ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Cum am amintit, la noi în odaia din stânga, cum intrai în casă dinspre șosea prin balcon era magazinul alimentar, pe vremea aia, în jurul anului 1970, plin cu de toate... de la portocale, bomboane care mai de care, vestitele „Eugenia”, cărora le lingeam doar crema dintre cei doi biscuiți, lămâi etc. Tot ce-ți dorea suflețelul.

Pe sala cu ciment pe jos se strica brânza în cutiile din plastic alb de 10 kilograme, de mereu trebuia să vină o comisie de la Cooperația din Corabia care să aprobe „scăzământul”.

În beciul de sub magazie, care nu fusese încă astupat din cauza inundațiilor, erau băuturile... Într-o vară era în practică la magazin una dintre fetele lui Vave, care a fost om de serviciu la școală și apoi a lucrat de „Drumuri”... Era elevă la un liceu sau școală comercială... M-a luat o dată în beci și ne-am cinsitit cu „Triple sec”, un lichior cu aromă de portocale. Ea s-a amețit, dar pe mine m-au luat pe brațe...

Peste drum, Bârză vindea de toate, în afară de alimente și de articole de „fierărie”, care erau monopolul lui Costică ale Tingirică de pe șoseaua spre Vădăstrița.

„Ață albă, ață albă...”

Măița mă trimitea aproape zilnic să cumpăr de la Bârză ba o papiotă, ba ace de siguranță, ba chibrituri... Cum ajungeam în fața tejghelei uitam ce trebuia să iau, deși cât traversam șoseaua repetam cu voce tare „ață albă, ață albă...”.

Într-o zi, concentrat să nu mai uit, am traversat fără să privesc în stânga și-n dreapta, cum fusesem instruit, și era să mă facă praf autobuzul care venea la ora 12.00 de la Corabia. M-au scos dintre roțile din față, mai mult mort decât viu, dar complet nevătămat. A fost prima mare cumpănă din copilărie...

A doua a fost cam doi ani mai târziu, când începusem deja școala. În dreptul nostru, pârâul nu era mai adânc de genunchi. Însă puțin mai la stânga, vecinii de peste gârlă, ale Tuță, săpaseră un gropan, ce devenise locul de scăldat al băieților din vecini. Se sărea de pe punte... Era veselie mare.

Într-o zi, Necuratul m-a îndemnat să sar și eu, deși nu știam să înot.  Am simțit cum mă înec și am început să urlu. Cred că nea Gigi ale Tuță m-a scos la mal.

De atunci, sub îndrumarea lui Paul ale Gofea, am început să iau lecții de înot, cu două tugi legate cu o sfoară sub brațe.

Paul m-a învățat să înot, Paul m-a învățat să trag fumul de țigară în piept, dar asta în vacanța dintre a cincea și a șasea.