul Forțelor Armate ale Republicii Populare Române, General de armată LEONTIN SĂLĂJAN”

Sub acest Comunicat, Scînteia publica Telegrama adresată lui Leontin Sălăjan de Ministrul Apărării al Uniunii Sovietice, mareșal al Uniunii Sovietice, R. Malinovski:

„Vă felicit cu căldură, stimate tovarășe ministru, și pe toți militarii Forțelor Armate ale Republicii Populare Române, cu ocazia marii sărbători – Ziua Armatei Populare Române.

În această zi, militarii sovietici trimit fraților lor de arme – militarii români – un fierbinte salut frățesc și dorința de a obține cele mai bune succese în pregătirea de luptă și politică, în ridicarea necontenită a capacității de luptă a Forțelor Armate ale Republicii Populare Române, care stau de strajă cuceririlor revoluționare istorice ale oamenilor muncii din patria lor.

Să se întărească și să înflorească prietenia veșnică și de neclintit a militarilor sovietici și romîni, cimentată prin sîngele vărsat în lupta comună împotriva inamicului comun — fascismul german.”

Peste un an, România liberă din 25 octombrie 1960 scria în editorialul dedicat Zilei Forțelor Armate ale R.P.R:

„Astăzi întregul popor muncitor sărbătorește ziua forțelor noastre armate. Cu 10 ani în urmă, la 25 octombrie 1944, prin luptele glorioasei armate sovietice și ale vitezei armate române, odată cu alungarea trupelor hitleriste din Satu Mare și Carei, a fost eliberat întregul teritoriu al patriei noastre. Ziua de 25 octombrie are astfel o deosebită semnificație pentru poporul nostru, ea marcînd încheierea unei etape importante în lupta împotriva cotropitorilor hitleriști, pentru eliberarea și independența țării noastre. Această zi a devenit Ziua Forțelor Armate ale R.P.R.”

Sub acest semn al semnificației comuniste date zilei de 25 octombrie 1944, conducătorii comuniști au văzut în 25 octombrie Ziua Armatei Comuniste. În cuvîntarea la sărbătorirea lui 23 august din 1974 Nicolae Ceaușescu spunea:

,,Ca urmare a bătăliilor eroice purtate de ostașii români și sovietici, în numai două luni de la victoria insurecției, întregul teritoriu al țării a fost curățat de armatele fasciste. Ziua de 25 octombrie 1944, cînd a fost eliberată ultima localitate românească, a devenit simbolul nașterii armatei noastre noi Ziua Armatei Republicii Socialiste România. Fie ca această zi să reamintească permanent armatei și întregului popor că trebuie să facem totul ca niciodată nici un petic de pămînt să nu mai cadă sub dominație străină!”

Decretul 381 din 1 octombrie 1959 suna astfel:

„DECRET NUMĂR: 381 DIN 01/10/59

pentru declararea zilei de 25 octombrie ca Ziua Forțelor Armate ale Republicii Populare Romîne;

EMITENT: MAREA ADUNARE NAȚIONALĂ

APARUT ÎN BULETINUL OFICIAL NR. 27 DIN 05/10/59

ART. 1

Ziua de 25 octombrie se declară Ziua Forțelor Armate ale Republicii Populare Romîne.

ART. 2

Ziua Forțelor Armate ale Republicii Populare Romîne este sărbătoare militară si populară. Ea este zi de repaus pentru militari si se sărbătorește în armată potrivit regulamentelor militare și ordinelor Ministrului Forțelor Armate ale Republicii Populare Romîne.

ART. 3

Decretul nr.125 din 27 iulie 1951 se abrogă.”

Pînă atunci din 1951 Ziua Armatei Populare se sărbătorea, prin Decretul 125 din 20 iulie 1951, pe 2 octombrie drept dată cînd în 1943 Stalin a aprobat constituirea pe teritoriul URSS a Diviziei de voluntari Tudor Vladimirescu.

Cu prilejul primei sărbătoriri comuniste a Zilei Forțelor Armate ale RPR Scînteia din 3 octombrie 1951 publica ampla relatare intitulată Sărbătorirea Zilei Forțelor Armate ale RPR. Textul debuta astfel:

„Ziua Forțelor Armate ale R.P.R. a fost sărbătorită în Capitală Marți după amiază, în sala Teatrului Armatei, printr-o mare adunare festivă, organizată de Comitetul Orășenesc București al P.M.R. și de Sfatul Popular al Capitalei.

Adunarea a prilejuit o caldă manifestare de dragoste și încredere a poporului muncitor în Armata R.P.R., apărătoare a cuceririlor revoluționare ale poporului și a independenței naționale, armată a păcii.

Prin ovații nesfârșite, asistența a exprimat adânca recunoștință a poporului nostru față de marele Stalin, cu al cărui sprijin și înaltă aprobare s-a constituit, acum 8 ani, la 2 octombrie 1943, pe teritoriul Uniunii Sovietice, cea dintâi unitate de voluntari români, care a luptat, alături de glorioasa Armată Sovietică, pentru eliberarea patriei noastre de sub jugul fascist — eroica divizie „Tudor Vladimirescu”.

Festivitatea a început prin intonarea Imnului R.P.R. și a Imnului Uniunii Sovietice.

Indreptându-și primul lor gând spre genialul dascăl al omenirii muncitoare, cel mai iubit prieten al poporului nostru, oamenii munci prezenți au ales prin aclamații entuziaste, ca președinte de onoare al adunării festive, pe Generalissimul Iosif Vissarionovici Stalin”.

Istoria ne arată că la 25 octombrie 1944 n-a avut loc eliberarea Ardealului de sub dominația horthistă, ci cucerirea de către ruși a Ardealului în cadrul Campaniei din Vest.

Armata Română după 23 august 1944 n-a acționat de una singură în Războiul zis și din Vest. Iată ce scriu autorii lucrării de referință Armata Română. 1941-1945, editura R.A.I. București 1996:

„La 7 septembrie, deși Marele Stat Major insistase ca eliberarea Transilvaniei să revină unui grup de armate român creat în acest scop, comandamentul suprem sovietic a ordonat Frontului 2 ucrainean să preia comanda generală a forțelor româno-sovietice aflate pe teritoriul României. Ca urmare, Armata 4 a fost subordonată Armatei 27 sovietice, comandată de generalul-colonel S.G. Trofimenko, iar Armata 1, Armatei 53 sovietice, comandată de generalul-colonel M.I. Managarov.”

Generalul Gheorghe Avramescu, comandantul Armatei a patra, era subordonat comandantului Armatei Roșii. Dacă a ținut să se angajeze în luptă pe 25 octombrie 1944 a făcut numai și numai cu acceptul rușilor și evident în cadrul operațiunilor conduse de ruși.

Da, luptele duse de Armata Română pînă la Tisa sînt și de eliberare a Ardealului, deziderat asumat și de Mareșalul Antonescu. Numai că din punct de vedere militar Armata Română s-a înscris în Războiul dus de Armata Roșie împotriva nemților. Am luptat în Ardeal sub comanda rușilor în cadrul Războiului dus de ei în Vest, așa cum între 1941-1944 am luptat sub comanda nemților în cadrul războiului dus de ei în Est. Din acest punct de vedere, am putea sărbători Ziua Armatei și pe 25 iulie ca recunoaștere a eliberării ultimei palme de pămînt românesc din Basarabia.

După venirea lui Nicolae Ceaușescu la putere ziua de 25 octombrie 1944 a fost văzută ca zi a victoriei față de trupele horthiste. În realitate, sub comanda Armatei Roșii, Armata Română a luptat și împotriva nemților. Dacă 25 octombrie 1944 ar fi fost o victorie exclusiv românească Armata noastră ar fi trebuit să se oprească la Tisa. Ea a mers mai departe, sub comanda Armatei Roșii. Nu de alta, dar ea lupta acum în cadrul Națiunilor Unite, după ce luptase pînă nu demult în cadrul Axei.

După eliberarea ultimei palme de pămînt românesc, Ardealul a trecut sub administrație militară rusească. Dovadă că rușii n-au văzut în eliberarea Ardealului recucerirea de către români a unui teritoriu ocupat de unguri, ci pur și simplu o nouă cucerire teritorială a Armatei Roșii în drum spre Vest. Am eliberat Ardealul ajutați de ruși nu pentru că aceștia ar fi vrut să fie băieți simpatici cu noi, ci pentru că drumul Armatei roșii spre vest trecea prin Ardeal. Nu se putea ajunge la Budapesta decît dacă treceai prin Ardeal.

Legătura făcută după 1989 între 25 octombrie 1944 din punct de vedere militar și Ziua de naștere a Regelui, legătură care ar justifica păstrarea zilei comuniste a Armatei și după Căderea comunismului, pentru că vezi Doamne! ea ar fi un omagiu adus Regelui nu se justifică istoric. Toate articolele care susțin menținerea Zilei de 25 octombrie 1944 drept Zi a Armatei, deoarece eliberarea ultimei palme de pămînt s-a făcut de către generalul Avramescu, al armatei ca un cadou înaintat Regelui stau sub semnul propagandei politice:

1. Nici unul dintre ordinele de zi din perioada respectivă nu pomenesc de vreun cadou făcut Regelui de ziua sa de naștere. Nici cel semnat de Generalul Gheorghe Avramescu:

„La chemarea Țării pentru dezrobirea Ardealului răpit prin dictatul de la Viena ați răspuns cu însuflețire și credință în izbînda dreptății poporului român. Tineri și bătrîni ați pornit spre hotarele sfinte ale patriei și cu piepturile voastre ați făcut zăgaz neînfricat dușmanului care voia să ajungă la Carpați. Apoi, alături de marea armată sovietică, ați trecut la atac și după lupte grele de zi și noapte, fără răgaz, ați înfrînt dîrza apărare a Mureșului! Zdrobit de focul năprasnic al artileriei și de necontenitele asalturi, inamicul a fost izgonit din Ardealul scump. Prin ploi, prin noroaie și drumuri desfundate, zi și noapte, ați luptat cu un dușman dîrz și hotărît și l-ați învins. Azi, cînd avangărzile trec pe pămînt străin, pentru desăvîrșirea înfrîngerii definitive a dușmanului, gîndul meu se îndreaptă către voi cu dragoste și admirație pentru faptele voastre de arme. Peste veacuri veți fi slăviți, voi, ofițeri și ostași care ați eliberat Ardealul. Pe cei care au căzut la datorie îi vor preamări urmașii și numele lor va fi înscris în cartea de aur a poporului nostru. Luînd pildă de la cei care au pus patria mai presus decît viața continuăm lupta!”

2. De altfel nici presa vremii nu suflă un cuvînt despre asta. Scînteia se afla, ca și Partidul comunist, într-o fază de giugiuleală cu Majestatea Sa. Dacă ar fi fost vorba de un cadou făcut Regelui de Armata română, mai mult ca sigur Scînteia ar fi consemnat. Despre eliberarea ultimei palme de pământ românesc Scînteia scrie pe larg în numărul din 27 octombrie 1944. Pe prima pagină, dreapta sus, e reprodusă Telegrama trimisă de colonelul Cambrea, comandantul Diviziei de Panduri Tudor Vladimirescu generalului C. Vasiliu-Rășcanu, comandantul Corpului 5 teritorial prin care se mulțumește pentru felicitările primite cu ocazia citării de către Stalin a Diviziei Tudor Vladimirescu. Urmează editorialul Ardealul a fost desrobit:

„Ardealul a fost desrobit

Ardealul a fost desrobit. Comunicatul special al Marelui Stat Major al Armatei din ziua de 25 octombrie 1944 anunță această mare bucurie poporului român.

Ne amintim zilele cernite din toamna lui 1940, cănd Ardealul de Nord a fost smuls din inima țării noastre, zilele acelea sumbre cînd cîțiva trădători au semnat dictatul de la Viena și au dispus samavolnic de soarta popoarelor român și maghiar.

Ele au coincis cu aservirea completă a României față de prădalnicul imperialism german, ele au coincis cu invazia armatelor naziste la noi.

Robirea Ardealului în 1940 a dus la robirea României. Au urmat anii de ocupație germană, anii războiului de jaf și asuprire, anii cei mai triști din istoria poporului român.

Dar lupta muncitorilor uniți și a țăranilor, a tuturor patrioților n’a încetat. Și prin luptă și jertfe, cu ajutorul hotărîtor al eroicei Armate Roșii Eliberatoare, am izbutit la 23 August 1944 să răsturnăm dictatura sîngeroasă a criminalului de război I Antonescu.

Armata Română a întors apoi armele contra asupritorilor germani, arme cari, de la început, ar fi trebuit să se îndreptate spre dușmanul secular al poporului român: neamțul cotropitor.

Am izgonit acest dușman de pe pământul Patriei noastre. Apoi l-am încercuit și nimicit ajutînd Armatei Roșii glorioase și învingătoare, în Transilvania și Banat. Divizia de voluntari «Tudor Vladimirescu» și comandantul ei col. Cambrea s’au acoperit de glorie în această luptă.

Eliberarea României în 1944 a dus la eliberarea Ardealului.

În patru ani de «alianță» cu Germania hitleristă am pierdut Ardealul și șase sute mii de oameni în U.R.S.S.

În două luni de prietenie și luptă comună alături de Uniunea Sovietică și ceilalți aliați am eliberat România și Ardealul întreg.

Dar războiul nu s’a terminat. Trebuie să luptăm mai departe, să nimicim în bîrlogul său fiara hitleristă, să nimicim din rădăcină imperialismul german și uneltele sale criminale maghiare, de felul lui Szállási, înainte spre Budapesta, spre Berlin! Să piară asasinii popoarelor, jefuitorii hitleriști!

Ardealul desrobit să fie pe veci liber, iar întreaga Românie – eliberată de jugul nazist și de năpârcile legionare din lăuntru – să devină realmente democratică.

Trăiască Uniunea Sovietică și Națiunile Unite . Trăiască Armata Română ce luptă pentru nimicirea hitlerismului!

Trăiască Armata Roșie Eliberatoare și Comandantul ei Suprem, Mareșalul Stalin!”

Pe ultima pagină sub titlul Tansilvania a fost desrobită, Careii și Satu-Mare au fost eliberate, se publică Comunicatul Marelui Stat Major al Armatei asupra operațiunilor din ziua de 25 octombrie 1944. Documentul debutează astfel:

„În Transilvania de Nord-Vest, trupele române de sub comanda Generalului de Corp de Armată Avramescu Gh., în strînsă legătură cu cele sovietice, au ocupat orașele Carei și Satu-Mare, după care au depășit frontiera româno-maghiară, desrobind astfel Întreaga Transilvanie.”

Ca să elogiem azi, după 32 de ani de la căderea comunismului, frăția de arme sovieto-române în Războiul din Vest!