Omul care promitea banane și blugi poporului – metaforele de odinioară pentru libertate și capitalism – se dovedește azi atras, simbolic și literal, de blugii rupți în fund. Așa se explică prima sa vizită externă: nu înspre vestul civilizat, în direcția Bruxellesului din care își trage, declarativ, seva ideologică, ci către răsăritul cu lumină falsă, unde se pozează voios alături de o sorosistă și un bufon cu ochii injectați de progres — o combinație letală de folclor toxic și stand-up geopolitic. Și ca tabloul să fie complet, din gura lui scapă, cu grația unei balene care sare într-o cadă, porumbelul dictaturii moderne: „Trebuie să răspundem cantitativ la dezinformări pe rețelele de socializare. Nu peste trei ore, când deja oamenii și-au făcut o opinie.”

Ce înseamnă ”cantitativ”?! Vreți să împroșcați propagandă cu vagonul? Să scoateți opinii la hectar, ca pe vremea planurilor cincinale? Nu vă mai ajung studiourile presei obediente, televiziunile cumpărate la bucată și influencerii cu mintea din silicon? Vreți să umpleți rețelele de troli bine hrăniți de stat, să combateți „dezinformarea” cu supra-informare controlată?

Când statul începe să vorbească despre combaterea opiniilor „cantitativ”, e clar că nu ne mai aflăm pe teritoriul democrației, ci într-o distopie cu nume englezesc și miros de gulag digital. Poate că Mucușor visează un Minister al Adevărului în care el joacă rolul lui Winston Smith, dar reșapat după chipul noului birocrat progresist: fără dileme morale, fără memorie și, desigur, cu salariul la zi.

Ce urmează? Arestări în masă pentru o memă cu direcția greșită? Deportări pentru opinii legale, dar nealiniate ideologic? Reeducare prin dansuri sincronizate pe TikTok, cu hashtag-uri obligatorii? Sau poate o revenire „inspirată” la tradiții autohtone: deschiderea Canalului București–Dunăre, unde toți cei care nu spun „Amin” la predicile progresiste vor fi trimiși cu sapa-n mână, botnița pe gură și Cuvântul Nou pe panou. Așa încep dictaturile. Cu zâmbete, cu glumițe, cu promisiuni de banane și blugi. Apoi vin raportările ”cantitative”, listele negre, comisarii ideologici. Și, într-o bună zi, te trezești că pentru o postare ironic-întrebătoare despre o oaie sorosistă sau un comediant euforic, ești invitat „la o discuție informală” cu niște băieți în costume gri.

«Cantitativ», zice Mucușor, cu aerul sfertodoct al unui tehnocrat grăbit să monteze cenzura pe bandă rulantă. Orwellian, spunem noi. Periculos, previzibil și profund îngrijorător. Dar un lucru e limpede: când porumbelul dictaturii zboară din gura unui matematician, nu mai asistăm la democrație, ci la un spectacol absurd, regizat din umbră, cu figuranți obedienți și aplaudaci bine plătiți. Acest ”cantitativ” ar trebui să ne pună pe toți pe gânduri — și să o facem repede, înainte să fie prea târziu.

( Acesta este un pamflet)