În fața despărțirii de cei iubiți inima nu are decît apărarea Duhului Sfînt. La despărțirea de sfinți, sufletul credincios este cu atît mai marcat de înveșnicirea legăturii în iubire cu cel ce se mută la viața cea veșnică cu cît a iubit mai mult și cu cît a fost iubit mai mult de cel iubit. Și orice pomenire a celor răposați trezește și crește legătura iubirii celei veșnice, cu cît cei plecați de aici sînt mai aproape de Iubirea Hristos. Pentru acea Biserica a și luat hotărîrea, în veacul apostolic, ca dintre creștinii cei mutați la viața cea veșnică, Mucenicii și Mărturisitorii să fie cei pe ale căror morminte și moaște să se săvîrșească Sfînta Liturghie, Jertfa Iubirii celei dătătoare de Viață.

La trei ani de la mutarea dintre noi a Fericitei doamne Aspazia Oțel, părinții și maicile care i-au fost aproape în ultimii ani de viață au mers la mormîntul său ca să-și aducă obolul dragostei și să-și mărturisească recunoștința de iubire pentru cea care ne-a iubit atît.

"Aspazia Oțel? Prezentă, definitoriu prezentă, într-o trezvie mai mult decît bărbătească. Ammă a monahilor. Maică a poporului. Prorociță a Bisericii. Filosoafă. Poetesă. Doamnă. Muceniță. Mărturisitoare. Comandantă. Flamura Adevărului. Ochi al lui Dumnezeu. Gură a lui Hristos. Mînă a Maicii Domnului. Inimă a României. Grădină filocalică. Nectar cu esențe tari și adînci și nepieritoare. Văzătoare a rosturilor, a duhurilor, a vremurilor. Rîu de lacrimi. Smerenie dîrză. Tinerețe și Putere. Înainte-stătătoare a mironosițelor din închisori. După duh, fiică a lui Corneliu, soră a Părintelui Justin, împreună-cugetătoare cu Nicolae Purcărea. Domniță gingașă. Tulnic de luptă. Platoșă de har. Filigran de cuget și simțire. Mîntuitoare cu o singură privire. Chintesențială și exhaustivă. Icoană vie. Mîngîiere celor osteniți, mustrare celor leneviți. Biruitoare a patimilor, dreptslăvitoare a Crucii. Îndemn sobornicesc la unitate, cîntec mereu nou de libertate. Bici cu adîncă finețe, laudă cu înaltă discreție. Întrecătoare a multor bărbați, și totuși pildă de supunere cuviincioasă. Frăție neclintită, demnitate neștirbită. Răstignită, binecuvînta; înviindă, mai mult proslăvea. Surîsul lui Iisus, chemarea Tatălui, stînca neamului. Graiul Basarabiei, fala Clujului, comoara Romanului. Spaima răilor, praznicul arhanghelilor. Țesătoarea luminilor, măiastra cuvintelor, înflorirea nădejdilor. Aspazia, dulceața harului, încredințarea dreptății, florile milei, bucurie pascală. Aspazia, îmbrățișarea isihastă, agapa cea castă. Aspazia, mahrama tainei, cristalinul dogmei. Aspazia, oglinda scripturii, plinirea măsurii. Aspazia, raza cea dreaptă, evlavia cea cutremurată. Aspazia, lauda României, efigia Ortodoxiei. Aspazia, iubirea mea cea veșnică, maica mea cea duioasă, al meu Acasă. 
maica Neonila, 23 Ianuarie 2021″

Mai multe fotografii la Mănăstirea Petru Vodă