Ca să poți să câștigi un război, o luptă, o bătălie, ba încă și să treci strada în siguranță, trebuie să crezi că poți să o faci. Se zice că găinilor le-a luat o sută de ani ca să înțeleagă că dacă ajung pe stradă sunt călcate, o sută de ani ca să le intre în informația în codul genetic, așa am citit, nouă se pare că ne ia și mai mult ca să înțelegem că optimismul este vital. Vital în sensul cel mai pur și mai simplu al cuvântului, te ține în viață.

Când citesc titluri bombastice, mister fantastice de genul ”Dictatura mondială medicală a învins” sau ” Nu mai avem nicio șansă...” ”Oculta bla blabla...gata” pe site-uri așa zis creștine, sau conservatoare, sau cum vreți voi să le ziceți, mă ia cu frig pe șira spinării. Când mai apare câte un creștin care-și zdrobește mâinile și-mi zice că o să ne ia...fiindcă nu știu ce am făcut sau n-am făcut...

Adică, tu te împărtășești, mănânci trupul și sângele lui Hristos, duminică de duminică, sau când ai dezlegare de la duhovnic, și te temi de nu știu ce ocultă a lui pește prăjit, și nu știu ce ierarhie mondială ce se va instaura prin vaccin sau cip sau mai știu eu cum. Treaba lor ce plan au ei, eu nu zic că ei n-au un plan, ideea e că Dumnezeu râde de ei cu planul lor cu tot, dar mai abitir râde de niște creștini bătuți de dubii de colo dincolo, care au tot ce le trebuie, sănătate, biserici deschise, copiii alături și se smiorcăie, că vine ”oculta” peste ei.

Păi duceți-vă la oncologie, și vorbiți-le acelora de ocultă, explicați-le lor ce groaznic vă e vouă, și vedeți ce mult o să le pese. Și mai mult decât atât, veți găsi mai mult optimism și mai multă energie și dorință de viață în degetul lor mic, decât în voi. Ne apucă smiorcăială, jao-jap, două perechi de palme, o rugăciune, o Liturghie și gata, nu ne mai vărsăm angoasele în discursuri, cuvinte și impresii. Bunicile noastre au trăit prin retragere, și-au născut copiii prin subsoluri, la sute de km de casă, i-au îngropat, unii după alții, că nu erau condiții, dar nu ieșeau prin porți să-și ”blasteme” zilele și să-i tot zică vecinei ce rele timpuri trăiește, că și aia, biata de ea, era tot la fel.

Noi acum ne-am făcut o identitate din a ne plânge, a ne da ochii peste cap și a nu face nimic. Absolut nimic!

E o porcărie asta cu măștile, hai să ne opunem.

E o porcărie vaccinul impus cu japca, fără consult medical, fără discernământ și asumare, hai să ne luptăm, nu să ne ținem discursuri demotivaționale unii altora.

Că nu Dumnezeu stă în spatele acestor discursuri, nu El le inspiră, ci altcineva rânjește mulțumit, lua-s-ar singur!, și nu trebuie să fii mare teolog ca să știi cine e.

Să nu mai tot vorbim de oculta aia în sus și-n jos, că am oroare numai când aud de ea.

Da, sunt niște unii, îmbuibați de propriul ego precum broasca ce să dădea bou, unii care speră să ne crească doar pentru carne și blană, în număr limitat, ca sclavi și donatori de organe, dar asta nu înseamnă că merită să-i numim ”ocultă” și să le atribuim niște puteri supranaturale, că ocultă sau nu, tot mor și ei, și o știu și asta-i sparie rău de tot.

Dacă spui cinci îmbuibați și cu Rothschild (sau mai știu eu cine..) zece care-i și întrece, e una, dar dacă-i numești ”oculta” brrr! , gata le dai niște puteri, îi catapultezi direct în lumea zeilor. Sunt niște bătrâni, căcăcioși, libidinoși, bolnavi, mai mult ca sigur, care se caută de dimineața până seara în cap și-n dos, de teamă să nu le apară vreun ceva, care se agață de viață cum știu și cum pot, și încearcă să facă cât mai rău pot lumii pe ultima sută de metri, ca să nu le pară foarte rău când or da colțul.

S-au cutremurat toți când a murit Steve Jobs, care era mai tânăr, cu bani cât cuprinde și....Viseză la Marte și să se dea în mașinuțe pe inelele lui Saturn și noi tremurăm fiindcă au bani și putere.

Așa, și ce s-a întâmplat cu cei care aveau bani și putere înaintea lor? Ce Nero nu era ocultă, Dioclețian nu era ocultă, Hitler nu era ocultă? Unde sunt ei acum, acolo vor fi și ăștia de acum de ne tot bau-bau pe noi. Mereu au fost niște scelerați care au crezut că pot pune ei lumea la păstrare. Nu au putut fiindcă nu au fost lăsați. Nu vor fi lăsați nici acum, dacă noi facem absolut tot ce ne stă în putință, și dacă avem încrede că Dumnezeu e aici, prezent, clipă de clipă. Să ne rugăm și să ne calmăm.

Când mai auziți oculta, imaginați-vi-i așa bătrâni, decrepiți, și lipsiți de vlagă cum sunt de fapt.

Vă lasă teama de ocultă, instant. Și deși nu sunt vreo clarvăzătoare, sunt convinsă că așa sunt, fiindcă așa e natura umană când scapă boii. A se vedea Shakespeare, de exemplu. Așa că mai ușor cu oculta pe scări!

Argumentul final:

”Nu te teme fiindcă cei care sunt cu noi sunt mai numeroși decât cei care sunt cu ei. Și s-a rugat Elisei și a zis” Doamne, deschide-i ochii, ca să vadă!” Și a deschis Domnul ochii slujitorului și acesta a văzut că tot muntele era plin de cai și care de foc” (IV Regi 6:16-17).