ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Situația din Bahmut/Artemivsk ("mașina de tocat carne", cum relata un pușcaș marin american de la fața locului) este dramatică. Probabil că orașul - punct strategic vital al armatei ucrainene - va fi cucerit în foarte scurt timp; vor rămâne puncte de rezistență în zonele industriale, pe modelul Azovstal, care vor fi anihilate în câteva zile, dar cu pierderi importante de vieți, mai ales dacă se folosesc scuturi umane.

În general, situația pe front, în ciuda propagandei media, este proastă pentru Ucraina.

Tactica rusească este destul de limpede: se luptă aproape exclusiv cu trupe paramilitare ultra-profesionalizate, formate din ceceni sau trupe "Wagner", iar cele câteva sute de mii de recruți (să ne înțelegem, recruții lor au făcut stagiul militar, nu sunt ca la noi, ciuri-buri care au luptat cu mâna pe maus) sunt păstrați pentru operațiuni viitoare, în caz de necesitate. Atâta vreme cât situația pe front este favorabilă, nu sunt băgați în luptă decât ca să mențină linia frontului cucerit și să fie sprijin logistic pentru prima linie. Deci pierderi umane minime pentru ei, maxime pentru adversari.

După legea dată zilele trecute, ministrul Serghei Șoigu intenționează să refacă rapid diviziile (deci mai multe regimente cu arme diferite), care au fost desființate din cauza restrângerilor bugetare, în deceniul 1990 - 2000.

Atunci, probabil, vom vedea săgețile negre de pe hărțile de front, care vor înlocui războiul de poziție. Oricum, ambele armate anunță ofensiva de primăvară.

Revenind la prezent: în Bahmut ucrainenii aruncă în luptă, în disperare de cauză, tineri de 17-18 ani și bătrâni de +60 - de aici și pierderile umane enorme (medie de câteva ore pentru soldații din prima linie). Rușii au dat ieri materiale video cu prizonierii din aceste grupe de vârstă. Militarii ucraineni declarau postului DW, încă de la sfârșitul lui ianuarie, că acolo războiul "este groaznic".

Cedarea acestui punct strategic va însemna baza pentru finalizarea cuceririi regiunii industriale Donbas, unul dintre cele mai importante obiective ale Moscovei. Dar va fi o undă de șoc pentru moralul ucrainean. De aceea fac incursiuni cu trupe de diversiune pe teritoriul rusesc și atacă civili, iar apoi se retrag.

Însă cea mai mare diversiune va fi atacarea Transnistriei, acolo unde deja Ucraina a masat trupe.

Ce se va întâmpla în cazul în care Transnistria, teritoriu aflat sub protectorat rusesc, va fi sub asalt?

Transnistria, de facto, este separată de Rep. Moldova de acum 31 de ani, când s-a terminat războiul de 5 luni (început pe 2 martie) dintre milițiile și voluntarii moldoveni (sprijiniți discret cu logistică românească: câteva TAB-uri, arme ușoare și câțiva ofițeri de armată și contrainformații) și secesioniștii transnistreni, ajutați de Armata a 14-a, cazacii de pe Don și din Kuban, dar și de voluntarii ucraineni, despre care nu se mai vorbește acum.

Sunt două posibile scenarii. Primul: Transnistria atacată de Ucraina. Al doilea: Transnistria prinsă în clește de Ucraina și R. Moldova.

În ambele variante, rușii vor forța atacul de infanterie și blindate prin zona litorală, de Sud, probabil cu noile divizii puse pe picioare acum. Vor fi atacate cu aviația și rachete orașele din această zonă, inclusiv Odesa.

Dacă însă Moldova, prin decizia marionetei Maia Sandu, sprijină atacul Ucrainei, atunci teritoriul dintre Prut și Nistru se va transforma direct în teatru de război. De aici, primele pietre de domino odată căzute, pot duce la escaladarea pe care Zelensky o dorește intens.

Probabila atacare a Transnistriei poate fi o victorie de etapă a Ucrainei, care să abată atenția opiniei publice de la pierderile de pe Frontul de Est. Nu atât marele depozit de muniție din vremea URSS-ului, de la Cobasna, va fi țintă principală (probabil că deja este minat de transnistreni), chiar dacă "foamea" de muniție ucraineană este enormă, ci încercarea de a atrage Moldova în conflict, implicit absorbirea în acest vortex de foc a României. Iar prin noi, a NATO.

 * * *

"LIMBA MOLDOVENEASCĂ" era un rudiment stalinist rămas în bucata de Moldovă de peste Prut, în Basarabia. Faptul că se renunță la enunțul din Constituție (în RM) care o pomenește ca LIMBĂ DE STAT, și se înlocuiește cu "limba română", mi se pare o stare de firesc.

Că e făcut acest demers pe fond geostrategic, de rupere totală a RM de Rusia, nu mă deranjează. Locul Basarabiei este în România, iar conservatorismul lor ar mai echilibra progresismul idiot care își face loc în Țara Mamă - deși Soros investește masiv și în RM, dar asta e o altă discuție.

Nu știu însă dacă această modificare va fi pe placul politicii guvernului Zelensky, de distrugere a elementului românesc din Ucraina, care folosea pârghia "moldovenismului" pentru scindarea minorității istorice românești. Regim ultranaționalist ucrainean care și-a găsit cozile de topor academice și în România, unde "sovietologul" sorosist Armand Goșu și istoricul expertolog Dorin Dobrincu trăgeau de urechi Guvernul României că-i forțează pe "moldovenii" din Ucraina să se declare români - fapt ce este complet fals. Dar trebuie să știe toată lumea că mișcările moldoveniste ucrainene din Bucovina de N și mai ales din Bugeac (vechi teritoriu românesc) sunt susținute de SBU (serviciile secrete ucrainene, care se ocupă și de Biserica Ortodoxă a Ucrainei, unde românii își fac slujbele în limba maternă).

Deci, ce vor inventa cei din SBU în legătură cu "moldovenismul" din Ucraina (pârghia de ucrainizare a românilor), acum când constructul sovietic "limba moldovenească" dispare?

Va fi interesant de văzut ce tertipuri noi vor fi inventate de acest stat ostil României.

Nu pot decât să sper că introducerea "limbii române" în Constituția RM nu o va costa un război în Transnistria (teritoriu care nu a aparținut nici vechii Moldove ștefaniene, nici României Mari!), prin care se dorește de către demenți mondializarea conflictului, prin "agățarea" României și, implicit, intrarea directă a NATO în război.