ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Bucureștiul a pierdut. Nu o bătălie, ci un război în toată regula. Nu cu o putere străină, nu cu vreo mare forță a răului, ci cu o armată nevăzută, prolifică, scârboasă: gândacii de bucătărie. Da, acele vietăți lucioase, foșnitoare, care par scoase dintr-un laborator al apocalipsei urbane. 

Și, totuși, adevărata invazie abia începe.

Căci, în umbra acestor gângănii mărunte, au apărut gândacii cei mari — gândacii metaforici, acei monștri sociali care se strecoară prin fisurile sistemului și se coc în căldura nepăsării generale. Ei nu fug de lumină, ci o caută cu insistență: ecrane, reflectoare, rețele sociale. Îi vedem zilnic, ne intră în viață precum o infestare fără antidot.

Unul dintre ei este gândacul-hering — lung, unsuros, roșiatic, mirosind a conservă stricată de idei. Îl vezi târându-se prin revistele culturale, adulmecând premii și cronici favorabile, umflându-se de propria autosuficiență, de parcă literatura ar fi un lighean în care se scaldă singur, aplaudat de ceilalți gândaci.

Apoi vin gândacii-influenceri — hidoși, strălucitori, mânjiți cu vopsele ieftine și lozinci trendy, care populează mesele bogate unde odinioară se adunau elitele, iar acum se servesc sarmale reîncălzite din gândirea critică. Ei se fotografiază langa mormane de gunoi estetic, cu un zâmbet care spune „Totul e marketing”.

Să nu uităm de gândacul-manelist, care nu cântă, ci strigă — o frecvență sonoră între panică și delir. Îi place lumina neonului și ecoul din creierul celor care au renunțat să mai gândească. E inflația de sunete fără sens, ritmuri care paralizează neuronul și exaltă instinctul.

Gândacul-actor e și el o creatură aparte — odinioară rostea versuri din Shakespeare cu demnitate tragică, azi livrează monologuri stinse, culese din tomberonul patetismului, direct în talk-show-uri de seară. A migrat, cu o eleganță îndoielnică, din teatru în reality-show, din Cehov în ciorba fierbinte a fake-emoțiilor, deghizat abil în salvator cultural. A pătruns în casele noastre prin ecranul televizorului și s-a așezat nestingherit la masă, molfăind aplauze înregistrate și vorbe goale, ca și cum ar fi fost invitatul de onoare al unei culturi muribunde. 

Dar groaza supremă vine cu gândacul de televiziune. Gigantic, negru, infestat cu toxine. Se hrănește din scandal, înoată prin rahat și își depune ouăle direct în mințile celor care privesc hipnotizați. Este omniprezent, omnivor, omnidistructiv. Are opinii despre orice, chiar și despre lucruri despre care nu știe nimic — și tocmai de aceea e considerat expert.

Și, peste toți, tronează gândacul-politician. Nu are culoare, căci și-a schimbat carapacea de atâtea ori încât a devenit translucid. Este invizibil când trebuie să răspundă, dar vizibil când se încasează. Trăiește în toate cotloanele puterii, emană promisiuni și gaze toxice, strălucește de la distanță, dar pute când te apropii.

Toți aceștia, uniți într-un front al penibilului, au format o Armată a Gândacilor, o legiune postmodernă care avansează nestingherită către Dealul Cotroceniului. Acolo vor să instaleze un imperiu al dejecției, anunțați cu trâmbițe de gândacii nonbelieni, acei inși care susțin că rahatul este, de fapt, hrană spirituală, și că mirosul de hoit este noua aromă a succesului literar.

E un tablou de coșmar, o frescă a infestării simbolice care nu mai poate fi ignorată. Întrebarea nu mai e dacă va veni dezinsecția, ci cine o mai poate face? Cei care ar trebui să țină în mâini flacăra curățeniei – autoritatea morală, discernământul, responsabilitatea – au fost deja colonizați. Transformați în larve obediente, își așteaptă cuminți metamorfoza în gândaci cu funcții: cu antene lungi de oportunism și carapace lucioasă de impostură.

Gândacii se simt mai bine în întuneric. Mai ales în întunericul minții. Acolo se înmulțesc cel mai repede – acolo nu e lumină, nu e critică, nu e rușine. E cald, umed și complice. E mediul perfect pentru infestarea generală.

(Acesta este un pamflet)