ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Măița spunea că bărbatul este cruce întreagă. Nu se auzise de homosexualitate în lumea satului în care am copilărit.

Când eram pe la 2-3 ani, Măița mă culca în cămasă de noapte... Parcă o văd... albă și cu cusătura albastră la poale, la mâneci și în jurul gâtului... Îmi venea dincolo de genunchi, dar pe măsură ce am crescut... O purtase și Tata... Era din material țesut în casă...

Țesăturile de la magazinul lui Bârză, de peste drum de noi, erau prea scumpe pentru o cămașă de noapte... Și de mai proastă calitate, produse de industria comunistă, deh!

Când am început să-mi fac pantaloni de „tergal”, material care era la modă în anii 1970, Măița era atentă să cumpărăm de la Bârză cu cinci centimetri mai mult decât îmi spuneau nea  Ilie ale Nană, sau nea Florea ale Dobre, cei doi croitori din Vădastra.

Nea Ilie era cel mai vestit și mai priceput, dar, fiind prieten cu Tita, îmi reducea mereu din centimetrii de jos pe care îi comandam, că era vremea pantalonilor evazați, așa că-l preferam pe nea Florea, care îi făcea și mai repede și mai evazați.

Eram fascinat de Lada de Zestre a Măiței...

După ce-i ridicai capacul, înăuntru era un lemn, ca un răschitor, cu care o țineai deschisă. Nu era mare lucru înăuntru, dar îmi plăcea să-mi trec mâinile prin materialul bluzelor, rochiilor, fustelor, poalelor, toate țesute în casă înainte de Primul Război Mondial sau în Interbelic... Calitate, nu chinezării!

Deasupra lăzii erau așezate cele mai bune covoare, care nu erau puse pe pereți... De câte ori Măița le dădea jos de pe ladă, ca să schimbe frunzele de tutun uscat cu care le apăra de molii, bucuria mea era să-l admir pe cel cu păunul, un covor oltenesc incredibil de frumos, țesut de Măița.

Foarte târziu am avut un mic frigider, așa că vara, când era căldură ca astăzi „canicula”, ouăle le țineam în sobă. Unul nu s-a stricat!

Când să pună păsările pe ouă, Măița mă chema să-i țin lumânarea ca „să le caute de sămânță”. La lumina lumânării se vedea un punct negru, dacă cocoșul își făcuse datoria, dacă fusese leneș oul trecea în tigaie...