ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Cred că Fide, sau băiatul lui, Gie, ce-i moștenise talentul de a fi umoristul satului, compusese o poezie despre ce „minunată” era viața de membru cooperator, când Tita era a doua oară președinte, din care îmi amintesc doar prima strofă:

„Și mai era unul Oane / Ce da gură la saivane / Mai țăiați cât-un mieluț / Puneți brânză în trăistuț / Că vine controlul mare / Să ne cate la dosare”.

Adevărul e că la CAP se fura pe rupte. Iar când venea „controlul mare” era musai să li se facă și controlorilor, dacă nu parte, măcar o masă ca-n povești.

Pe vremea aia milițian în Vădastra era unul Enache, care-și făcuse un obicei să treacă seara pe la noi și să nu plece până nu se făcea mangă.

Măița, cardiacă cum era, făcea 13-14 când îl vedea pe Enache deschizându-ne poarta.

La un moment dat, Enache îl prinsese, că era și greu, pe unchiul Costică ale Pațacu, care era paznic la intrarea în CAP, cu niște sticle de lapte și ceva boabe într-o traistă, când pleca din post spre casă.

Mic, mic, dar am prins, jucându-mă pe lângă ei, într-o seară, că milițianul îl cam șantaja pe Tita, că-i face dosar cumnatului său... Tita l-a omenit pe Enache până a plecat mangă, dar de atunci nu l-am mai văzut pe la noi prin casă.

Pe Tita l-am văzut o singură dată beat...

Dar beat, nu glumă... L-a adus Doina, iapă deșteată, în căruță, că era praf. Când Măița a vrut să-l dea jos din căruță a devenit extrem de violent... A spart ulciorul pe care l-a avut la el, a întors căruța și a pus-o pe Doina pe goană pe șosea. Probabil că și-a revenit repede, că în jumătate de oră era înapoi, treaz complet, ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic...

După ce a fost dat afară a doua oară, de Adunarea Generală, din funcția de președinte de CAP, pe care partidul i-a încredințat-o, dacă nu mă înșel prietenului său Ghiță ale Inamicu, își făcea de treabă prin curte.

El muncea și fluiera. Și-a făcut și un banc de lăcătușărie, lipit de pătul.  Dar s-a apucat și de fumat... Ceea ce mie îmi convenea peste poate, că mă trimitea după țigări ... Îmi făceam și eu parte din pachetul lui de „Amiral”.

S-a lăsat repede și a trebuit să mă orientez spre alte surse.

Citiți și: „Dobrogea e mai mare ca Vădastra?”