ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



A sosit clipa ca acest Sistem – chiar și acum, când simte ghearele inevitabilului înfingându-se adânc în esența sa – să mă recunoască. Apropierea sfârșitului său nu-i va permite, însă, să ignore seria de articole publicate pe ActiveNews, articole care au demascat, fără milă, pilonii de carton ai acestei structuri corupte. Piloni ce nu sunt altceva decât simple marionete sorosiste ale statului mafiot paralel, lipsite de substanță sau valoare reală. Aceste creaturi ale umbrei și imposturii au acaparat, fără scrupule, cultura română, istoria, tradiția, sufletul național – transformându-le într-un decor grotesc, menit să servească interese străine.

Și totuși, din adâncul acestui morman de deșeuri morale, cineva și-a făcut timp să mă atace. Un poet opzecist – parte, desigur, a aceluiași Sistem ticălos, dar un pion mic... Este vorba despre domnul Florin Iaru, care, cu o îndrăzneală moderată, mi-a dedicat un text. Atacul său, departe de a fi incisiv, a încercat să-și găsească echilibrul într-un ton aparent rezervat. 

Mi-a pomenit opera și titlurile – o insinuare subtilă că aș fi un grafoman, poate invidios pe palmaresul lui Mircea Cărtărescu.

Aici, însă, se cuvine o clarificare: nu invidia m-a mânat în lupta împotriva imposturii, ci dorința de a deconstrui această schelărie iluzorie ce a sufocat România. Argumentele mele critice la adresa lui Cărtărescu sunt binecunoscute – și nu le voi repeta –, dar ele se leagă de o bătălie mai mare: împotriva falsității, a mediocrității ridicate pe socluri mincinoase.

Am citit, desigur, rândurile domnului Iaru. Este interesant cum, în ciuda insinuărilor sale, nu găsește niciun argument critic real împotriva operei mele. Nu oferă o analiză obiectivă, ci se limitează la sugestii fragile, la aluzii nefondate. Poate că, dacă ar avea curajul să deschidă paginile unui roman de-al meu, ar realiza că atacul său este doar o mutare greșită pe tabla de șah. Și poate că ar înțelege, atunci, că are de-a face cu un scriitor puternic, un creator autentic, nicidecum un grafoman.

În final, îi mulțumesc pentru opinia exprimată. Fiecare voce care se ridică împotriva mea nu face decât să confirme impactul pe care îl am asupra unui Sistem care știe că-i vine sfârșitul. Sper, totuși, că într-un viitor nu foarte îndepărtat, domnul Iaru va găsi, poate, răgazul să deschidă paginile unui roman scris de mine. Atunci, poate, adevărul îi va deveni limpede.