Oricît s-ar strădui acești ziariști să ascundă faptul că articolele lor n-au nici o legătură cu Sistemul, se vede în fiecare cuvînt de unde vine ordinul. Altfel, ce ar avea ei cu un înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, care mai este și întîi stătător al locurilor de unde a început creștinarea românilor, Sfînta Dobroge?

În realitate, s-o spunem din capul locului, acești jurnaliști n-au nimic de împărțit cu ÎPS Teodosie, ci se raliază doar dispozițiilor date de oamenii Sistemului, care nu-l iartă pe Arhiepiscopul Tomisului pentru două motive evidente:

- 1. Atitudinea față de pandemia Covid, cînd a păstrat ușile bisericii deschise pentru enoriași, în timp ce mai marii BOR făceau înțelegeri cu Iohannis pentru le a duce oamenilor acasă Paștele cu duba poliției

- 2. Atitudinea față de obligativitatea vaccinului anti-Covid.

Aceste două atitudini de împotrivire față de deciziile Puterii l-au adus în dizgrația Sistemului și de aici decurg toate belelele. Iar cînd intri în vizorul acestui „Sistem” nenorocit, trebuie să te aștepți să fii atacat din toate părțile de către numeroșii slujitori ai acestuia, orice ai face.

Un rol deosebit de important în astfel de operațiuni îl are această parte a presei, formată din condeie mai mult sau mai puțin credibile, care, în ciuda propriilor convingeri, cîntă în corul slugilor, încercînd să ascundă motivele pentru care inventează tot felul de „argumente” pentru a-și justifica atacurile.

Dau un singur exemplu: Dan Tăpălagă de la G4Media. Era cîndva jurnalist. Nu oriunde, ci la ziarul „Evenimentul zilei”. În 2005, cînd Băsescu a devenit șeful Sistemului, cîștigînd alegerile prezidențiale, Dan Tăpălagă a fost extras din presă de către Monica Macovei, care l-a făcut consilierul și purtătorul ei de cuvînt. Odată cu eșecul politic al sorosistei Macovei, Tăpălagă s-a întors în presă, deși o asemenea rocadă ar trebui să fie interzisă prin lege, căci compromite statutul de jurnalist, pentru că orice om normal la cap se întreabă: „nene, ori ești jurnalist, ori ești politician?”

Ei, bine, acest Dan Tăpălagă scrie pe site-ul G4Media: „Simion a fost cununat religios de arhiepiscopul Tomisului, Teodosie, ierarh ortodox cu poziții publice pro-ruse”! Cît de prost să fii să arunci atît de ușor cu vorbele și să ai pretenția că va pune cineva preț pe astfel de alegații?

Sînt convins că nici Tăpălagă nu crede că ÎPS Teodosie ar fi pro-rus, dar i s-a spus că nu trebuie să aibă limite la acuzații, oricît de absurde ar fi, iar Tăpălagă s-a conformat. Concret, l-a auzit cineva pe Teodosie că îl susține pe Putin sau războiul? Evident, nu, însă de la începutul conflictului, în spațiul public de la noi aproape că nu este tolerată nici o nuanță, ci trebuie neapărat să fii susținătorul lui Zelenski și al războiului! Teodosie nu a fost un astfel de susținător, dar nici nu se poate spune că ar fi „pro-rus”, căci o asemenea acuzație este atît de absurdă, încît orice argumentație este de prisos.

Este, deci, clar ca lumina zilei, că n-ar fi riscat Tăpălagă să se arunce cu capul înainte într-un asemenea scandal care-l descalifică total ca jurnalist! Singura explicație este că nu are încotro sau că slujește benevol, cu avantajele de rigoare, un Sistem care-i folosește „aptitudine” slugarnice.

Și Tăpălagă nu este decît un exemplu. Sînt însă mulți, chiar prea mulți așa-ziși ziariști, unii care se bucură de onorabilitate, care fac exact același lucru ca Tăpălagă. Pe aceștia mi-e greu să-i înțeleg. Mai ales în aceste timpuri, cînd viața devine din ce în ce mai grea și cînd omul se uită din ce în ce mai des spre cer, sperînd ca Dumnezeu să-l ocrotească pe el, familia lui sau țara sa!

Culmea este că aceste acuzații absurde sînt amplificate de faptul că ÎPS Teodosie a oficiat, alături de preoți și ierarhi din zonă, ceremonia religioasă de la nunta lui George Simion! Iar aici Sistemul a luat foc și și-a pus uneltele la treabă, de parcă oficierea unui nunți, fie ea a lui George Simion, ar fi un păcat uriaș.

Umila noastră tentativă de apărare a preasființiei sale Teodosie are banalitatea unui gest omenesc, căci pe dumnealui îl apără credința în Dumnezeu, harul cu care este înzestrat. Nu are nevoie de cuvintele mele, deși pentru sufletul său de muritor sper să-i fie alean o vorbă bună.

Îmi pare însă rău de această breaslă din care fac parte, cînd văd cît de mult s-a împuținat numărul celor care refuză pactul cu diavolul și cum sporește numărul celor care sînt dispuși să-l trădeze pe Dumnezeu pentru niște avantaje lumești.

Asistăm acum la degradarea unei profesii care altădată te umplea de mîndrie, care, așa cum scriam cîndva, din cîinele de pază al democrației, cum era cîndva, a devenit cățelușul de companie al Puterii!

Un pudel întors cu cheia.