ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Motto: „Mircea Vulcănescu nu e om. E o mașină de exprimat poetic -și pe înțelesul oricui -, cele mai rigide și mai anoste cunoștințe din orice domeniu. E colosal. Ajungi să crezi, ascultându-l, că pașii făcuți de omenire în domeniul științei au fost drămuiți și struniți întotdeauna de Dumnezeu, în așa fel încât descoperirile să nu se poată întoarce împotriva omului” (Teodor Duțu, fost deținut politic).

Voi începe ilustrarea efectului Rashomon cu o părere care, nu se știe de ce, nu a convenit poliției gândirii de pe internet grăbită nevoie mare s-o îndepărteze. Era un comentariu la o emisiunie a lui Radu Paraschivescu având-o ca invitată pe Tatiana Niculescu, - scriitoarea care a romanțat viziunea securistă asupra Sfântului Arsenie Boca, practic martirizat (1) de Securitatea comunistă prin schingiuire în noiembrie 1989. Iată opinia ștearsă din umbră în repetate rânduri: „Te ocupi [tu, Radu Paraschivescu] de noNames ca Tatiana Niculescu și nu promovezi adevărata valoare, cum este această doamnă, Vasiliu-Scraba, accesată (on-line, să n-avem discuții !) de zeci de mii de cititori” (Dan Liviu Boeriu). Mai precis, de 52887 de cititori care i-au accesat eseurile pe internet de 182153 ori.

Comentariul trecut pe facebook în aprilie 2022 diferă radical de părerea zisului „dan popescu” încrâncenat cenzor al meu pe youtube, pe facebook și-n wikipedii, ascuns după mulțime de pseudonime, printre care si MyComp, sau Donarius, sau Accipiter GentilisQ (2). Pitit după „dan popescu”, trecuse pe youtube următorul comentariu, după ce-mi audiase un videoclip: „Scrieți, scrieți, că vă citește doar soțul !”

Despre cele două opinii divergente, vechii romani ar fi zis „quot homines, tot sententiae”, evidențiind deosebirea firească dintre oamenii care, diferiți fiind, ajung la păreri foarte deosebite asupra aceluiași subiect, uneori chiar contradictorii. Dar, cum latina nu mai este la modă, în loc de QUOT CAPITA, TOT SENSUS, i.e. „câte capete atâtea păreri”, wikipedia indică aici că ar fi vorba de „efectul Rashomon”.

Intitulat „Rashomon” după filmul japonez din 1950, „efectul” evidențiază covârșitoarea diferență dintre spusele martorilor unuia și aceluiași eveniment. Aduce oare ceva nou „efectul Rashomon” față vechea și ințeleapta constatare a latinilor? Desigur, nu! Are doar avantajul noutății cu orice preț și al tentei cultural-globaliste promovată de grupul celor care au confiscat wikipedia.

Mircea Eliade, „cel mai onorat și prețuit român din secolul XX”, a scris în 1967 „Trepte pentru Mircea Vulcănescu” citite la câțiva ani distanță și de sora filosofului. Renumitul savant și-a încheiat eseul pe ideea victoriei prietenului său asupra călăilor si asupra morții. Insăși moartea lui Iisus pe cruce îi asigurase lui Mircea Vulcănescu triumful asupra morții, ca și altor martiri români, uciși după gratii în „universitățile lui Teohari Georgescu”.

Un fost „profesor” al acestor universități, ajuns la Paris, a povestit exilaților români despre încarcerarea la temperaturi de îngheț prin care i-a fost pedepsită lui Mircea Vulcănescu îndrăznela de a-i învăța la Aiud românește pe gardienii maghiari: „A doua zi dimineață, Mircea Vulcănescu devenise un sloi de ghiață, după o noapte petrecută pe un ger de –20 de grade. Așa l-au aflat șeful temnicerilor de altă limbă, și tovarășii săi, a doua zi dimineața. Țurțure de ghiață, cu ochii deschiși, mort cu ochii vii. Se făcu ziuă, dădu soarele. Din țuțurele cu ochii vii, s-a toropit atunci o lacrimă; apoi alta, alta, prelingându-se și împreunându-se în sânul mumei-fire cu cele  ale osândiților de limbă românească, în acea dimineață de iarnă, când aceștia și-au luat rămas bun de la răposatul Mircea Vulcănescu, închinându-se, șoptind: Să-i fie țărâna ușoară și Dumnezeu să-i ierte pe călăi –căci numai de la El poate veni iertarea…De la cea mai frumoasă inteligență românească pe care norocul m-a învrednicit s-o cunosc”  (3).

Din fragmentul citat reiese o părere diferită de cea cunoscută din mass-media oficială, după care filosoful ar fi murit în temniță sacrificându-și viața ca să salveze un tânăr.

Pentre Pandrea fusese revoltat la culme de asasinarea după gratii a lui Mircea Vulcănescu, ținut „dezbrăcat la piele, în Celula Neagră, în plină iarnă” (p. 229).

Cum ani de zile am citit eseistică filosofică în Sala Fondului Secret al Bibliotecii Academiei, ajunsesem să știu numele si lecturile cititorilor din sala de la etaj. Fiindcă materialele consultate erau uneori lăsate pe a doua zi cu fișa cititorului care le solicitase. Așa i-am reperat pe Handoca si Ornea, necitind cărțile și revistele vremii din care să le aflu numele. Aceștia, într-una din însoritele zile ale toamnei anului 1989 își povesteau strigând în curtea Bibliotecii, unde mă plimbam într-o mică pauză, cum a murit Mircea Vulcănescu pe cimentul ud al celulei de la Jilava ca să salveze de la moarte un tânăr.

Pe imaginea corpolentului filozof, care a salvat cu propriul trup un deținut tânăr, avea să tricoteze câțiva ani mai târziu si corpolentul Andrei Pleșu, într-un interviu difuzat și răs-difuzat(4). Imagine cu totul falsă, căci după gratii Vulcănescu ajunsese foarte repede piele și os, sculptorul Aurel Obreja comparându-l cu „un schelet de biserică arsă”.

In secolul XXI a ajuns să fie cunoscută si părerea Ion Halmaghi, născut în America și repatriat acolo după ce scăpase cu viață din „universitățile lui Teohari Georgescu”. Mărturia lui diferă radical de cea a „țipuitorilor” din curtea Bibliotecii Academiei, „oficializată” ulterior.

Ion Halmaghi, fost student al lui Mircea Eliade ajuns ca atâția alți nevinovați în temniță, a povestit că în celula de pedeapsă de la „universitatea Jilava” - cu fecale, urină si apă pe jos- nu fusese băgat doar Mircea Vulcănescu și tânărul căruia i-ar fi salvat viața culcându-se pe cimentul umed, ci mai mulți tineri „studenți” care-l audiaseră pe filosof. După ce fuseseră cu sălbăticie bătuți, au fost cu toții pedepsiți să stea zile și nopți în picioare în frigul înlemnitor al „Negrei”, deoarece profesorul Vulcănescu a încălcat regulamentul ținându-le prelegeri.

Fostul deținut Halmaghi a confirmat adevărul propunerii lui Mircea Vulcănescu de a se întinde pe jos, nemaiputându-se ține pe picioare.

Dar, spre deosebire de varianta „oficială”, el a mai relatat că tinerii din celulă n-au fost deacord si că ei l-au susținut fizic să depășească încercarea care-l adusese la limitele puterii de rezistență pe filosoful care ținuse deținuților de la Aiud o conferință despre sinucidere (5).

In memoriile lui Petre Pandrea aflăm povestită întâmplarea de la Jilava într-un mod asemănător: „Au fost dezbrăcați și lăsați în izmene pe vreme de iarnă, la Neagra, să moară. Crimă cu premeditare...asasinat de deținuți politic necondamnați la moarte. Nu s-au dat însă bătuți. Nu s-au culcat pe ciment ca să capete pleurezie. S-au frecat reciproc pe spinări și pe piept. Mișcare nu se putea face. Au ieșit învinețiți. După câteva zile, Mircea Vulcănescu căpătase febră. Avea pleurezie. A fost internat în Spitalul de la Văcărești. I s-au scos 800 de grame de puroi din plămâni. Organismul rezistent s-a refăcut. Când am intrat eu, bolnav de hepatită infecțioasă...Mircea Vulcănescu pleca cu duba la Aiud, refăcut” (Călugărul alb, p.233).

La colocviul „Mircea Vulcănescu” de la Tecuci, observasem în 2011 si nepotrivirea de dată. Căci întâmplarea de la Jilava fusese în 1951, iar Mircea Vulcănescu a trecut în lumea celor drepți la Aiud în 28 octombrie 1952 (https://www.youtube.com/watch?v=6kuhSDeAnVQ).

Torturat la un moment dat în aceiași serie cu „profesorul” Mircea Vulcănescu, un fost „student” al „Universității Aiud” își amintea următoarea scenă : „Torturarea mea s-a terminat și acum zăceam aruncat într-un colț pe jos. La rând era Mircea Vulcănescu. După ce l-au torturat prin bătaie pe tot corpul (pentru a nu știu câta oară) a căzut în nesimțire. Era plin de sânge. Un țigan robust l-a luat de un picior târându-l pe jos. Capul i se bălăbănea în dreapta și-n stânga ca o mingie legată cu o sfoară trasă de un copil...Cum trecea tocmai  prin dreptul meu, m-am târât puțin ca să-i îmbrățișez capul și să-l încurajez. Se vedea că nu e mort. Țiganul care îl târa m-a îndepărtat cu o lovitură de bocanc în piept, care mi-a tăiat respirația”. (6).

De la studenții „Universității Aiud” stim azi că Vulcănescu remarcase cum guvernanții României subjugate de sovietici disprețuiau valorile culturale românești, făcând să se lățească pseudo-cultura, cum fac și azi urmașii lor de după 1990 grupați în jurul lui Brucan, spre a rămâne la putere.

Într-un articol publicat de revista Grupului de Dialog Social fondat de Silviu Brucan, Pavel Câmpeanu, român de origine evreiasă, scria că în secția ideologică a CC al PCR nu a pătruns până în mijlocul anilor optzeci nici un etnic român (Revista „22”, Nr.9/ 2001). Or, chiar acestei secții ideologice i-a aparținut „comandamentul efectiv al aparatului de teroare și diversiune, ea fiind „departamentul cel mai apropiat de Kremlin al conducerii PCR” (cf. Ion Varlam, Pseudo-Romania, București, Ed. Vog).

Observând, ca și Ion Varlam, că pârghiile puterii au rămas în aceleași mâni în care fuseseră și în „Statul concentrațional comunist” (cf. Mircea Eliade), poetul Mircea Ciobanu a compus după 1990 următoarele versuri, când fostul secretar al lui Ioșca Chișinewski, Paul Cornea, ajunsese sfătuitorul lui Mihai Șora, ministrul educației ce a permis îndepărtarea elevilor români de către colegii lor maghiari din școli ce deveniseră maghiare sub ocupația hortystă (sept. 1940 si nov. 1944).

„Cine sînt ei/  dacă numele mic le-a fost scris/ numai cu partea lui de ocară/ în cartea orașului? // Iată-i cu mâna pe bici/ Cu poruncile-n gură,/  iată-i stăpâni peste marea cătușă.//  N-au arat,/ sămânță în brazdă/  n-au aruncat,/  cântecul lor cel mai lung ridica/  în slava batjocurii/  numele plugului. //  Iată-i cu mâna pe bici, /  cu poruncile-n gură; / iată-i stăpâni peste/ marea cătușă” (7).

De unde să bănuiască Mircea Ciobanu că însuși proletcultistul Paul Cornea va conduce un doctorat despre opera sa, dându-și impostura în petec odată cu alcătuirea prefeței la acea lucrare (8).

In opinia lui Ion Varlam, Teohari Georgescu și Alexandru Nikolski erau numele conspirative ale celor doi agenți sovietici care au condus după 6 Martie 1945 Ministerul de interne și Siguranța(9).

Pentru păcălit prostimea, mafia care a confiscat Wikipedia a inventat un pedegree românesc pentru Burăh Tescovici (cf. Radu Teodoru, România ca o pradă, Ed. Lucman, 2005, p.292), aka Teohari Georgescu (10), știut fiind că securitatea anti-românească se specializase pe falsificări.

Inchisorile comuniste au fost desemnate ca „universitățile lui Teohari Georgesu” de către Petre Pandrea, în libertate apărătorul preotului Ion Iovan de la Vladimirești, - prima mânăstire desființată-, și după gratii, la rândul său, conferențiar în „Universitatea Aiudului”.

De la  fostul deținut politic Demostene Andronescu aflăm că respectiva „Universitate” ar fi avut, ca să zicem așa, și un „rector”, pe profesorul doctor în fizică atomică George Manu. 

Susținută în 1933, teza de doctorat îi fusese îndrumată de Marie Curie care-i propusese să rămână să lucreze împreună (11).

Om de vastă cultură științifică și umanistă, profesorul George Manu a preferat cariera universitară din țară. În martie 1948 a fost închis de agenții sovieticilor pentru volumul din 1947 În spatele Cortinei de fier. România sub ocupație sovietică, semnat cu pseudonimul  Testis Dacicus, volum de negăsit, deși retipărit la București în 2004 de Ed. Kullusys și în 2011 de Ed. „Mica Valahie”. La farsa de proces cu verdictul înainte stabilit de ocupanti, savantul atomist a zis: „Tot ce am făcut a fost pentru a distruge comunismul. Îmi pare rău că n-am reușit” (Gh. Manu).

Fusese un „rector” unanim admirat și prețuit, între anii 1954 și 1961 anul uciderii sale după gratii (12).

Mircea Eliade (13)scrisese într-o revistă de la Paris că „pentru om, libertatea nu poate fi actualizată decât împotriva momentului istoric, împotriva timpului care te silește să faci cutare sau cutare lucru” (rev. „Luceafărul”, Paris, 2 mai 1949).

Un inginer închis la Aiud își amintea că, după niste prelegeri de filozofie medievală, Mircea Vulcănescu subliniase următoarea idee: „drumul către Dumnezeu și pacea Sa trece prin sufletul omului, nu prin cuget, prin mintea sa” (14).

Filosoful ajuns profesor în „universitățile lui Teohari Georgescu” n-ar fi putut niciodată să facă acea confuzie dintre căldura inimii și lumina inteligenței, care apare într-un citat din călugărul Andrei Scrima, fragment scos la vedere prin lipsa de discernământ a unui universitar ieșean și a unei universitare bucureștene (15).

Iată citatul care putea fi lăsat ascuns în arhivă, să nu ajungă să fie mediatizat printr-o carte, apoi preluat și postat pe facebook: „Există o anumită maturitate a gândirii în care spiritul devine atât de subtil, atât de pătrunzător, atât de deschis oricărei realități, încât ține locul, ca să spunem astfel, inimii. Cunoașterea suplinește atunci afecțiunea: îi înțelegi atât de bine pe oameni, încât îi tratezi cu tot atâta tact și inteligență ca și cum i-ai iubi” (postare la #Andrei Scrima din 24 aprilie 2021).  

Ca și „profesorul” Mircea Vulcănescu, „rectorul” Universității Aiud, adică marele fizician descendent din familia Cantacuzinilor, a fost o adevărată enciclopedie în toate domeniile și un erou al moralei creștine rezistând diabolicelor schingiuiri pentru salvarea sufletului în lumea de dincolo.

Intr-una din epistolele primite din țară de Mircea Eliade, sora lui Mircea Vulcănescu îi scrisese în 1978 următoarele:

Când m-am întors, ca și fiul meu cel mare și fiica cea mică a fratelui meu, precum și alți câțiva membri ai familiei mele –de pe meleagurile unde a murit fratele meu, abia atunci am aflat că el pierise cu un an în urmă (...). Nimic nu m-a putut consola (...) până în ziua în care mi-au parvenit „Treptele” care le-ați scris pentru fratele meu. Efectul a fost miraculos și fulgerător (...).

L-am citit adânc impresionată de nenumărate ori, am ațipit apoi câteva minute, îndată după amiază, când am auzit pe Mircea șoptindu-mi” în germană cum a fost la judecata sufletului său: Cum se rugase blând de mântuire („Erloese mich!”) și cum toate greșelile i-au fost șterse, au dispărut ca de la sine, la dreapta lor cântărire („Alles loest sich von selbst vor der gespanten Gericht”). „Nu știu de ce mi-a vorbit nemțește” –a mai adăugat ea. „Poate unde citeam, în acea perioadă, foarte mult pe Rilke (16) pe care el și Dan Botta l-au tradus așa de frumos(17).

Când, înainte de a pleca la Londra ca atașat cultural, a scris un text despre Nae Ionescu (1890 -1940), Mircea Eliade citase din spusele Profesorului după care „moartea e o trecere a omului într-o altă condiție cosmică și o desăvârșire, căci înseamnă o apropiere de Dumnezeu” (18).

Economistul Mircea Vulcănescu, - datorită căruia Țara își mărise rezerva de aur a Băncii Naționale ca urmare a negocierii plății exporturilor de petrol către Germania (M. Vulcănescu, Ultimul cuvânt, Ed. Crater, 2000, p.170) - a fost arestat în 1946 și închis zece zile la Arsenal,  între 18 și 28 mai 1946.

Fiindu-i plătit în aur petrolul, România terminase războiul cu „cea mai mare rezervă de aur din cursul istoriei sale, peste 230 de tone de aur” consemnase A. Apahideanu, acea rudă cu Mircea Cancicov care a revendicat vila „Cancicov” din Bacău.

Tezaurul Băncii Naționale, de cca 40 de vagoane de lingouri de aur, a foat însușit de ocupantul stalinist care l-a condamnat pe Mircea Vulcănescu, rearestat în ziua de 30 aug. 1946,  la 8 ani de temniță grea, pentru „aservirea României”.

Prin flagranta ei nedreptate, condamnarea din 10 oct. 1946, pentru „aservire” economică Germaniei și „dezastrul” României, i-a pricinuit filosofului și economistului de geniu declanșarea unui icter mecanic. (19). Succesivele amânări ale recursului au fost fructificate de torționarii securisto-comuniști pentru noi anchete prin schingiuiri inimaginabile care l-au îmbolnăvit de tuberculoză. Dintr-un volum cu amintiri din detenție s-a putut afla că în 1947 filosoful era deja suferind de TBC, în urma unor „mari constrângeri” spre a-l forța să semneze descrieri de fapte pe care nu le făcuse (20). Despre tuberculoza căpătată în 1947 scrie și soția filosofului. Pe 19 decembrie 1947 ea notează în jurnalul propriu următoarele ”îmi spune că el și-a dat injecțiile, medicamentele și alimentele unor deținuți ca să le scape viața” (Mărgărita Ioana Vulcănescu). 

 

La rejudecarea procesului, în ziua de 20 dec. 1947, procurorul ceruse achitarea. Pentru că însuși ministrul de justiție, Lucrețiu Pătrășcanu, fusese de părere că Vulcănescu nu trebuie condamnat. Dar Pătrășcanu a fost măturat de la putere de colonelul sovietic Ana Pauker, născută Rabinshon, fiind înlocuit prin Avram Bunaciu, de origine evreiască.

Pe 6 februarie 1948 Mircea Vulcănescu a fost condamnat cu aceiași sentință injustă din 1946, deși, între cele două închisori, cea de la Arsenal și cea de la Aiud, la solicitarea Ministerului economiei, el ajutase să fie redactate „amendamentele românești la clauzele economice ale Tratatului de pace de la Paris” (Ultimul cuvânt, Ed. Crater, 2000, p.95), încă valabile pe 15 ianuarie 1948 când Mircea Vulcănescu a ținut discursul său de apărare împotriva unor acuzații strigătoare la cer prin nedreptatea lor.

Negându-i-se practic dreptul la contestație, care a fost amânată sine die, a fost închis din nou la Aiud. Cu două zile înainte de pronunțarea sentinței finale, pe 4 februarie 1948 se semnase Pactul Molotov - Ana Pauker de aservire economică a României.

De atunci Mircea Vulcănescu, martirizat în „universitățile lui Teohari Georgescu”, a rămas să fie etichetat drept „criminal de război”. In schimb Ana Pauker (21), implicată împreună cu Nikolski în orchestrarea Experimentului Pitești și scăpată de pedeapsă datorită prieteniei ei cu Molotov (22) împodobește în continuare Ministerul de Externe cu portretul ei.

NOTE:

1.      vezi Isabela Vasiliu-Scraba, https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-martiriul7-boca/.

2.      Wikipedistul „Cezărică” a avut buna idee să introducă fișa „Mircea Eliade, O fotografie veche de 14 ani” în Wikipedia.ro, conspectând opinii despre povestire din  sursele mai la vedere, printre care și părerile acad. Eugen Simion. La încercarea de a adăuga un link cu noua mea interpretare publicată în „Acolada” 12/ 2020, un „Donarius” a îndepărtat-o după trei minute, îndată ce a sesizat numele autoarei, fiindcă în 3 minute nu a putut ghici ideile cuprinse în exegeza propusă (https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabela-vasiliu-scraba-fotografie-mircea-eliade/). După vreo cinci ore, wikipedistul „Donarius” a motivat ștergerea și ștampilarea ca „spam”, scriind la Discuții că Isabela Vasiliu-Scraba n-ar aduce nici o noutate, „reluând interpretările existente deja în articolul din Wikipedia” (Donarius, 13 dec. 2020, 19:18). Cum în cinci ore este posibil să fi parcurs conținutul ideatic al noii mele interpretări, reproșul că au fost reluate interpretările existente s-a ivit probabil din neputința de a deosebi între noua hermeneutică bazată pe ideea unui Dumnezeu viu acționând în lume și afirmația lui Eugen Simion după care tema nuvelei ar fi Dumnezeu „ca și mort pentru lume”. De unde reiese că Wikipedia dă „ucazuri” de interpretare prin analfabeți funcționali care nu pricep nimic din ce citesc. Incrâncenarea lui Donarius împotriva scrisului meu s-a mai văzut la distanță de o lună când a venit cu noi așa-zise argumente pentru reîndepărtarea textului Harismele Duhului Sfânt si fotografia „de 14 ani” . Intâi l-a „identificat ca vandalism”, cf. Donarius, 23:21, 14 ian.2021, indentificarea ca „spam” fiind deja ivocată pe 13 dec. 2020. Apoi, fără nicio argumentare, a decretat că  hermeneutica mea la nuvela O fotografie veche de 14 ani ar  „promova teoria conspirației” (cf. Donarius, 23:27, 14 ian 2021). După ce-au mai trecut două zile, același Donarius pitit acum după pseudonimul „Accipiter GentilisQ” a propus spre stergere fișa „Isabela Vasiliu-Scraba” din Wikipedia, vezi nota 5 din interpretarea mea la Dayan, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabela-vasiliu-scraba-dayan-transparenta-matematica-a-realitatii/). Citind în confiscata wikipedie așa-zisele argumente de cenzurare, se poate presupune că în zilele noastre s-a împlinit profeția Sfântului Arsenie Boca: „Cei slabi, nimicnici și fățarnici vor crede că numai ei sînt atotputernici și atoateștiutori” (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Miracolul Bisericii de la Drăgănescu și o profeție a Sfântului Arsenie Bocahttps://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-bisericadraganescu11/ ).

3.      vezi prefața lui Titus Bărbulescu la vol.: Mircea Vulcănescu, Războiul pentru întregirea neamului, București, Ed. Saeculum I.O., 1999, p.17.

4.      vezi vol. Isabela Vasiliu-Scraba, Contextualizări. Elemente pentru o topologie a prezentului, Slobozia, 2002, p.47.

5.      vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Harismele Duhului Sfânt si fotografia „de 14 ani”,din rev. „Acolada”, Satu Mare, 12/ 2020

6.      vezi N. Crăcea, Mărturii din iadul temnițelor comuniste.

7.      vezi Mircea Ciobanu, Cântec, în vol.: Anul tăcerii, București, Ed, Vitruviu, 1997, p. 78.

8.      vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Poet la vremea lui Ahab. Poezii încifrate de Mircea Ciobanu și salvatoarea neînțelegere a criticului Marian Popa, https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs-ciobanu10mirceapoezii/.

9.      vezi Ion Varlam, Pseudo-România, București, Ed. Vog, 2004, pp. 320-321.

10.  „Teohari Georgescu locuiește pe aceiași stradă cu mine” –scria Petre Pandrea care locuia pe Str. Sandu Aldea. „Dar nu îndrăznește să ridice capul când mă vede. Circulă ca o stafie obeză, într-o mașină mică, ducându-l dimineața la munca de jos a unei edituri și se strecoară la ora 17 în casa oblonită, înconjurată cu garduri zăbrelite de fier” (Memoriile mandarinului valah, jurnal 1957-1958 vol. II, București, Ed. Vremea, 2012, p. 235).

11.  vezi Fabian Seiche, Martiri și mărturisitori români din secolul XX, Făgăraș, 2014, p.332.

12.  D. Andronescu, Reeducarea de la Aiud, București, 2009.

13.  Mircea Eliade nota într-o epistolă următoarele: „Știu că după moartea mea voi fi recunoscut, oficial, și de neamul din care fac parte. Și asta mi-e destul” (16 iunie 1970). M. Eliade a fost, într-adevăr recunoscut de universitarul Petru Ursache și de încă alți câțiva, să-i numeri pe degetele de la o mână. Oficialii culturii comuniste și post-comuniste, cu toții aflați în rândul adoratorilor lui Zigu Ornea, cel care l-a băgat pe Noica în temniță, nu l-au recunoscut pe Eliade nici post-mortem. Ei doar s-au străduit, prin mass-media oficială, „să-l cocoațe” (apud. P. Ursache) deasupra marelui Eliade pe micul său turnător, Ioan Petru Culianu (https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-culianugonflat19/) . Din cele scrise de arhivistul Florin Cintec aflăm că în nedreapta acuzare a lui Mircea Eliade,  unica așa zisă „dovadă” a fost extrasă de Florin Țurcanu dintr-un dosar încă secret (nr. 573). Ea provine dintr-o declarație scrisă foarte probabil în urma schingiuirilor de arestatul Radu Gyr. Amintind despre această așa-zisă „dovadă”, Florin Cîntec observa cu justețe „surprinzătoarea amabilitate a SRI-ului de a-i pune la dispoziție aceste dosare secrete domnului Țurcanu” (Florin Cîntec, Corespondența Mircea Eliade - Radu Gyr, în rev. „Origini. Romanian Roots”, vol. XIII, no. 6-7-8/ 132-133-134, June-July-August 2008, Norcross, Georgia, SUA, numărul dedicat lui Mircea Eliade, p. 29). Florin Cîntec, fost bursier Fulbright care a cercetat la Regenstein Mircea Eliade Papers, mai notează că „ar fi fost interesant dacă Țurcanu ar fi oferit mai multe detalii despre conținutul dosarului 573 citat. Era dosarul întocmit lui Mircea Eliade sau lui Radu Gyr? Pentru că oricum trebuie să fie vorba de un dosar construit pe baza documentelor Siguranței, dar prelucrat apoi de Securitate pentru a fi folosit ori împotriva unuia ori a celuilalt” (Florin Cîntec, ibid., p.30).

14.  Teodor Duțu,Apropouri penitenciare, 1999.

15.  Numele ei este Dana Jalobeanu, amatoare, ca si „Donarius”/ „Accipiter GentilisQ”, să facă dispărut eseul  Harismele Duhului Sfânt si fotografia „de 14 ani” din pagina de Facebook „Alege filosofia” (18 oct. 2022)

16.  vezi Rilke,Poeme în tălmăcirea lui M. Vulcănescu, 1943-1945, Ed. Paideia, București, 1991.

17.  vezi Mihaela Vulcănescu, oct. 1978, la p.94 din vol. Mircea Eliade și corespondenții săi, vol. 5, Criterion Publishing, 2007.

18.  vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Demnitatea metafizică a narațiunii: Mircea Eliade, „La Țigănci”, fragmentar pe hârtie în rev. „Acolada”, Satu Mare, anul XIV, nr.11/ 156, noiembrie 2020, p.13: https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabela-vasiliu-scraba-proza-mircea-eliade-la-tiganci/.

19.  Mircea Vulcănescu, Ultimul cuvânt, Ed. Crater, 2000, p.11.

20.  pr. N. Grebenea, Amintiri din întuneric, vol. I-II, București, 1997, citat și în eseul: Isabela Vasiliu-Scraba, Cenzurarea cripto-comunistă a monografiei lui Mircea Vulcănescu despre Nae Ionescu scrisă în 1941-1945 și publicată în 1992, sau, „Contra factum non valet argumentum”, din rev. „Acolada”, Satu Mare, 10/ 2020, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-vulcanescu/contra-factum-non-valet-argumentum/.

21.  Iată ce scria Petre Pandrea în jurnalul său din 1958: „Ana Pauker își plimbă azi hoitul pe străzile Capitalei în scuipatul general, și, răsuflând ca o balenă, înoată greu în latrina disprețului public” (Memoriile mandarinului valah, jurnal 1957-1958 vol. II, București, Ed. Vremea, 2012, p. 235; a doua arestare a lui Petre Pandrea a fost între 23 august 1958 și 1964).

22.  vezi Denis Deletant, Securitatea și disidența în România, 1998, p. 59 și Denis Deletant, România sub regim comunist, București, 1997.

Repere bibliografice

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Martirii închisorilor în viziunea lui Mircea Eliade si a Părintelui Arsenie Boca, pe hârtie  în rev. „Tribuna” (Cluj-Napoca), nr. 255/2013, pp.9-10; https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/noaptea-de-sanziene/  .

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Sociologul Anton Golopenția, pe hârtie  în rev. „Tribuna” (Cluj-Napoca), nr. 483 din 16 octombrie 2022, https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabela-vasiliu-scraba-golopentia2/

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Două personaje ale romanului Noaptea de Sânziene : Călugărul Anisie (/Arsenie Boca) și filozoful Petre Biriș (/Mircea Vulcănescu) ; https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/personajroman/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Pelerinaj la Păltinișul lui Noica, parțial pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare, anul XVI, nr. 9 (178), septembrie 2022, p.12, https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/pelerinaj-noica/  .

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Comentariu la nuvela „Fata căpitanului” de Mircea Eliade, parțial pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare, anul XVI, nr. 7 (176-177), iulie-august 2022, p.12, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabela-vasiliu-scraba-fata-capitanului1955/  .

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Comentariu literar al nuvelei „Șanțurile” de M. Eliade, sau, Timpul fermecat al morții mioritice, parțial pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare, anul XVI, nr. 6 (175), iunie 2022, p.12, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/santurile1963-eliade/

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Bolșevic inamic și amic, sau Călătoriile PSY ale lui Darie din nuvela „Ivan” de Mircea Eliade, parțial pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare, anul XVI, nr. 5 (174), mai 2022, p.12, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/eliade-ivan/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Peștera lui Platon și peștera eliadescă în nuvela „Podul” de Mircea Eliade, parțial pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare, anul XVI, nr. 4 (173), aprilie 2022, p.12, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/podul1963-eliade/  .

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Dresați să-l „uite” pe Albini (despre „19 trandafiri”, de Mircea Eliade), parțial pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare, anul XVI, nr. 3 (172), martie 2022, p.12, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabela-vasiliu-scraba-19trandafiri/ b .

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Sfârșitul de exil „La umbra unui crin” de Mircea Eliade, parțial pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare, anul XVI, nr. 2 (171), febr. 2022, p.12, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabela-vasiliu-scraba-umbra-unui-crin/  .

·        Isabela Vasiliu-Scraba, O frază sforăitoare și multiple cenzurări în vol. „Noica-110”, parțial pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare, anul XVI, nr. 1 (171), ian. 2022, p.12, https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/isabela-vasiliu-scraba-o-fraza-sforaitoare-si-multiple-cenzurari/  .

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Suprema inițiere a lui Zalomit din „Cele trei grații” de Mircea Eliade, parțial pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare, anul XV, nr. 12 (170), decembrie 2021, p.12,  https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/trei-gratii-eliade/  .

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Frații lui Platon și Teoria platonică a Ideilor, https://isabelavs2.wordpress.com/platon/fratii_lui_platon/  .

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Mistica platonică, Slobozia, 1999.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, O cuvântare a marginalizatului Heidegger, parțial pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare, anul XV, nr. 11 (168), noiembrie 2021, p.12, https://isabelavs2.wordpress.com/isabela-vasiliu-scraba-heidegger1957/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Clipa netrecătoare din „Tinerețe fără bătrânețe” (II), parțial pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare, anul XV, nr. 10 (167), octombrie 2021, p.12,  https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabela-vasiliu-scraba-2tineretemir-eliade/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Recuperarea tradiției spirituale în post-istorie (despre „Tinerețe fără tinerețe” de Mircea Eliade, Partea întâi), parțial pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare, anul XV, nr. 9 (166), septembrie 2021, p.12, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/1tinerete-eliade/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Ocultisme tantrice la Serampore (Partea doua), parțial pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare, anul XV, nr. 7-8 (164-165), iulie-august 2021, p.12, https://www.youtube.com/watch?v=dFhgZxyuvrU.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Ocultisme tantrice la Serampore (Partea întâi), parțial pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare, anul XV, nr. 6 (163), iunie 2021, p.12, https://www.youtube.com/watch?v=QIE8q9Ycj-c .

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Supraviețuirea post-mortem a lui Gavrilescu din „La țigănci”, parțial pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare, anul XV, nr. 5 (162), mai 2021, p.12, https://www.youtube.com/watch?v=V34plfD_qBQ  .

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Filozoful Lucian Blaga și teologul Hans Urs von Balthasar, parțial pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare, anul XV, nr. 4 (161), aprilie 2021, p.12, https://www.youtube.com/watch?v=8sslHeU8-BY .

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Osmoza spiritualității creștin-europene în cultura românească, parțial pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare, anul XV, nr. 3 (160), martie 2021, p.12, https://isabelavs2.wordpress.com/nae-ionescu/isabela-vasiliu-scraba-osmoza-spiritualitatii-europene/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Actualitatea filozofului Nae Ionescu, parțial pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare, anul XV, nr. 2 (159), februarie 2021, p.12, https://isabelavs2.wordpress.com/articole/3058-2/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Statul închisoare și artistul adevărat (Mircea Eliade, „Uniforme de general”), parțial pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare, anul XV, nr. 1 (158), ianuarie 2021, pp.12-13, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabela-vasiliu-scraba-statul-inchisoare-si-artistul-adevarat/, sau, https://www.youtube.com/watch?v=BBv0XqGDjsg.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Harismele Duhului Sfânt și fotografia „de 14 ani” (Mircea Eliade): fragmentar pe hârtie în rev. „Acolada”, Satu Mare, anul XIV, nr.12/ 157, decembrie, 2020, pp. 12-13, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabela-vasiliu-scraba-fotografie-mircea-eliade/

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Demnitatea metafizică a narațiunii: Mircea Eliade, La Țigănci, fragmentar pe hârtie în rev. „Acolada”, Satu Mare, anul XIV, nr.11/ 156, noiembrie 2020, p.13: https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabela-vasiliu-scraba-proza-mircea-eliade-la-tiganci/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Cenzurarea cripto-comunistă a monografiei lui Mircea Vulcănescu despre Nae Ionescu scrisă în 1941-1944 si publicată în 1992, fragmentar pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare, anul XIV, nr. 10 (155), octombrie 2020, p.13, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-vulcanescu/contra-factum-non-valet-argumentum/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Dayan, sau, Transparența matematică a realității sacralizată de pașii lui Iisus, fragmentar pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare, anul XIV, nr. 7-8 (152-153), iulie-august 2020, p.12 și nr.9 (154), septembrie 2020, p.13, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabela-vasiliu-scraba-dayan-transparenta-matematica-a-realitatii/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Pelerina lui Mircea Eliade, fragmentar pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare, anul XIV, nr. 6 (151), iunie 2020, p.12 și p.18, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabela-vasiliu-scraba-pelerina-lui-mircea-eliade/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Diagrame spirituale [Faust-Nae Ionescu-Blaga], pe hârtie în rev. „Acolada", Satu Mare, anul XIV, mai 2020, nr. 5 (150), p. 12 si p.18, https://isabelavs2.wordpress.com/lucian-blaga/isabela-vasiliu-scraba-faust-blaga/.https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-vulcanescu/misterul-creaturii-hieroglifa-vulcanesciana/

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Misterul creaturii în hieroglifă vulcănesciană, pe hârtie în rev. „Acolada", Satu Mare, anul XIV, aprilie 2020, nr. 4 (149), pp. 4-5, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-vulcanescu/misterul-creaturii-hieroglifa-vulcanesciana/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Locul filozofului Mircea Vulcănescu în Școala Sociologică a lui Dimitrie Gusti, fragmentar pe hârtie în rev. „Acolada", Satu Mare, anul XIV, martie 2020, nr. 3 (148), p. 12, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-vulcanescu/isabelavs-vulcanescu-gusti/

·        Isabela Vasiliu-Scraba, "Chintesența" Trăirismului , fragmentar pe hârtie în rev. „Acolada", Satu Mare, anul XIV, februarie 2020, nr. 2 (147), p. 12. https://isabelavs2.wordpress.com/nae-ionescu/isabelavs-nae-chintesenta-trairismului/; a se vedea si,  https://archive.org/details/isabela-vs-nae-chintesenta-trairismului/page/n9/mode/2up.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Nae Ionescu, sau credința creatoare de cultură, fragmentar pe hârtie în rev. „Acolada", Satu Mare, anul XIV, ianuarie 2020, nr. 1 (146), p. 12. https://isabelavs2.wordpress.com/nae-ionescu/isabelavs-nae-credinta-creatoare-de-cultura/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Monada fără ferestre a incompetenței unui editor al lui Nae Ionescu (Partea II-a) , pe hârtie în rev. „Acolada", Satu Mare, anul XIII, decembrie 2019, nr. 12 (145), p. 12; Partea I-a, pe hârtie în rev. „Acolada", Satu Mare, anul XIII, noiembrie 2019, nr. 11 (144), p. 12, https://isabelavs2.wordpress.com/nae-ionescu/isabelavs-nae-2ambalaj/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Timpul amintirii... (Partea II-a), pe hârtie în rev. „Acolada", Satu Mare, anul XIII, octombrie 2019, nr. 10 (143), p. 12; Partea I-a, pe hârtie în rev. „Acolada", Satu Mare, anul XIII, septembrie 2019, nr. 9 (142), p. 12, https://isabelavs2.wordpress.com/articole/timpul-amintirii/.

·         Vintilă Horia, Considerazioni su un mondo peggiore, Roma, Ciarrapico Editore, 1982, trad. Claudio Cuarantotto.

·        Mircea Eliade, Nuvele, Madrid, Editura Destin, 1963, 151 p.; cuprinde La Țigănci (iunie 1959), O fotografie veche de 14 ani (aprilie 1959), Ghicitor în pietre (martie 1959), Un om mare (febr.1945), Fata căpitanului (iulie 1955), Douăsprezece mii de capete de vite (dec. 1952), Adio! și Podul (1963).

·        Mircea Eliade, Amintiri:I. Mansarda, Madrid, Editura Destin, 1966, 176 p.

·        Mircea Eliade, Pe Strada Mântuleasa, Paris: Caietele Inorogului, II, 1968, 129 p.

·        Mircea Eliade, In curte la Dionis, în „Revista Scriitorilor Români”, Muenchen, nr. 7/ 1968, pp.24-66.

·        Mircea Eliade, Ivan, în rev. „Destin”, Madrid, nr.17-18/1968, pp.23-40 si în nr.19-20/ 1969, pp. 57-77.

·        Mircea Eliade, Coloana nesfârșită, în „Revista Scriitorilor Români”, Muenchen, nr. 9/ 1970, pp. 82-127.

·        Mircea Eliade, Noaptea de Sânziene, Paris: Ion Cușa, 1971, vol. I, 428p. ; vol.II, 319p.

·        Mircea Eliade, La Țigănci și alte povestiri, București, 1969; apărută în 1970, după notațiile din jurnalul eliadesc; cuprinde Domnișoara Christina (1936), Sarpele (1937), Secretul Doctorului Honigberger (1940), Nopți la Serampore (1940), Un om mare (febr.1945), Douăsprezece mii de capete de vite (dec. 1952), Fata căpitanului (iulie 1955), Ghicitor în pietre (martie 1959), La Țigănci(iunie 1959), Adio! și Podul (1963).

·        Mircea Eliade, Uniforme de general, în rev. „Ethos”, Paris, nr. 1/1973, pp.26-59.

·        Mircea Eliade, Incognito la Buchenwald, în rev. „Ethos”, Paris, nr. 2/1975, pp. 85-106.

·        Mircea Eliade, Le vieil homme et l'officier, Gallimard, Paris, 1977.

·        Mircea Eliade, In curte la Dionis, Paris: Caietele Inorogului, IV, 1977, 280p; cuprinde Les trois grâces (1976), Șanțurile(1977), Ivan (1968), Uniforme de general (1971), Incognito la Buchenwald (martie 1974), In curte la Dionis (1968).

·        Mircea Eliade, In curte la Dionis, București, 1981, peste 600p.; pe hârtie de ziar, din cea mai proastă calitate, cu pasaje cenzurate (de pildă la p.56 și p.63).

·        Mircea Eliade, Le Temps d'un centenaure, suivie de Dayan, Gallimard, Paris, 1981.

·        Mircea Eliade, Uniformes de general, Gallimard, Paris, 1981.

·        Mircea Eliade, Les dix-neuf Roses, Gallimard, Paris, 1982.

·        Mircea Eliade, Les Trois grâces, Gallimard, Paris, 1984.

·        Mircea Eliade, A l'ombre d'une fleur de lys, Gallimard, Paris, 1985.

·        Mircea Eliade, Nuvele inedite [în România], București, Ed. Rum-Irina, 1991, pe hârtie de cea mai proastă calitate; cuprindePelerina (aug.1975), Dayan (ian.1980), La umbra unui crin(titlul inițial fusese Exilul, aug.1982, în rev. „Ethos”, Paris, 1984), Într-o cazarmă (1963), Fratele risipitor (martie 1949) si o Addenda.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, În labirintul răsfrângerilor.Nae Ionescu prin discipolii săi : Țuțea, Cioran, Noica, Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu și Vasile Băncilă, Slobozia, Ed. Star Tipp, 2000, ISBN 973-8134-05-6; https://philpapers.org/archive/VASILR.pdf   .

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade în diverse wikipedii, pe hârtie în rev.„Tribuna”, Cluj-Napoca, anul XII, nr.269/ 2013, p.12 ; https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-eliadewikipedii5/  .

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Despre lipsa de individualizare a călăilor, sau Despre lipsa individualizării anchetatoarei din romanul eliadesc „Pe Strada Mântuleasa”, pe hârtie în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, anul XII, 16-28 febr., nr.251/ 2013, pp.20-21, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-eliademantuleasa24/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Eliade și detractorii lui, sau Răfuiala oamenilor de rând cu omul superior, fragmentar pe hârtie în rev. „Acoalda”, Satu Mare, nr.4, aprilie 2014, p.15; https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-eliadedetractori4/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade, Vintilă Horia și un istoric răpit prin Berlinul de est, pe hârtie în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, anul XV, nr.333/ 2016, pp.19-20 și nr.334/ 2016, p. 25; on-line https://isabelavs2.wordpress.com/isabelavs-auredecei/.

·         Isabela Vasiliu-Scraba, Eliade și unul dintre turnătorii săi anonimizați, în rev. „Acolada”, Satu Mare, Anul XI, nr.1 (110) ianuarie 2017, p.17, fragmente de articol ; https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/secuculieliade/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Un al patrulea volum de Istoria credințelor si ratatele colaborări ale lui Eliade cu I.P. Culianu, pe hârtie în rev. „Argeș”, Pitești, Anul IX (XLIV), Nr.4 (322), aprilie 2009, p. 22, https://isabelavs2.wordpress.com/articole/culianu_in_colab3-2/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Martirii închisorilor în viziunea lui Mircea Eliade si a Părintelui Arsenie Boca, pe hârtie  în rev. „Tribuna” (Cluj-Napoca), nr. 255/2013, pp.9-10; https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/noaptea-de-sanziene/  .

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Cum l-a minimalizat Andrei Pleșu, un fals filosof al religiilor, pe Mircea Eliade,  pe hârtie în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, anul XIII, 1-15ian., nr. 272/2014, pp.15-16; https://www.scribd.com/document/191358853/IsabelaVScrabaEliadePlesu  sau https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-plesueliade10/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Moartea spirituală în receptarea din țară și visul premonitoriu al lui Eliade,  o variantă pe hârtie în rev. „Argeș”, Pitești, Anul VIII (XLIII), Nr.12 (318), dec. 2008, p. 36, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/premonitia-eliade/;  si în „Revista Română”, Iași, nr. 55/ 2009, pp 16- 17, http://astra.iasi.roedu.net/pdf/nr55p16-17.pdf .

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade într-o colaborare cu bucluc, în rev. „Jurnalul literar”, București, ian.- martie 2010;  https://fr.scribd.com/doc/226206379/IsabelaVasiliuScrabaEliadeCuliBeletristica.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Noica despre arherul istoric întrupat de Mircea Eliade,  pe hârtie în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, nr. 253/2013, pp. 4-6; https://isabelavs2.wordpress.com/articole/8noica-tabor/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Ceva despre Școala tăiristă inaugurată de Nae Ionescu, pe hîrtie în rev. „Tribuna” (Cluj-Napoca), nr. 258/2013, 1-15 iunie 2013, pp.4-5, sau https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs-memorialistica2tribuna258/ .

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Wikipedia.ro confiscată de o mafie cu interese ascunse, pe hârtie în rev. „Vatra veche”, Anul VI, nr.2 (62), febr. 2014, pp.46-50; https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs-wikipediaro19/

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade la 25 de ani de la moartea acestuia și la 30 de ani după moartea discipolului său, Sergiu Al-George, pe hârtie în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr.10, octombrie 2011, p.6, 7, si 26, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-11precizari-wendy_despreculianu/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Acad. Mircea Eliade și neo-iobăgia ideologică post-decembristă; în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr.3 (100)/2016, p.14 ; on line https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-acadmieliade/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, False dispute cu ideile lui Mircea Eliade și cu Nae Ionescu, pe hârtie în „Acolada”, Satu Mare, anul XI, nr 6 (115), iunie 2017 ; https://isabelavs2.wordpress.com/isabelavs-polemicaeliadenae/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade despre neo-platonismul din arta lui Camilian Demetrescu, pe hârtie în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, nr. 264/2013, pp. 28-29; https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-eliade10-camilian/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Himericul discipolat de la Păltiniș, pretext de fină ironie din partea lui Noica; pe hârtie în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr.4 (67),  2013, pp.16- 17; https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/isabelavs-himera2scoalapaltinis10/; fragmentar: https://blogideologic.wordpress.com/2013/04/08/isabela-vasiliu-scraba-himera-discipolatului-de-la-paltinis/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Himera „Școlii de la Păltiniș”, ironizată de Noica; pe hârtie în rev. Acolada, nr.2 (65), febr. 2013, p.16 si p.22;  sau on-line https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/himera1scoalapaltinis9/  .

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Pelerinaj la Păltinișul lui Noica ; https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/pelerinaj-noica/  .

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Metafizica lui Nae Ionescu în unica și dubla ei înfățișare, Slobozia, Ed. Star Tipp, 2000, ISBN 973-8134-06-4; https://philpapers.org/rec/VASMLN  ; a se vedea șI http://www.worldcat.org/title/metafizica-lui-nae-ionescu-in-unica-si-in-dubla-ei-infatisare/oclc/48753439 .

·        Isabela Vasiliu-Scraba, „Orice mare inteligență basculează între filozofie și religie” sau Nae Ionescu și Petre Țuțea, pe hârtie în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, nr. 296/2015, și nr. 304/2015 , https://isabelavs2.wordpress.com/nae-ionescu/isabelavs-tuteanae/  .

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Noica printre oamenii mici și mari ai culturii noastre la 25 de ani de la moarte; pe hârtie în rev. „Acolada”, Satu Mare, Anul VI, nr. 2 (52), febr. 2012, p.19;  http://www.totpal.ro/isabela-vasiliu-scraba-noica-printre-oamenii-mici-si-mari-ai-culturii-noastre-la-25-de-ani-de-la-moarte/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Filozofia lui Noica – între fantasmă si luciditate, Slobozia, 1992; https://philpapers.org/rec/VASFLC  .

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Noica în cifru „humanist”, pe hârtie în „Acolada”, Satu Mare, anul V, nr 4 (42), aprilie 2011, p.16; https://isabelavs2.wordpress.com/isabelavasiliuscrabanoicahumanitas5/   .

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Suspecta moarte a lui Noica, pe hârtie în rev. „Plumb”, Bacău, Anul V, nr.34, ianuarie 2010, p.4, https://isabelavs2.wordpress.com/articole/noicasfarsit4/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Despre G. Liiceanu și despre plagierea de tip „inadequate paraphrase” la H.-R. Patapievici, fragmentar pe hârtie în „Acolada”, Satu Mare, anul VI, nr 7-8 (58-59), iulie-august 2012, p. 19, https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs_plagiatorulpata5/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, O carte premiată sub șocul „sperieturii cu termeni grecești”: Virgil Ciomoș, Timp și eternitate, București, 2000, pe hârtie în rev.„Tribuna”, Cluj-Napoca, anul XIII, nr.295/ 2014, pp.19-20; https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs-ciomostimpeternitate5-2/; fragmentar în rev. „Clipa”, SUA, dec. 2014 ; http://www.clipa.com/print_a12738-O-carte-premiata-sub-socul-sperieturii-cu-termeni-grecesti%E2%80%9D.aspx 

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Filozoful Noica, un marginalizat al culturii comuniste și postcomuniste, în „Tribuna”, Cluj-Napoca, nr.282/2014, pp.23-25 ; https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/isabelavs-noicalistaneagra8/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Dialoguri cu Eliade întrerupte printr-o colaborare ratată de Culianu, în „Poesis”, Satu Mare, Anul XXI, Nr. 228-229-230, ianuarie-martie, 2010, pp.74-78; https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/culianu-ratare-colaborare8/, sau, https://www.scribd.com/document/188003307/IsabelaVScrabaEliadeCuliBeletristica.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Modelul Antim și modelul Păltiniș, în rev. „Clipa”, SUA, Anul XXV, iunie 2015; http://www.clipa.com/a13398-Modelul-Antim.aspx   .

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Nae Ionescu despre superbia animi”, pe hârtie în „Acolada”, Satu Mare, anul X, nr 6 (103), iunie 2016, p. 10; https://isabelavs2.wordpress.com/nae-ionescu/isabelavs-creatiune/  .

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Concepte cheie la Nae Ionescu, https://isabelavs2.wordpress.com/nae-ionescu/concepte-cheie-la-nae-ionescu/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Platon la doi foști discipoli ai Profesorului Nae Ionescu: Mircea Vulcănescu șI Mircea Eliade, pe hârtie în „Tribuna”, Cluj-Napoca, anul XV, nr.342/ 2016, p.10 și p.31; https://isabelavs2.wordpress.com/vulceliadeplaton/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Românismul lui Mircea Eliade și teroarea istoriei, pe hârtie în „Acolada”, Satu Mare, anul X, nr 10 (107), octombrie 2016, p.13; https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/romanismeliade/.

·        Isabela Vasiliu-Scraba, Suspendat în neantul unei noi „forme de remarcare” (Radu Boroianu, 2015); pe hârtie în „Acolada”, Satu Mare, anul XII, nr. 5 (126), mai 2018; https://www.academia.edu/36777972/Isabela_Vasiliu-Scraba_Suspendat_%C3%AEn_neantul_unei_noi_forme_de_remarcare_Radu_Boroianu_2015_.