Comunistul Nicolae Ceaușescu a luptat să salveze Schitul românesc Prodromu de la Muntele Athos. USRPLUS-istul Dan Barna luptă să-l distrugă

Miercuri, 24 februarie 2021, în Camera Deputaților s-a dezbătut acordarea unei subvenții de 960.000 de euro Schitului românesc Prodromu de la Muntele Athos.

Deși parte a majorității care dă Guvernul de Centru Dreapta, USRPLUS a votat împotrivă. Cu toate că Guvernul deține majoritatea în Parlament, dacă Opoziția, întruchipată de PSD și AUR, n-ar fi votat pentru subvenționare, Guvernul ar fi suferit o înfrîngere rușinoasă în Parlament. Asta deoarece deși parte a Coaliției de Guvernare, beneficiind prin asta de o bucată însemnată din friptura care revine la orice schimbare de regim partidelor învingătoare, USRPLUS a votat împotrivă.

Față de acest vot, Rareș Bogdan a reacționat virulent pe Facebook:

„Aici e vorba în primul rînd de istorie! Niște cărți de istorie ar fi utile. Ce fel de educație au primit acești copii de la părinții și bunicii lor? Cei care astăzi au votat împotriva așezămîntului cultural, spiritual și istoric de la muntele Athos… se dovedesc ignoranți și necunoscători de tradiții și istorie. Oare trebuie să uităm cine sîntem, de unde venim, pentru a îngroșa rîndurile unor organisme fără logică spirituală? La ce recurgem cînd ni se frînge sufletul? Sau nu ni se mai frînge? Suntem roboți? Fără istorie, tradiții, fără inimă, sîntem o frunză în vînt! Doamne, dă-le minte și ajută-i să vadă adevărul, calea și viața! În acest caz nu e vorba de dogmatism și nici măcar de Spiritualitate exacerbată, dacă se poate vorbi vreodată de așa ceva, AICI e vorba de istoria noastră ca Neam”.

Rareș Bogdan e ditamai prim vicepreședintele PNL. Reacția sa a fost adăugată răsturnării de Alianțe în Camera Deputaților (USRPLUS a votat împotriva unei majorități alcătuite din PNL, UDMR, PSD și AUR), pentru a se semnala din nou – a nu știu cîta oară – realitatea comică a unei Coaliții de Guvernare de tip La moară la Tîrța-Pîrța. Votul USRPLUS împotriva subvenționării schitului românesc de la Athos a fost radiografiat din unghi de vedere politic. Nu s-a dezbătut argumentul USRPLUS că statul nu trebuie să finanțeze un așezămînt religios, argument sub semnul sloganului TeFeL-ist Vrem spitale, nu catedrale! Din unghi de vedere politic a fost judecată și intervenția lui Rareș Bogdan. N-a fost nimeni atent la argumentele invocate de prim vicepreședintele Rareș Bogdan. Și anume că în cazul Schitului Prodromu e vorba de interesul național de a asigura supraviețuirea cu orice preț a schitului românesc de la Prodromu. Am fost, la îndemnul lui Horia Alexandrescu în 2005, călător la Muntele Athos. Am fost oaspeții Schitului Prodromu. Atît din discuția de la Schit, cît și din lecturile mele despre muntele Athos, am înțeles că e vital pentru noi să păstrăm la Athos insulița de românism într-o mare de grecism și slavism. Subvenționarea schitului nu ține de Religie, ci, așa cum corect observă Rareș Bogdan, de Istorie. E adevărul regăsit într-o realitate a destinului nostru ca națiune. Cartea Ajutoarele românești la mănăstirile din Sfîntul Athos, publicată de Teodor Bodogae în 1940, conchide fără drept de apel:

„Sfîntul Munte n-a avut alt patron mai mărinimos decît voievozii și strămoșii noștri”.

E o teză peste care am dat în mai toate scrierile românești despre Athos. Mai vechi sau mai noi.
Voievozii au fost urmați de statul român în diferitele sale perioade de destin.
Sub semnul adevărului că prezența românească la Sfîntul Munte ține de Istorie și nu de Religie.

Că e vorba de un adevăr și-a dat seama Nicolae Ceaușescu în 1976. Drept pentru care ateul comunist Nicolae Ceaușescu s-a implicat în salvarea Schitului Prodromu. Despre acest moment am mai scris. Se cuvine a reproduce părți substanțiale din eseul publicat de mine cîndva pentru a înțelege că liderii USRPLUS, în frunte cu Dan Barna, au votat împotriva subvenționării nu pentru că sînt atei, ci pentru că sînt săraci cu duhul.

Cu prilejul vizitei lui Nicolae Ceaușescu în Grecia (martie 1976) doi monahi de la Schit i-au trimis o scrisoare prin care-i cereau ajutorul. Pe căi ce le-am putea numi, în orice clipă, ale Domnului, așa de neștiute sînt, scrisoarea a ajuns în mîinile Destinatarului.

În chip aproape inexplicabil pentru ateistul Ceaușescu, problema s-a rezolvat. Întors în țară, Comunistul numărul unu al patriei a dispus ca mai mulți călugări să plece de la schiturile din România pentru a repopula Prodromu.

Aproape toți monahii români întîlniți de mine în călătoria la Athos au drept an al venirii 1976. Unii au rămas la Schit. Alții au plecat după un timp, pentru a locui în chilii, colibe.
La vremea respectivă ambasador în Grecia era Ion Brad. Ion Brad a fost nu numai un mare poet, dar și un mare om de cultură. Apărut în aceste zile la editura Casa Cărții de Știință din Cluj-Napoca, volumul Publicistica lui Ion Brad (1929-2019), semnat de tînărul Mihai Cistelican dovedește acest adevăr.

Despre întîmplarea cu Schitul, în care ambasadorul Ion Brad a avut un cuvînt greu de spus, se povestește pe larg în Memoriile unui ambasador, volumul patru.
Episodul cu Athos s-a petrecut în cea de-a doua zi a vizitei lui Ceaușescu în Grecia, 27 martie, după-amiază, între dejunul oferit de premierul grec la hotelul Kings Georges și vizitarea Acropolelor.
Ion Brad surprinde momentul în stilul său sec:

„Nu mai descriu alte momente ale acestei vizite, ca să amintesc faptul că, întorși la Palatul prezidențial, protocolul stabilit în prealabil mai suferea o abatere: Nicolae Ceaușescu primea vizita a trei călugări români de la Muntele Athos. Fusese tot ideea mea și n-a fost rea deloc. Cei trei bătrîni, trecuți fiecare de 70 de ani, arătau încă palizi, după postul îndelungat al Paștilor care se apropiau, dar se țineau bine pe picioare, obișnuiți cu drumurile grele de munte. Veniamin Popa, starețul mai puțin simpatic de la schitul românesc Prodromul, era mai subțirel și agil ca o vulpe. Dimitrie Trihenea, originar din părțile Sibiului, înalt, drept și bine legat, avea aliura unui oier cu turme bogate. Fusese pînă nu demult starețul ales al mănăstirii «Zografu», reconstruită de Ștefan cel Mare. Dar cîțiva călugări bulgari, răzvrătiți, încălcînd regulile monahale, l-au amenințat că-l aruncă de pe stînci și l-au alungat din post. Acum locuia, împreună cu un copămîntean al său, la Schitul «Sfîntul Ipatie», care ținea de mănăstirea «Vatopedu» – «micul Paris» al Sfîntului Munte.

Al treilea călugăr se chema Neofit Negara, basarabean de origine, personajul cel mai dinamic și descurcăreț, pe care aveam să-l cunosc mai bine doar în toamna lui 1976, cînd am făcut primul pelerinaj la Sfîntul Munte.

Pe rînd, toți trei, i-au prezentat șefului Statului român preocupările și necazurile lor, ținînd să laude – ca să audă și pereții Palatului – buna lor colaborare cu frații greci, dar și dorința de-a primi din România «sînge proaspăt», călugări tineri, să mai salveze ceva din așezămintele și valorile spirituale românești”.

Surprinzătoare, trebuie să recunoaștem, ipostaza asta, a lui Ceaușescu: de om binevoitor cu solii de la Athos! Ateismul fostului Conducător e o axiomă. Cum de a fost deschis secretarul general al PCR pentru întîlnirea cu monahii? Mai mult ca sigur, a făcut-o din naționalism. Va fi fost încredințat, probabil, că existența așezămintelor românești la Athos se înscrie în politica de promovare a intereselor noastre.

Și mai surprinzătoare e urmarea. Povestită astfel de Ion Brad:

„I-au dăruit lui Ceaușescu o icoană nouă – n-aveau voie să le înstrăineze pe cele vechi – și cîteva obiecte de lemn – un potir, o cutie plină cu smirnă și tămîie, cioplite de mîinile meșterilor de la Sfîntul Munte”.

Ceaușescu se revanșează. Din plin:

„Iar acesta le-a promis sprijinul Cultelor din România și ne-a dat, lui Macovescu și mie, sarcina să ne ocupăm de toate aceste chestiuni”.

Desigur, Ion Brad nu-i străin de întreaga tărășenie. În cele cinci volume există numeroase pagini menite a ne convinge că el, ca ambasador la Atena, a fixat Athosul în agenda sa de priorități. Primește epistole de la călugări, tot mai bătrîni și mai neputincioși; trimite pe cineva să întocmească un Raport asupra românilor de la Sfîntul Munte; el însuși călătorește, în vara lui 1976, ca pelerin, dar și ca ambasador.

Oricît s-ar fi zbătut însă Ion Brad, fără bunăvoința lui Ceaușescu n-ar fi făcut nimic. Ateistul comunist, denunțat de guralivii postdecembriști ca fiind Satana, a salvat prezența românească la Athos. Ion Brad se referă în cartea sa la Strategia aducerii și la ce s-a întîmplat după întîlnire.

Cele mai multe dintre preocupări vizează chemarea din țară a unor călugări tineri, soluție cheie pentru supraviețuirea așezămintelor românești de pe Sfîntul Munte.
Cum grecii pun piedici subtile operațiunii, Ion Brad reproduce o întreagă corespondență cu Bucureștii pentru ca autoritățile de la Atena să dea viză celor ce voiau să vină.

La un timp după plecarea lui Ceaușescu, ambasadorul expediază în țară o depeșă dedicată Măsurilor pentru promovarea intereselor românești la Athos. Documentul e repartizat de Vasile Gliga, de la Externe, unor înalți responsabili ai momentului: Emil Bodnăraș, viceprim-ministru, avînd printre responsabilități și Cultele, Ștefan Andrei, secretar cu probleme internaționale al CC al PCR, Gheorghe Nenciu, președintele Departamentului Cultelor.

Depeșa debutează cu o referire la Ceaușescu. Nu e o procedură de protocol. Exprimă un adevăr. Ceaușescu dăduse indicații să se rezolve problemele ridicate de cei trei călugări.

„Pentru punerea în aplicare a indicațiilor date de președintele Nicolae Ceaușescu în cursul vizitei la Atena, privind soluționarea unor probleme legate de Muntele Athos, în urma vizitei pe care am făcut-o la așezămintele românești și a discuțiilor avute cu Consiliul de conducere (Kinotita), cu unii egumeni ai mănăstirilor grecești, ca și cu reprezentanții oficialităților, în special cu Ioannis Vlahos, viceguvernator al Muntelui (care reprezintă interesele politice și consulare ale guvernului grec), transmit următoarele propuneri și sugestii”.

Din lungul șir al propunerilor și sugestiilor îmi sar în ochi cîteva.
Una se referă la personalitatea monahilor aleși să vină din țară:

„Ținînd seama de specificul Muntelui Athos și de dificultățile existente, recomandăm ca la selecționarea și trimiterea noilor călugări români să se aibă în vedere următoarele:
– să fie sănătoși, să aibă o pregătire multilaterală, necesară vieții monahale, dar și cultivării pămîntului, punerii în valoare a potențialului economic existent la așezămintele athonite. (Numai la Sf. Ipatie există 70 de pogoane teren.) Menționăm, de asemenea, că doi dintre cei patru călugări sosiți în ultimul timp la Athos acuză o stare proastă a sănătății și insistă să se întoarcă în țară;
– un număr cît mai mare dintre ei să fie hirotoniți acasă, pentru a nu depinde de procedurile Athosului, care sînt foarte complicate”.

Nu e o precizare la voia întîmplării. Pe lîngă ajutoare materiale, monahii interveniseră la Ceaușescu și într-o chestiune de viață și de moarte a așezămintelor românești de la Sfîntul Munte: întinerirea compoziției.

După război, pe fondul tensiunilor dintre Est și Vest, așezămintele noastre nu mai fuseseră alimentate cu nou-veniți. Ca și la alte lăcașuri românești, rămăseseră doar bătrînii, mulți dintre ei atît de neputincioși încît nu mai puteau nici să-și îngroape morții. Chestiunea aducerii unor călugări tineri face obiectul principal al Documentului redactat de Ion Brad.

Chiar din primele rînduri, ea e pusă în termeni extrem de preciși:

„Trimiterea unor călugări din țară

Avînd în vedere vîrsta foarte înaintată a călugărilor români, starea gravă a sănătății lor (ceea ce va face ca trei sferturi dintre ei să dispară în curînd), problema principală a Muntelui Athos o reprezintă pentru noi trimiterea urgentă a unui număr cît mai mare de călugări tineri, bine pregătiți, sănătoși, destinați să preia punctele cheie și anume:

1. la schitul Prodromul, unde este necesar să se creeze o majoritate nouă în vederea schimbării starețului, care nu mai este fidel promovării intereselor românești;

2. la Provata, unde există două case cu importante proprietăți, odoare bisericești, bibliotecă etc., cei doi călugări sînt grav bolnavi și înaintați în vîrstă; înlocuirea lor se impune cu maximă urgență; la Schitul Lacu, la Ipatie, la Colciu și la alte case românești, care au resurse economice importante, ce pot asigura viața călugărilor români, evitîndu-se în acest fel cererile repetate de ajutoare.”

Întinerirea așezămintelor trebuie să facă față unei mari probleme: mișculațiile autorităților grecești, de care depinde acordarea vizei. Planul de Măsuri avansează o soluție. Una românească, desigur:

„Ca tactică, socotim necesar ca în cererea de trimitere a primului lot de călugări să fie cuprins un număr mai mare, pentru a ne servi și ca mijloc de presiune față de autoritățile elene, care dau viză”.

Dacă șiretlicul pică, se va apela la un altul: presiunea la nivel înalt:

„Dacă autoritățile elene cu care sîntem în contact (Ministerul Afacerilor Externe, guvernatorul și viceguvernatorul de la Athos) ne vor face în continuare dificultăți în acordarea vizelor pentru călugării noștri, sîntem de părere să urmăm sfatul dat de egumenii unor mănăstiri grecești de la Athos, de a ne adresa direct primului ministru C. Karamanlis în această chestiune”.

Schitul Prodromul depinde de Marea Lavră. Planul de Măsuri ia în calcul această realitate. Mănăstirea șefă trebuie îmbunată. Pe o cale de sorginte balcanică:

„În vederea creării unor bune relații cu conducerea de la mănăstirea Lavra, de care ține Prodromul, rugăm să se studieze posibilitatea oferirii de către Patriarhia Română sau de una dintre mitropolii, a unui nou autoturism ARO pentru această mănăstire. Conducerea ei ne-a formulat această rugăminte”.

Acțiunea lui Ion Brad nu se lasă așteptată în materie de rezultate. Notează autorul:

„Primul efect al raportului meu despre problemele Muntelui Athos a fost anunțul transmis prin Iuliu Dobroiu, de la Direcția III, că în cîteva zile se vor trimite pentru călugării români, cu un camion TIR, cîte 500 kg de grîu, fasole și paste făinoase, cîte 250 kg de zahăr și orez, 1000 kg făină, 1000 cutii conserve și 1500 litri gaz, motorină și benzină”.

Dar nu numai atît. Înainte de a pleca la Athos, Ion Brad se putea declara mulțumit:

„Eram mulțumit că reușisem aducerea din țară a primilor călugări tineri și că obținusem sume importante în valută, transmise prin Elveția, pentru reparațiile de la schitul Prodromul”.

Nu pot încheia fără a-mi aminti un fapt din timpul șederii mele la Prodromu. Ni s-au arătat – mie și lui Horia Alexandrescu – un cărțoi legat cu o cruce aurită sub care scria, tot cu litere aurite:

„Album pentru amintiri din partea călătorilor la Schitul Chinovial românesc Prodromu”.

Printre cei care scriseseră în această carte de onoare se număra și președintele Emil Constantinescu. Emil Constantinescu e singurul șef de stat român care a trecut pe la Prodromu. A plecat de la Salonic, cu elicopterul și a aterizat pe helioportul Mini Lavre. De aici pînă la Prodromu e cale de un sfert de oră cu mașina. Scrie Emil Constantinescu în 27 mai 1997 :

„Ales prin bunătatea lui Dumnezeu și prin voința oamenilor să reprezint România într-un moment de cumpănă a istoriei sale, prezint omagiul meu cucernicilor călugări de la mănăstirea Podromu și sfinției sale Starețul Petroniu pentru rîvna creștinească cu care au păstrat credința, limba și tradițiile neamului nostru, în acest loc sfînt al creștinătății ortodoxe.

Exemplul lor de muncă neobosită pentru restaurarea Sfîntului Locaș, credința lor sînt un strălucit exemplu și îndemn pentru poporul român, chemat să reconstruiască țara după o jumătate de veac de dictatură comunistă – ateistă.
Le doresc tuturor sănătate, putere și liniște și dacă timpul le va îngădui îi așteptăm cu drag în țara noastră regăsită în credința ortodoxă.

Cu cele mai bune gînduri
Emil Constantinescu, Președintele României, în vizită la Prodromu
27.05.1997”.

Citind despre poporul român „chemat să reconstruiască țara după o jumătate de veac de dictatură comunist – ateistă” am surîs melancholic.
Sărmanul Emil Constantinescu!
Așa de bine a vrut poporul român să reconstruiască țara după anii de ateism încît în 2021 a votat cu amîndouă mîinile un partid – USRPLUS – care militează fățiș pentru revenirea anilor de ateism de pe vremea comunismului.

cristoiublog.ro