Presa din întreaga lume a observat că atacul israelian asupra Iranului a avut loc în timpul zilei, pe lumină, și nu noaptea, la adăpostul întunericului.

S-a spus că Israelul a dorit astfel să surprindă apărarea Iranului.

Există însă un alt aspect, cu mult mai important: ziua la lumina căreia a avut loc atacul a fost sâmbăta. De Sabat, ziua sfântă de odihnă a evreilor. Ziua în care și Dumnezeu s-a odihnit după Facerea Lumii.

„Spune fiilor lui Israel așa: Băgați de seamă să păziți zilele Mele de odihnă, căci acestea sunt semn între Mine și voi din neam în neam, ca să știți că eu sunt Domnul care vă sfințește. Păziți deci ziua de odihnă, căci ea este sfântă pentru voi. Cel ce o va întina, acela va fi omorât; tot cel ce va face într-însa vreo lucrare, sufletul acela va fi stârpit din poporul Meu.” (Ieșirea 31, 13-14)

Pentru un stat care își bazează existența pe dreptul divin asupra pământului pe care se află (a se vedea iar și iar senzaționalul interviu al lui Tucker Carlson cu ambasadorul SUA în Israel), și pentru un guvern (Netanyahu) bazat pe o coaliție în care evreii ultraortodocși joacă un rol-cheie, încălcarea Sabatului este un act gravissim.

Totuși, atacul de astăzi asupra Iranului, de Sabat, nu este o premieră. Un alt atac asemănător a mai avut loc într-o sâmbătă, pe 26 octombrie 2024.

Atunci, în presa israeliană, a apărut un articol care prezenta justificări pentru încălcarea poruncii lui Dumnezeu de a respecta Sabatul.

Iată câteva fragmente care mi se par deosebit de importante:

„În centrul legii evreiești se află principiul pikuach nefesh, imperativul de a salva o viață.

„Talmudul ne învață:

«Pentru a salva o viață, cineva poate încălca oricare dintre porunci, cu excepția celor trei păcate capitale: idolatria, crima și relațiile sexuale interzise» (Yoma 85b)

„Amenințarea existențială reprezentată de Iran, o națiune care a cerut deschis distrugerea Israelului și s-a angajat în dezvoltarea de capacități nucleare, creează o situație în care protejarea vieților trebuie să aibă prioritate față de respectarea Sabatului.”

(...)

„Prin atacul asupra Iranului, Israelul nu numai că își protejează cetățenii, dar își susține datoria morală de a asigura continuarea vieții evreiești pentru generațiile viitoare.”

După ce evocă exemplul răscoalei Macabeilor, care și ei au luptat împotriva grecilor în ziua de Sabat (luptă soldată – nota bene - cu extinderea teritoriului controlat de evrei), textul citat conchide:

„Pe măsură ce reflectăm asupra textelor noastre sacre și a învățăturilor înțelepților noștri, găsim un cadru care susține decisiv acest act de apărare (subl. mea), întărind convingerea că, în vremuri de criză, conservarea vieții și siguranța națiunii noastre trebuie să aibă întotdeauna prioritate.

„Procedând astfel, onorăm spiritul tradiției noastre, afirmând în același timp angajamentul nostru față de supraviețuirea și prosperitatea poporului evreu.”

Pe scurt: din motive existențiale, atacul este apărare, uciderea într-un act de război nu este crimă, încălcarea poruncilor lui Dumnezeu este permisă.

De partea cealaltă, în Republica Islamică Iran, limbajul este unul la fel de apocaliptic.

Ambele tabere declară că nu pot exista în aceeași lume. Una dintre ele trebuie să piară.

Statele Unite au stat mereu alături de Israel. Și au lovit împreună cu el. Doar că, acum, pentru prima dată, alături de Iran stau fățiș China și Rusia.

Patru puteri nucleare și una regională.

Într-o încleștare care are toate caracteristicile unui război religios total. Un Armageddon.

„Și către sfârșitul miilor de ani, satana va fi dezlegat din închisoarea lui și va ieși să amăgească neamurile, care sunt în cele patru unghiuri ale pământului, pe Gog și Magog, și să le adune la război, iar numărul lor este ca nisipul mării.” (Apocalipsa 20, 7-8).

Pare că Gog și Magog au fost deja stârniți.

PS: Unul din motivele pentru care L-au ucis pe Iisus Hristos a fost că vindeca sâmbăta. Dacă bombarda, Îl puneau rege.