ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Se profită cu abilitate de masele de analfabeți funcțional, de venetici care nu s-au adaptat la limba țării-adăpost, de limitele intelectuale ale unor metiși ridicați cu greu din pubelele mahalalelor. Viețuitoare decrepite, abia urnite din stadiul de primate, idiotizate în fața televizoarelor care difuzează programe special concepute pentru conservarea imbecilității.

Bătăi. Sex. Droguri. Ochi holbați și icnete de plăcere animalică.

Marii șefi ai lumii – demagogi și populiști – lacomi până la a fura osul din gura unui câine flămând, predică despre generozitate, umanism și religie, în timp ce râd în barbă de turmele ascultătoare.

Osul lor este votul. În buzunarele lor strâmte, câțiva bănuți mototoliți, aruncați gloatei hămesite.

Votați EU. Pe MINE. Pe NOI. Noi suntem speranța voastră! CEILALȚI vă jefuiesc, vă ucid, vă sărăcesc. NOI, EU, AI MEI – suntem cei buni.

Vă vom permite acces gratuit la pubele. Vă vom antrena ca ținte vii pe teatrele de război.

Contra unei sume modice – pe care o voi dona, desigur, partidului meu – vă ofer șansa de a deveni cobaii unor experimente unice.

Cu puțin noroc, câțiva dintre voi vor supraviețui și vor povesti generațiilor viitoare cât de plăcut este să mănânci fără mâini, să umbli fără picioare și să privești „la vie en rose” prin găvanele golite de ochii cândva albaștri. 

Este cel mai simplu mod de a conduce o națiune turmă-cireadă: zahăr și bici, reducerea individului la un nivel vegetativ, o mixtură cenușie de teamă și speranță. Dar, pentru legume – știm cu toții – nu e nevoie decât de apă și, dacă se poate, un pic de căldură…

Mai trebuie doar un fond lexical redus la strictul necesar: muncă, taxe, hrană, somn, alte taxe, impozite, alcool, somn, iar taxe…

În general, se preferă națiuni cu o populație mică spre medie, între 2-3 și până la 20-25 de milioane de suflete. Populații ușor de îndobitocit prin împrumuturi de la organisme financiare special create și „antrenate”, prin afilieri la asociații panmondiale care afișează pe steag un înger, dar își țin adevăratul drapel – cu cap de mort – în seifuri bine păzite.

Încet-încet, X-ulenii și Y-ulenii cad pradă noilor dinozauri — la fel de gigantici, dar parcă mai flămânzi și mai feroce decât cei din muzee sau din benzile desenate.

Marele pericol pentru Marii Conducători, reversul inevitabil al unei monede calpe, este clipa oarbă, momentul în care totul se întoarce împotriva ticăloșilor care cârmuiesc. Atunci ei pierd orice reper, orice direcție, și în spasmele tumultului social sunt înghițiți de haosul care vine – așteptat, dacă nu chiar programat.

Cu toții știu că, o vreme, poți minți mulți oameni, poți promite orice și amâna la nesfârșit realizarea proiectelor. Dar nu poți, la nesfârșit, ține un popor, o națiune, într-o beznă cumplită, sperând în același timp la progres, implicare, dăruire și recunoștință!

Asuprirea și libertatea, jugul și aripile sunt noțiuni diametral opuse!

Inteligența este dușmanul primordial în procesul de manipulare — nu poți prosti oamenii care gândesc și acționează în consecință.

Formatorii de opinie trebuie eliminați unul câte unul sau exterminați lent, prin marginalizare și sărăcie. Nu există locuri de muncă pentru ei, nimeni nu-i mai angajează! În comunism erau încarcerați ca dușmani ai poporului sau trimiși la muncă silnică — ambele metode de exterminare. Astăzi vorbim de același rezultat, dar prin alte mijloace. Pleci în exil și mori în singurătate, ori te supui orbește și trăiești viața pe care o decid alții pentru tine.

Cele 45 de acțiuni de manipulare și control într-o țară devin vizibile doar dacă vrei să vezi adevărul și ai un dram de minte. Poporul, din lașitate și ignoranță, a lăsat țara pe mâna unor politicieni corupți, care s-au aliniat cu cei ce au acaparat lumea. Metodele utilizate au avut un scop precis, iar efectele nu au întârziat să apară. 

Toți le-au simțit pe propria piele: distrugerea generalizată, instaurarea nonvalorii la toate nivelurile, promovarea proștilor și a celor șantajabili, dependența față de un partid călăuzitor, lipsa unor canale corecte de informare, mass-media încorsetată politic, justiție cu imixtiuni grave, poliție slabă și nepregătită, aglomerație și stres cotidian, patriotism fals și lipsa unor modele autentice, birocrație excesivă și funcționari corupți, transport public dezastruos,  învățământ cu programe greoaie și inutile, alimente „otrăvite”, șefi incompetenți, starea indusă că „poate fi mai rău”, sentimentul că ești permanent supravegheat.

Educația a fost cea mai lovită. Profesorii au fost umiliți și disprețuiți, plătiți la limita subzistenței. Treptat, au devenit tot mai puțini, tot mai puțin respectați, iar atractivitatea meseriei a dispărut. Era exact ceea ce se urmărea: o școală fără aplecare către cunoaștere, fără dezvoltare intelectuală.

S-au impus programe de studiu aberante, rupte de realitatea societății. Elevii nu au fost orientați în funcție de talent sau înclinație — spre arte, științe, filozofie, medicină etc. Toți au fost aruncați în aceeași oală, forțați să învețe doar ceea ce dictează Sistemul. De pe băncile școlii ieșeau „produse” fără valoare în lumea reală.

Gânditorii au spus demult: copiii trebuie triati după pasiuni, iar școala trebuie să fie o continuare a jocului creativ. Degeaba! 

O societate polițienească are nevoie de „apărători”, nu de gânditori sau cetățeni educați.

S-au mărit efectivele polițienești care apără dictatura nonvalorii, care spionează și intimidează orice revoltă împotriva „binefacerilor” impuse sub Umbrela Sistemului.

Când salariul unui „apărător” este de trei ori mai mare decât al unui profesor, vorbim clar de o societate polițienească.

Un singur lucru nu au înțeles artizanii Noii Ordini Mondiale: că latura materială și cea spirituală trebuie să coexiste în echilibru. Este un adevăr fundamental al Universului!

Viața nu funcționează doar prin consum. Scopul omului nu este doar să devoreze, ci să se cunoască pe sine, să creeze și să lase ceva în urma sa.

Când lumea își pervertește reperele morale, promovând hedonismul de masă și consumul fără sens, dezastrul planetar este inevitabil.

Puținii gânditori rămași în viață au transmis Senatului un memoriu, propunând o metodă viabilă pentru rezolvarea crizei globale:

Implementarea unui sistem de valori, în care fiecare om să-și ocupe locul meritat în societate și să contribuie, cu toată ființa sa, la progresul umanității.

Fiecare locuitor ar trebui să respecte natura ca pe propria mamă și să înțeleagă că viața se clădește prin oameni și fapte.

Îndepărtarea tinerelor generații de valorile autentice a fost o acțiune premeditată.

La ea au contribuit critici cu sufletul vândut, scriitori fără talent, semidocți și semifilozofi atrași de propriul gol interior și de cultul ignoranței.

Munca lor — deloc întâmplătoare — și-a arătat roadele mai târziu și a fost răsplătită cu marele premiu la olimpiada prostiei instituționalizate.

În spatele ușilor închise, bravii cârmaci ai destinelor rătăcite au convocat câțiva „cercetători” devotați puterii. Misiunea: analiza indicatorilor social-economici și evaluarea gradului de înrăutățire a vieții cotidiene.

Comisia desemnată să cerceteze fenomenul degradării societății și nivelul de îmbolnăvire colectivă — ajuns, din păcate, într-o fază cronică — a prezentat un raport amplu, cu fundamente statistice, psihologice și sociale.

Concluzia era alarmantă: ignoranța este principala cauză, iar somnul rațiunii, principalul vinovat.

Degradarea morală a cetățenilor s-a dovedit a fi rodul: unui asalt constant de știri negative, al emisiunilor de prost gust, al lipsei unor informații valoroase, al promovării de false modele de viață și falși lideri de opinie.

Cu alte cuvinte, o îndobitocire generalizată, orchestrată prin intermediul televiziunilor care au participat, cu bună știință, la monstruoasa manipulare dictată de Noua Ordine Mondială.

Totul s-a uniformizat — în gândire, în reacție, în aspirații. Iar lumea s-a prostit.

După cum spunea unul dintre membrii comisiei de investigație:

„Astăzi, domeniul informațional nu mai seamănă cu o piață liberă a ideilor, ci cu una dintre gurile infernului lui Dante. Mass-media stă de veghe... nu pentru adevăr, ci pentru minciună.”

Se spune că presa a fost cândva liberă.

Dar libertatea ei a fost scurtă, iluzorie — o scânteie stinsă rapid în mâzga compromisului.

S-a vândut puterii, s-a predat politicienilor corupți, și-a încheiat singură contractul de subordonare.

De atunci, a devenit unealta ideală pentru manipularea unei populații îndoctrinate și sedate mental.

Cetățenii n-au fost ajutați să înțeleagă, ci doar să creadă ce le servește Sistemul.

S-a inoculat sistematic ideea că „poate fi și mai rău”, iar speranța că „va fi mai bine” a fost transformată în batjocură națională.

Apoi, li s-a pus în față o alegere trucată: răul cel mic sau răul cel mare, ca și cum binele ar fi fost o crimă.

Copleșiți de gânduri negre, oamenii au încetat să mai întrebe, să mai cerceteze, să mai spere.

Au devenit spectatori obosiți ai propriei căderi, convinși că nimic nu se schimbă vreodată în bine.

Iar politicienii de azi — identici cu cei de ieri, doar mai bogați și mai cinici — repetă aceleași piese într-un teatru al absurdului politic, unde totul este vechi, dar mereu rescris cu tupeu.

Acești actori ai imposturii politice sunt în relație foarte bună cu ei înșiși și foarte proastă cu interesul națiunii.

Promisiuni, zâmbete, talk-show-uri, dar niciun proiect serios, nicio viziune, nicio onoare.

Iar votul cetățeanului, în această ecuație, are aceeași greutate ca al unei maimuțe care se vinde pe o banană.
Comisia despre care am vorbit anterior trăgea un semnal dureros de alarmă:

„Din punct de vedere statistic, doar 10% din populație mai păstrează o formă de inteligență activă. Restul — 90% — sunt în plină derivă intelectuală, suficienți în gândire, alergici la citit, sclavi ai ecranelor și ai formatorilor de non-opinie.”

Programele culturale și educative au fost scoase cu bună știință din grila televiziunilor. În locul lor au fost implantate divertismentul vulgar, cancanul, violența și vorbele goale.

A fost o operație chirurgicală de lobotomie în masă — una fără bisturiu, dar cu efecte mult mai devastatoare.
Și, paradoxal, acceptată cu zâmbetul pe buze.

O „revoluție” a inculturii a sucit mințile cetățenilor, care și-au pierdut atracția față de cărți și literatură. În schimb, au primit o hrană spirituală efemeră: un surogat zilnic oferit prin canalele de informare special concepute pentru distrugerea intelectului. Astfel, în timp, s-a creat o nouă specie: omul-robot sau robotul-uman.

Spre deosebire de alte „revoluții culturale”, scrierile de valoare n-au fost interzise și arse — dar au fost denigrate sistematic, într-atât încât percepția generală asupra culturii și capacitatea de discernământ s-au deteriorat complet.
Omul cultivat a fost împins spre dispariție din societatea modernă, exilat simbolic la marginea orașelor, trăind din mila celor care mai cred în forța pură a spiritului.

Omul nou, creat în acest sistem, a devenit — prin lăcomie și superficialitate — mai îngust la minte decât strămoșul său primitiv, iar acest lucru s-a văzut cu ochiul liber în felul în care a distrus natura și viața.

Munca micilor întreprinzători a devenit grea, prost plătită și sortită falimentului. Taxele nou inventate — în special „impozitul pe oxigenul respirat” — și legile fără legătură cu nevoile reale ale societății au favorizat doar pe cei aflați la putere, implicați în combinații oneroase.

Puținele afaceri cu statul au ajuns în mâinile cui trebuie, iar nonvalorile, impuse în subconștientul colectiv drept modele, au înlocuit reperele autentice. Manipularea crasă a maselor printr-o identitate falsă și o istorie contrafăcută a contribuit lent, dar sigur, la degradarea fizică și mentală a populației.

Stresul cotidian, indus deliberat de autorități ca metodă de control mental, a avut și rolul de a îmbolnăvi populația, crescând exponențial numărul bolnavilor și al morților. Aceasta a fost, de altfel, intenția ascunsă a celor de la putere: populația devenise „prea numeroasă”, iar resursele se epuizau într-un ritm îngrijorător.

Teoria malthusiană și-a găsit un nou fundament de credibilitate, iar medicina a fost chemată în ajutor pentru a contribui, indirect, la reducerea populației.

Puțini au fost dispuși să creadă o asemenea ipoteză — și tocmai pe această neîncredere s-a mizat: cum să facă rău sănătății tocmai medicina?

Virusuri special concepuți în laboratoare pentru decimarea unor populații considerate „sărace și inferioare”, s-a demonstrat că pot suferi mutații și se pot întoarce împotriva creatorilor lor sub forma unor pandemii.

Practicile neocoloniale din epoci trecute au fost rafinate, iar acum s-a înțeles că stresul este arma perfectă — mai ales ca declanșator al bolilor incurabile.

La ultimele simpozioane medicale desfășurate cu ușile închise, tema centrală a discuțiilor a fost una singură: împotriva suprapopulării trebuie acționat cu sprijinul medicinei.

( Frag. roman distopic Insula Purgatoriului, de Lucian Ciuchiță, 2013)