Un proiect care a promis că va aduce libertate, pace și prosperitate a adus în realitate doar haos.

Un editorial de Lauren Smith, publicat de The European Conservative, pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.

*

Luna trecută, Schengen a împlinit 40 de ani de existență – ceea ce ar fi trebuit să fie o aniversare a unei Europe practic fără frontiere.

Când colo, ca un fel de semn al vremurilor, pe 1 iulie, Polonia a anunțat restabilirea controalelor la frontierele cu Germania și Lituania, ca urmare a acuzațiilor că vecinul său vestic a expulzat în secret imigranți ilegali în Polonia.

Pe 14 iunie 1985, Belgia, Franța, Germania, Luxemburg și Olanda s-au întâlnit în orașul Schengen din Luxemburg pentru a semna un acord fără precedent. Acesta permitea celor cinci țări să elimine controalele la frontierele lor interne, permițând libera circulație între ele a persoanelor, bunurilor și serviciilor.

De atunci, pe măsură ce Uniunea Europeană s-a extins, spațiul Schengen a fost și el extins de nouă ori – cel mai recent la începutul acestui an, pentru a include Bulgaria și România.

În prezent, acesta cuprinde 29 de țări și garantează libera circulație pentru 450 de milioane de persoane.

Firește, UE consideră acest lucru un succes uriaș și una dintre cele mai importante realizări ale blocului comunitar.

Patru decenii mai târziu, totuși, nu prea mai există motive de laudă pentru Schengen.

Ceea ce a fost cândva ca unul dintre cele mai mari avantaje și succese ale UE a dus la o imigrație necontrolată.

În 2015, la apogeul crizei migrației, aproximativ 1,83 de milioane de persoane au intrat ilegal în UE – cea mai mare deplasare de persoane în Europa, într-un singur an, după Al Doilea Război Mondial.

Până în 2023, această cifră a scăzut la 385.000, dar chiar și aceasta este nesustenabilă.

Cei care ajung ilegal în Europa pot folosi lacunele Schengen pentru a solicita azil acolo. În unele cazuri, solicitanții de azil vor obține statutul de refugiat, la puncte de intrare precum Grecia sau Bulgaria, doar pentru a-și folosi noile cărți de identitate temporare ca să călătorească în Germania, unde pot solicita din nou azil – și, speră ei, se pot bucura de condiții de viață mai bune și de beneficii de la stat mult mai generoase.

Era prea mult pentru statele UE. Unsprezece națiuni – inclusiv toți membrii fondatori ai spațiului Schengen – au renunțat la călătoriile fără frontiere și au reintrodus punctele de control.

Acest lucru se întâmplă în special pe rutele de migrațiune aglomerate, cum ar fi frontierele dintre Germania și Polonia și dintre Italia și Slovenia.

De la introducerea temporară a controalelor la frontiere, în septembrie trecut, Germania a înregistrat o scădere cu 34% a solicitărilor de azil și a respins un total de 47.000 de persoane la frontieră.

În mod similar, trecerile ilegale la frontiera italo-slovenă au înregistrat o scădere asemănătoare, de la reintroducerea controalelor în octombrie 2023.

Drept urmare, multe țări au decis să reînnoiască aceste măsuri „temporare”.

În ciuda unei aparente înăbușiri a fenomenului, mulți europeni sunt în continuare nemulțumiți de modul sporadic și inconsecvent în care sunt aplicate normele de frontieră.

În Olanda și Polonia, de exemplu, cetățenii au luat problema în propriile mâini. Luna trecută, s-a relatat că un grup de cetățeni olandezi au îmbrăcat veste reflectorizante și au efectuat controale asupra celor sosiți peste granița cu Germania, la Ter Apel.

Săptămâna aceasta, circa 30 de voluntari polonezi au încercat să încerce pătrunderea în țară a imigranților din Germania.

Cu toate acestea, Comisia Europeană continuă să creadă că Schengen funcționează perfect.

Marcând aniversarea a 40 de ani, Comisia s-a lăudat că „și noi suntem mai în siguranță, datorită Schengen”.

Chipurile, „reducerea barierelor interne a fost însoțită de o cooperare sporită la frontierele externe între forțele de poliție, autoritățile vamale și autoritățile de control, contribuind la o Europă mai sigură și la consolidarea frontierelor noastre externe și la gestionarea mai eficientă a imigrației”.

Doar că, desigur, acest lucru nu s-a întâmplat deloc.

Dimpotrivă: Bruxelles-ul a pedepsit țări precum Ungaria pentru că au luat în serios protecția frontierelor Schengen. O hotărâre a Curții Europene de Justiție din urmă cu mai puțin de un an obliga Ungaria să plătească o sumă forfetară de 200 de milioane de euro, cu o amendă suplimentară de 1 milion de euro pe zi, pentru „nerespectarea politicilor UE în materie de azil” – adică pentru că a apărat efectiv frontierele externe ale Schengen atunci când nimeni altcineva nu o face.

Oricine are ochi poate vedea haosul declanșat de Schengen în ce privește imigrația, în special în urmărirea celor care vin și pleacă.

Sistemul digital de securitate a frontierelor UE rămâne lacunar și vulnerabil la pirateria cibernetică, iar date de intrare în vigoare a sistemului de intrare/ieșire (EES) pentru urmărirea vizitatorilor din afara UE continuă să fie amânată.

Până când acest lucru va deveni realitate, ștampilele din pașapoartele fizice rămân principala modalitate de înregistrare a persoanelor care intră și ies din spațiul Schengen.

UE pare să creadă și că Schengen a avut un rol esențial în combaterea terorismului și a criminalității organizate. Dar nici acest lucru nu este adevărat.

În mai multe rânduri, lipsa de securitate la frontiere, în cadrul UE, a permis teroriștilor să se strecoare în interior și criminalilor violenți să circule liber peste granițe.

În 2016, cetățeanul tunisian Anis Amri a deturnat un camion și a intrat cu el într-un târg de Crăciun din Berlin, omorând 12 persoane și rănind peste 50.

El a reușit apoi să fugă prin patru țări Schengen, părăsind Germania și trecând prin Olanda, Belgia și Franța, înainte de a ajunge în Italia. A fost pe fugă timp de patru ani, până când a fost prins și ucis de poliția italiană.

Un fiasco similar a avut loc anul trecut, când un refugiat sirian a înjunghiat mortal trei persoane la Solingen, Germania, în timpul Festivalului Diversității.

Issa al Hassan a sosit în Turcia în 2022 și s-a îndreptat spre Bulgaria pentru a se înregistra ca refugiat, dar a fugit de la locul de cazare fără să anunțe.

În 2023, el a ajuns în Germania, unde s-a înregistrat din nou pentru azil, dar a fost refuzat.

Ar fi trebuit atunci să fie deportat înapoi în Bulgaria, în conformitate cu Acordul de la Dublin, dar autoritățile germane au renunțat după o încercare.

În schimb, i s-a permis să rămână în țară pentru a lua viața a trei persoane și a răni alte opt. În cele din urmă, atacul a determinat guvernul german să reintroducă măsurile la frontieră.

Poate că Schengen este iubit de turiști, de studenții Erasmus și de clasele cosmopolite. Dar restul Europei este cel care e nevoit să suporte povara frontierelor deschise – criminalitate, teroare și un aflux nesustenabil de nou-veniți.

Atunci când spațiul Schengen a fost conceput, în 1985, premisa era un bloc cu controale interne laxe, dar frontiere externe puternice.

Principiul liberei circulații este aplicabil numai dacă se poate garanta că persoanele care se deplasează liber nu reprezintă un pericol sau o povară.

Această promisiune a fost încălcată flagrant de UE.

Poate că viziunea romantică a unui continent fără frontiere este încă vie la Bruxelles. Dar restul Europei s-a săturat să se confrunte cu consecințele acestei fantezii.

Este și motivul pentru care dreapta populistă câștigă popularitate în toate statele membre.

Succesul electoral al Alternativei pentru Germania (AfD) din acest an forțează guvernul german să recunoască cât de nemulțumiți sunt oamenii de frontierele deschise.

În Olanda, Geert Wilders - liderul Partidului pentru Libertate, populist de dreapta – și-a retras luna trecută partidul din coaliția guvernamentală, invocând frustrarea față de refuzul miniștrilor de a pune în aplicare politicile dure în materie de azil pentru care au votat mulți oameni.

În alte țări, din Suedia până în Spania, sondajele arată că majoritatea populației este sătulă de imigrația necontrolată.

După patruzeci de ani, este clar că Schengen nu este adecvat scopului. Ceea ce a promis că va aduce libertate, pace și prosperitate a adus doar haos.