Dragilor, am crescut nouă copii, dar la mine în casă arată cu mult mai bine. Am martori. Nu aș putea funcționa în asemenea condiții, deși sunt o fire artistică. Dezordinea îmi provoacă angoase.

De altfel o să vă povestesc acum ceva ce nu am făcut public niciodată.

Nicușor candida pentru prima oară la Primăria Capitalei. Am fost în grupul lui de sprijin inițial, pentru că speram că are calitatea necesară de a face ceva pentru acest oraș. Nu am stat foarte mult întrucât, în primele săptămâni, am observat cum a început să fie preluat de progresiști. Celebrele ONG-uri Soros s-au pus în funcțiune, iar inițial am crezut că le va îndepărta. Nici vorbă, s-a lăsat în voia lor. În acea clipă am dispărut imediat din echipa lui.

Dar nu despre aceasta este vorba acum, ci vreau să vă povestesc despre un amic care avea afaceri serioase și bani pe măsură, care a fost și el sedus de ideea de a-l sprijini pe Nicușor. Și el îl cunoștea ca și mine, tangențial, de mulți ani. Bref, stăteam la un pahar cu mai mulți prieteni și cu un cumătru care îmi era ca un frate - Dumnezeu să-l odihnească! În afară de mine erau numai antreprenori și un avocat. Toți simpatizanți Nicușor Dan. Era anul 2012, primăvara sau început de vară, cam luna iunie.

Povestim una alta și ajungem la subiectul candidaturii la primărie. Amicul cu pricina ne relatează următoarea experiență personală:

Trebuia să se vadă la Nicușor acasă și să-i aducă bani pentru campanie. Pe atunci locuia într-o garsonieră. Amicul cu pricina, un tip pedant, bine îmbrăcat fără să fie excentric, căsătorit, cu trei copii. Eram toți cam de aceeași vârstă, în jur de 45 de ani atunci. La acea dată, Nicușor era holtei.

Amicul bate la ușă, îi deschide Nicușor zâmbitor și hirsut (nu căutați pe DEXONLINE că vă forțează ăia să votați cu el), și-l poftește în garsonieră.

Ei bine, a fost nu doar șocat, ci oripilat: în casă era o potecă ușor șerpuită iar de jur împrejur era un canion cu ziare aruncate, haine, cărți, cutii, obiecte alandala, iar bucătăria arăta horror, lipsea doar semnul pe ușă de "biohazard". Gândacii probabil că nu ieșiseră pentru că era ziuă, se odihneau.

Amicul nu se așeză pe scaun, unde fusese invitat, se scuză că se grăbește, bagă mâna în buzunar după teancul de bani cu care venise să-l ajute, iar mâna îi înțepenește. Pur și simplu, nu i-a mai venit să scoată banii. Ne-a spus textual: "Dacă lui Nicușor așa îi arată casa, nu are ce să caute într-o funcție administrativă". I-a urat succes și s-a retras.

Nu aveam cum să nu-i dăm dreptate, iar acum cred că toată lumea vede cum arată orașul după cinci ani de administrare Nicușor Dan. Noroc cu primarii de sector, care unii dintre ei sunt excelenți administratori.

Acum ce să spun, slava Domnului că are o concubină care mai face ceva în casa lor, are doi copii micuți, s-a mai așezat cât de cât. Dar dezordinea din capul lui se răsfrânge și asupra casei.

Nu voi face speculații despre cum ar putea să arate România după un ciclu cu el în funcția supremă în stat și comandant suprem al Armatei României. Fiecare să tragă concluziile de rigoare.

Eu spun doar atât: Doamne ferește!