ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Din clasa întâia până în a treia am avut-o învățătoare pe doamna Gîrgel de la Vișina Nouă. Un dascăl și un om deosebit de bun. Făcea naveta cu bicicleta indiferent de anotimp. Când nămeții erau prea mari venea pe jos la școală.

Când am ajuns în clasa a IV-a, soțul ei și-a dat, probabil, seama că el e bărbatul familiei și a preluat clasa noastră, doamna rămânând în locul lui la Vișina Nouă, ca să nu mai facă naveta.

Deși cu mine s-a purtat fără de cusur, tovarășul învățător a fost o pacoste pentru noi, elevii lui. În primul rând, nu-i plăcea să ne vadă jucând fotbal în curtea școlii. Mai ales când întârzia la prima oră, ceea ce se întâmpla aproape zilnic... Și noi nu-l așteptam în bănci... Dracul a mai văzut, la Vădastra, babă frumoasă și copii cuminți, cum ne voia Gîrgel.

Mic fiind mă speriau două babe, când veneau la magazinul care era în odăile de la drum ale casei noastre: Mărița ale Nilă, că avea buza de jos lăsată, și Gherlănoaica, care avea barbă și se bărbierea, ca bărbații...

Dar, să revin la „tovarășul învățător”...

Primul lucru pe care l-a făcut a fost să ne spună tuturor băieților să venim tunși la zero... M-am dus la Tita plângând și i-am zis că eu nu mă mai duc la școală... Bănuiesc că Tita a vorbit cu Cornel Rădulescu, care era director, și cu care ne țineam de neamuri după cea care-i murise mireasă lui Tita...

Dar, unii dintre băieți nu au avut de ales...

Gîrgel – Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească – avea o plăcere sadică să-și chinuie elevii dându-le, tunși nr. 1, cu guma în răspăr.

Favoritul său la un asemenea chin era George ale Chivu, cu care cred că avea și o relație de rudenie...

Mă rodea până în suflet, pe mine, când îl chinuia pe George... Din păcate...

Totuși, m-am purtat cu cel mai mare respect de câte ori m-am întâlnit, mai târziu cu dânsul... Dar,  n-am uitat, după cum se vede!

Până să-l am pe Gîrgel învățător nu înțelesesem ce avusese tata cu păunii învățătorului lui, legendarul domn Grigorescu, pe care aruncase, peste gard, cu nisip... Dar asta e altă poveste!

Citiți și: Vântu, un șef de atelaj dedicat: „Hăis, cea, fir-ați ai dracului cu greutatea din car!”