ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Grupa mică la Grădiniță am făcut-o în casa lui Grigorescu, actuala Primărie, cu care sunt și azi vecin...

Ca prin vis îmi amintesc că ne încolonau doi câte doi, nu știu de ce, și toți strigam: „Cine dă mâna cu mine, toată vara îi merge bine”. Eu voiam să dau mâna cu Codru ale Minuță, de care m-a legat și mă leagă o prietenie veșnică, și nu cumva cu vreo fetiță...

Pe la 13-14 ani, aveam să regret fapta, că nu prea mai dădeau ele mâna cu mine...

Apoi, în casa lui Grigorescu au venit englezii cu irigațiile și Tita, care era președintele CAP-ului ce administra Grădinița, ne-a mutat pe linia Mare, într-o casă lângă ale Colac, peste drum, când vii dinspre ale Bidilu, de ale Mecan, față-n față cu Onică ale Căpățână, care era altă figură a Vădăstrii.

Casa era urâtă și visul meu de când mă ducea mama cu ghiozdanul, albastru de tablă în formă de inimă, în mână, și cu ceva mâncare în el, era să evadez.

În gard, înspre ale Bidilu, era o gaură prin care o tuleam acasă ori de câte ori educatoarele se uitau în altă parte.

Victorița ale Țâgă, viitorea mea colegă de bancă din clasa întâi, mi-a amintit zilele trecute că o dată am evadat amândoi, dar ne-a ieșit în drum Tita, care mergea cu șareta, cu Suru, spre câmp la SUAT, și, în loc să ne certe, ne-a luat cu el, după ce le-a anunțat pe educatoare să nu ne mai caute.

Ca educatoare mi le amintesc pe soția lui Picu ale Neș, care are două fete gemene mai mici decât mine, dar, din ce știu, foarte educate, și pe doamna Natalia Vasile, soția lui Nicu Dobrogeanu, prieten cu Tata, care mi-a fost și profesoară în gimnaziu.

Tita era a doua oară președinte la CAP, dar, la prânz, fie că veneam când se termina programul la grădiniță, la ora 12.00, fie că fugeam prin gaura din gard, venea pe la unu după amiază să mă culce de după amiază. Nimeni nu reușea asta, în afară de Tita, pe care-l condiționam, ca să mă bag în pat lângă el, să-mi cânte „Pasăre galbenă-n cioc și albastră peste tot”.

V-aș mai spune și restul cântecului, dar după cele șapte cuvinte visam că mă întorc cu Grădinița în casa lui Grigorescu...

Așa că nu le-am știut niciodată!