ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Nu există cuvinte. Ce să scrii despre plecarea unui om pe care l-ai admirat, l-ai prețuit, l-ai respectat și l-ai iubit? De când mă știu am iubit-o pe doamna Sanda Manu.

Severă ca profesoară, fermecătoare ca om, atentă la fiecare detaliu, te fixa cu privirea până înțelegeai ce vrea de la tine, folosind clipa de răgaz dintre respirații.

A contribuit cu farmec, severitate și corectitudine la formarea profesională a zeci de tineri actori și actrițe printre care Simona Măicănescu, Vlad Ivanov, Richard Bovnoczki, Tamara Crețulescu, George Mihăiță, Oana Pellea, Mihai Constantin, Dorina Lazăr, Dorina Chiriac și Mircea Diaconu.

A fost și va rămâne una dintre cele mai bune profesoare, învățându-și studenții să-și iubească profesia și să fie răspunzători pentru fiecare cuvânt rostit în fața publicului.

„Tata era una dintre persoanele cele mai importante din viața mea. Pe el îl ascultam cel mai tare. Era imprevizibil. Actor, scriitor. Bun și deștept, cu îngrozitor de mult umor.

„El m-a făcut să mă îndrăgostesc de limba română. Era foarte cald cu oamenii și foarte iubitor. Biblioteca lui erau oamenii. Viața era o teribilă carte, tot timpul era interesant. Îmi spunea mereu că un om inteligent nu se plictisește niciodată.

„Am avut o guvernantă austriacă. A venit când aveam un an și a plecat atunci când aveam 51 de ani. A fost îngerul meu păzitor. Uneori îmi spun că a fost făptura pe care am iubit-o cel mai mult în viața asta. A fost darul cel mai de preț al mamei mele, care a acceptat iubirea mea pentru această femeie”, mi-a spus doamna Sanda Manu.

„Am avut noroc. Teatrul mi-a luat tot. Mi-a plăcut foarte tare. Îmi plac oamenii. Nu m-a atras filmul. Mie mi-au plăcut oamenii. Contactul cu ei. Teatrul nu înseamnă regizorii, ei sunt la modă de puțină vreme. Teatrul e actorul.

„Actoria este profesia în care totul e ca la război. Indiferent ce relație ai cu cei de lângă tine, indiferent dacă îi urăști, dacă-i iubești prea tare, de partenerii pe care îi ai, în clipa în care intri să joci ești ca soldatul în tranșee. Trebuie să fii sigur că acela de lângă tine ți-e umăr la umăr, nu te împușcă pe la spate. Asta creează o anume relație pe timpul unor repetiții, unde pot fi înfruntări, certuri, dar niciodată trădare”.

Vă mulțumesc pentru tot, doamnă Sanda Manu, pentru toate întâlnirile, pentru toate cuvintele rostite! Dumnezeu să vă odihnească sufletul în pace! Ați plecat direct în Rai, în Săptămâna Luminată.