O legendă, doar așa o pot descrie pe extraordinara actriță Maggie Smith, care a plecat astăzi într-o stea, după ce a trecut prin toate experiențele pe care atât scena, cât și cinematograful și televiziunea i le-au oferit în decursul carierei sale.

I-am văzut aproape toate filmele, nu am apucat s-o văd pe scenă, așa a fost să fie, dar am apreciat-o, am admirat-o și am iubit-o.

Fiecare rol va rămâne în memoria cinematografului, strălucind pentru totdeauna pe marea pânză albă. Nu-i voi uita strălucirea din "Lady in the Van", nu doar pentru că ador umorul ei absolut delicios, dar și pentru că întregul film este o simfonie dedicată vieții.

Maggie Smith ne-a oferit o lecție de actorie cum rar poți vedea, o copleșitoare identificare cu personajul pe care l-a interpretat.

Ce să spui despre ceea ce face Maggie Smith în această poveste adevărată? Nu poți decât să te așezi confortabil într-un fotoliu și să savurezi fiecare minut.

Există însă o secvență absolut răvășitoare, despre care trebuie să vă mărturisesc că m-a luat total pe nepregătite. O fi fost Doamna din dubă nespălată, urât mirositoare, egocentrică, orgolioasă, mincinoasă și câte și mai câte, cel puțin așa o descrie cel care a găzduit-o 15 ani în curtea lui, dar era o femeie educată, care odinioară studiase pianul și, dacă nu i s-ar fi interzis, ar fi urmat această cale a muzicii în viață.

Scena despre care vă povestesc are loc într-un centru de asistență socială, unde Doamna din dubă este găzduită o zi pentru analize medicale și o baie sănătoasă. Cu trupul primenit și plăcut mirositor, se așază în fața pianului și își îngăduie miracolul atingerii clapelor acestuia.

Dacă Judi Dench a luat un premiu Oscar pentru cele câteva minute de apariție în rolul Elisabetei I a Angliei în Shakespeare in love, i-aș fi dat cu ochii închiși același premiu lui Maggie Smith pentru modul în care a reușit să mă treacă prin toate stările sufletești posibile în răstimpul unei bucăți pe care a cântat-o la pian.

Uimirea că încă mai poate face acest lucru, lacrima din colțul ochilor, prelinsă de prea mult dor, zâmbetul de copil neastâmpărat și jucăuș, bucuros că nu l-a prins nimeni în timpul năzbâtiei puse la cale, tristețea și durerea îndurate de una singură, în lipsa unei familii, iubirea față de viață și muzică, oameni și creație.

Toate mi se derulau prin fața ochilor și m-am simțit tulburată. Ce actriță!!! "Am avut muzica în vârful degetelor", spune personajul lui Maggie Smith.

Oh, Doamne, eu nu spun decât că actoria i-a alergat prin vene precum altădată grecii la Jocurile Olimpice!

Îmi va lipsi tare! Nu pot crede că a plecat. Vestea m-a luat total prin surprindere.

Drum lin, minunată Maggie Smith!