ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


De la „Revoluția în direct” de acum 37 de ani — lovitură de stat, mă corectez, desigur —, de când Caramitru îi spunea lui Mircea Dinescu: „Fă-te că lucrezi!”, iată că asistăm, cu aceeași senzație de déjà-vu, la un nou episod din teatrul politic românesc. Doar decorul s-a schimbat; replicile, în esență, au rămas aceleași.
Mirabelo, Mirabelo... fă-te că lucrezi!

Și uite-așa, prima concubină a țării își face din nou apariția, cu o hărnicie de fațadă, pe la conferințe care, privite de la distanță, par să fi fost organizate cu un scop foarte precis: să fie ea băgată în seamă. Impactul lor asupra realității este, firește, comparabil cu o frecție la un picior de lemn. Apropo, mă întreb dacă tinerii de astăzi mai știu ce însemna „Diana” pe vremuri. Probabil că nu.

Noii securiști, mai sofisticați decât cei de odinioară și mult mai bine adaptați limbajului de lemn contemporan, par hotărâți să construiască din această biată făptură o imagine de competență, implicare și preocupare pentru binele națiunii. Totul este ambalat frumos în conferințe, discursuri, fotografii și fraze care sună suficient de pompos încât să pară importante.

Pentru că, în această minunată republică a aparențelor, nu mai este neapărat nevoie să faci ceva pentru țară; este suficient să fii văzut undeva, iar dacă acea apariție se produce în decorul potrivit, printre oameni importanți, sub lumina reflectoarelor și în fața unui banner pe care scrie „viitor”, „inovație”, „educație” sau „știință”, atunci avem deja toate ingredientele necesare pentru a fabrica, din nimic, un om indispensabil.
Așa se face că prima concubină a țării își continuă pelerinajul pe la conferințe și evenimente unde, dacă te uiți cu atenție, găsești foarte multă preocupare pentru binele națiunii, dar aproape nimic care să aibă vreo relevanță concretă pentru ea; sunt acele reuniuni solemne care, în ciuda aerului grav și a discursurilor pompoase, produc atât de puține efecte încât, dacă mâine ar dispărea toate, probabil că singurul lucru care s-ar schimba ar fi numărul fotografiilor de pe rețelele sociale.

În jurul ei se mișcă, firește, și noua generație de securiști, cei care nu mai au nevoie de pardesiu, de șoapte pe la colțuri sau de dosare ascunse în serviete, fiindcă vremurile s-au modernizat, iar vechea propagandă a fost înlocuită cu PR, conferințe, branding personal, discursuri despre societate și acea minunată limbă de lemn globalistă în care fiecare frază pare să fi fost concepută de un comitet format din trei consultanți, doi sociologi și un algoritm.

Misiunea este însă aceeași ca întotdeauna: să se construiască o imagine, iar imaginea să fie repetată până când începe să țină loc de realitate, pentru că, în epoca în care trăim, nu mai trebuie să demonstrezi că ai făcut ceva, ci doar să apari suficient de des în locuri importante, după care fotografia, discursul și comunicatul de presă vor avea grijă să producă ceea ce realitatea nu reușește să producă: impresia că s-a produs ceva măreț.

Și, bineînțeles, peste tot acest carnaval al implicării trebuie presărat cuvântul magic: știință. Ca în reclamele acelea în care Nadia Comăneci, legendă a sportului românesc, ajunge să ne explice că ea crede în știința din spatele nu știu cărui produs...

Și, dacă Nadia crede, Mirabela de ce n-ar crede și ea?

Aici este frumusețea noii lumi: nu ți se mai spune direct ce să gândești, ți se spune doar în ce trebuie să crezi, iar restul vine de la sine.
În acest timp, însă, mă întreb ce mai face Dacia Renault și dacă prin uzină nu se aud, din când în când, suspine de nostalgie după persoana atât de importantă care a plecat să salveze imaginea națiunii de la o conferință la alta. Să sperăm că Renault nu-și va închide porțile și că exporturile nu vor avea de suferit tocmai pentru că Mirabela a plecat la conferință; deși, cine știe, poate că muncitorii, cu ochii în lacrimi, privesc porțile fabricii și șoptesc cu glas stins: „Unde este Mirabela?”

Așa că, Mirabelo, nu te grăbi să te întorci la muncă; mai sunt conferințe de bifat, camere de salutat, fotografii de făcut și destule ocazii în care România trebuie informată că ești profund implicată în binele ei...
Iar dacă cineva va întreba, totuși, într-o zi, ce ai făcut concret pentru țara aceasta, nu-i răspunde; trimite-i un comunicat de presă, câteva fotografii de la conferințe și, dacă mai este nevoie, spune-i solemn că tu crezi în știință.

Mirabelo, fă-te că lucrezi!