A zis Klaus Iohannis sau Florin Cîțu ceva, imediat, dar imediat, Cristian Tudor Popescu le repetă ideile și se pune cu mizeria pe toți cei care ar zice altfel. CTP uită instantaneu ce spusese chiar el cu o secundă înainte, și repetă după ei, ca o umbră vorbitoare transformată în papagal.

A zis Iohannis că avem voie să mergem la slujbă în biserică, CTP zice și el: „normal, cum să nu avem voie în biserică”, uitînd ce vorbe de duh rostea la adresa ÎPS Teodosie, cînd îl făcea „sac cu rahat” tocmai pentru că acesta le spunea oamenilor să vină în biserică!

La fel și în cazul Dianei Șoșoacă. Ce susținea senatoarea, nu exact ce spune Iohannis acum, adică faptul că masca aceasta neconformă nu este necesară în spații deschise, că măsurile dispuse sînt exagerate și, în multe situații, inutile? Cine era cel care a sărit în capul ei, nu același CTP?

Au fost proteste ample împotriva acestor excesive măsuri dispuse de Iohannis, Arafat, „specialiștii” Musta, Mahler și ceilalți. Același CTP i-a pus la zid pe protestatari, acuzîndu-i de te miri ce, deși oamenii nu cereau altceva decît exact ceea ce s-a dispus acum de Iohannis și Cîțu.

Așa cum îl știți, CTP, neicapitec de profesie, nu va recunoaște în ruptul capului că a fost și este un țuțer nenorocit al Puterii. Din contră, va spune că acum, cînd Iohannis a anunțat renunțarea la mască, este momentul potrivit, dar că atunci cînd ÎPS Teodosie și senatoarea Diana Șoșoacă au cerut exact acest lucru, aceștia ne-ar fi pus în pericol!

Atitudinea lui Cristian Tudor Popescu în pandemie, mă face să-mi aduc aminte de atitudinea lui din timpul mineriadei din iunie 1990, cînd era proaspăt redactor sau colaborator la „Adevărul”:

Citiți acest articol, în care CTP-ul de azi avea exact aceeași atitudine: autoritățile fac numai lucruri bune, iar cei care se opun sînt „cretini”! Iată prima propoziție a articolului de acum 31 de ani: „Că pe 13 iunie a avut loc în București o tentativă de lovitură de stat este un fapt a cărui negare nu poate fi discutată decît în termenii cretinismului sau candorii, după cum se exprima dl. Răzvan Theodorescu”.

Răzvan Theodorescu era atunci directorul general al TVR, deci un reprezentant al Puterii FSN-iste. Ce făcea CTP-ul atunci? Pur și simplu îi pupa în cur pe cei care azi sînt numiți „Ciuma roșie”!

Un jurnalist care a putut să justifice în acest fel grețos intervenția brutală a minerilor în iunie 1990 n-ar fi trebuit să mai aibă tupeul să apară în presă, s-ar închide în beciul său, despre care vorbea Mircea Dinescu, și s-ar da cu capul de pereți.

Dar el, nu! Se crede „Cap limpede”, sfidează pe oricine și micționează contra celor care „neagă” ce spun autoritățile, avînd grijă să nu ude cumva pantofii Puterii.

El, care susținea „Ciuma roșie” în 1990, a devenit peste noapte „de dreapta”, numai că, deși, conform propriei declarații, a citit Biblia în trei limbi (?), n-a reținut din conținutul acestei cărți a cărților, decît expresia unui abate, aceea despre „sacul cu rahat”, fără să-și dea seama că vorbește exact din interiorul acestuia.