ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Recunosc că de două zile încerc să înțeleg ce e cu generalul Pahonțu și, mai ales, de ce a devenit omul, dintr-odată, atât de important. Știam că este șeful SPP, acel serviciu care îl păzește pe președinte și pe ceilalți demnitari. Cel puțin așa știam. Acum, după ce am citit presa, încep să cred că este omul care conduce România și noi n-am aflat până acum. 

Abia terminaserăm, de fapt, nici nu terminaserăm, cu Dominic Fritz, cu ANI, cu incompatibilitățile, cu legea integrității, cu Europa, cu banii europeni și cu democrația pusă iar în pericol, când, ce să vezi, hop, apare Pahonțu. Direct din 1989.

Citim. Aflăm că în decembrie 1989 avea vreo 25 de ani, era ofițer, comandant de pluton în Trupele de Securitate și se afla într-un dispozitiv în București.

Ni se induce ideea că omul ar fi participat la represiune, că a bătut oameni, a tras, a dat ordine ilegale sau a participat la asemenea fapte. Bun. Dacă există probe, Dumnezeu să-l ierte și să răspundă în fața legii. 

Dar, totuși, în 1989 România avea o armată întreagă. Avea Securitate, Miliție, Minister de Interne, generali, colonei, maiori, căpitani și probabil suficienți comandanți de pluton cât să ținem televiziunile ocupate până la Paște. Hai să-i luăm pe toți. Unde era fiecare pe 21 decembrie? Ce grad avea? Ce ordine a primit? Ce a făcut? Hai să scoatem toate dosarele. Există un dosar al Revoluției care a fost instrumentat aproape 30 de ani… Dacă mai cercetau încă 10 ani, era posibil să avem surpriza să descoperim că în decembrie 1989 aproape toți militarii români erau… militari.

Am recitit, dar tot nu am înțeles cum a devenit Pahonțu, dintr-odată, pericolul numărul unu! Omul conduce SPP din 2005. L-a păzit pe Băsescu, care e viu, l-a păzit pe Iohannis, care trăiește bine-mersi, acum îl păzește pe Nicușor Dan, care se plimbă în pantaloni scurți  pe străzi. Probabil i-a păzit bine, că sunt toți întregi fizic. România n-a avut același noroc. Deficitul n-a fost păzit, bugetul n-a fost păzit, pensiile n-au fost păzite, firmele de taxe nu le-a păzit nimeni, iar votul românilor… aici mai bine mă opresc.

Ce face, de fapt, Pahonțu? Face Guvernul? Pune miniștrii? Scrie legile cu pixul său? Stabilește taxele? Negociază PNRR-ul? Hotărăște cine candidează? Anulează alegeri? Sau, după ce termină programul la SPP și îi duce pe demnitari sănătoși acasă, mai conduce puțin și România singur? Că, dacă este așa, măcar să știe oamenii pe cine înjură când vine următoarea factură la curent.

Văd că și Nicușor Dan spune că, din informațiile pe care le are, Pahonțu n-ar fi participat la reprimarea manifestanților. Aici chiar m-am blocat. Pahonțu îl păzește pe Nicușor, iar Nicușor spune că Pahonțu n-a făcut ceea ce citim că ar fi făcut Pahonțu, președintele țării fiind cel mai informat om din România. 
Poate ar trebui să stea puțin de vorbă. Nici nu trebuie să-și dea întâlnire. Presupun că se găsesc!?

Și totuși, dacă trecutul lui e atât de îngrozitor încât trebuie să scuture România tocmai în august 2026, după scandalul cu Fritz, unde a fost Statul? Acel Stat care își face timp să ne îngenuncheze cu taxele și cheltuie slobod cum vrea el. Statul care are SRI, SIE, CNSAS, CSAT, parchete, comisii și servicii peste servicii. Toate secrete, toate informate, toate analizează „ingerințele rusești” în alegeri, atacurile cibernetice, dar nu îl analizează din 2005 pe șeful SPP care apără toți demnitarii, și sunt mulți, și care conduce și țara de unul singur. 

Asupritorul actual al cetățeanului, Statul român, îți cere certificat ca să dovedești că certificatul eliberat tot de el este adevărat, dar 21 de ani n-a avut nimeni timp să se uite în dosarul șefului SPP? Băsescu n-a știut? Iohannis n-a știut? Toate serviciile n-au știut? Nimeni din țara asta n-a știut? Sau au știut toți și doar noi trebuia să aflăm miercuri? Ce coincidențǎ!

România este țara coincidențelor. Tocmai fierbea povestea cu Dominic Fritz. USR era cu ANI, cu integritatea, cu incompatibilitățile, cu Europa, cu banii și cu democrația pusă iar în pericol. 

Senatul vota, lumea se certa și, exact atunci, hop, apare și generalul Pahonțu din 1989. Da. Ce coincidență! 
Bolojan este chemat la audieri de DNA, când, pac, apare Pahonțu din ‘89. Da. Ce coincidențǎ.

Că a apărut problema, asta este, dar interesant este unde apare! La Recorder, unde în altă parte!? Desigur, ce coincidență!

Rise Project este publicația care ne-a dat celebra „Valiză” a lui Dragnea și multe alte investigații care au lovit puternic în PSD, PNL și în structurile vechi ale statului. Acum Recorder ni-l dă pe Pahonțu. Foarte bine. Să le dea pe toate, că asta trebuie să facă presa. Numai că, în mica istorie a acestei publicații, eu n-am găsit în arhiva Recorder o investigație de o asemenea anvergură construită în jurul USR sau al unuia dintre liderii săi. Nu știri despre un proces sau despre o decizie ANI. Anchetele acelea mari, muncite luni întregi, cu documente, surse și dezvăluiri care schimbă toată agenda țării. Poate cǎ există și nu le-am văzut eu. Să mi le arate cineva.

Și dacă tot suntem curioși, hai să ne uităm și la bani. Recorder spune că trăiește în principal din donații, exact ca donațiile pentru campania lui Nicușor Dan… Foarte bine. Cine sunt marii donatori? Cât vine de la persoane fizice, cât de la companii, cât din granturi și de unde vin aceste granturi? Nu spun că este ceva ilegal și nici că cineva le spune ce să scrie. Întreb. O publicație care cere transparență de la toată România  trebuie să suporte aceeași curiozitate și aceeași transparență din partea românilor, nu?

Poate toate astea sunt simple coincidențe. Poate Fritz marți și Pahonțu miercuri n-au absolut nicio legătură. În ultima vreme avem însă atâtea coincidențe încât mă mir că n-am înființat Agenția Națională pentru Administrarea Coincidențelor. Cu președinte, trei vicepreședinți, consiliu de administrație, șoferi și, evident, secretare și consilieri, plus spor de coincidență, care se upgradează de șapte ori pe an.

Dacǎ Pahonțu a făcut ceva, să răspundă. Nu doar el. Toți trebuie să răspundă în fața legii. Toți. Dar dacă ne apucăm să scormonim prin 1989, atunci hai să-i luăm pe toți. Nu alegem unul, îl ținem trei zile pe ecrane, apoi apare următorul scandal și uităm de el. Că așa ne trece viața în România. Luni avem deficitul, marți Fritz, miercuri Pahonțu, joi poate găsim dosarul lui Burebista, apare Iliescu, iar vineri plecăm liniștiți în weekend, convinși că am mai salvat încă o dată țara. 

Taxele rămân, deficitul rămâne, prețurile cresc, firmele plătesc, oamenii plătesc, iar întrebările despre alegerile anulate sunt tot acolo.

Acum, cinstit vorbind, eu măcar m-am liniștit.  Doamne-ajută! Am aflat cine ne ținea România pe loc. Pahonțu. Dacă până duminică îl rezolvăm și pe ăsta de „conduce țara din umbră”, de unul singur, de luni ar trebui să înceapă să meargă România brici, NU?
Ale naibii coincidențe.
Laura Gherasim