ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Ssst! Se oficiază o slujbă de taină în altarul privilegiilor. Nu scoateți un sunet, că profanați sacrosancta ordine a statului român: pensia specială — această ”icoană făcătoare de minuni” din cancelariile puterii!

Să nu vă treacă prin cap, cetățeni de rând, cu pensii de mizerie, să fluierați în biserica pensiilor speciale. Blasfemie! Inchiziția bugetară vă pândește, gata să vă ardă pe rugul îndrăznelii.  

Deși România, biata fecioară politică vândută pe doi bani la colțul PNRR-ului, s-a jurat cu mâna pe Biblie că va „reforma” pensiile speciale, iată că minunea nu s-a produs. Nu s-au clintit nici palmele magistraților cu rente de șeici, nici frunțile netede ale parlamentarilor care se pensionează mai repede decât termină o propoziție logică.
 
Comisia Europeană, mama vitregă cu carnet de cec, a înghețat 869 de milioane de euro. De ce? Fiindcă jalonul numit „pensie specială” n-a fost atins. În România, pensia specială e mai intangibilă decât Sfântul Graal. E protejată de jurăminte de taină, de legi meșteșugite ca niște incantații medievale și de un lobby atât de eficient, că până și diavolul și-a făcut cruce.

Ce sunt, totuși, aceste pensii speciale?

O glumă proastă cu pretenții de operă juridică. Se calculează după algoritmi obscuri, plini de excepții și derogări inventate pentru „cei aleși”. Sunt acordate fidelilor sistemului: magistrați care dorm liniștiți în toga statului de drept, parlamentari care n-au produs o lege utilă nici măcar din greșeală, diplomați care-au „reprezentat” România prin restaurantele lumii. Aproximativ 300.000 de norocoși — mai mulți decât populația unui județ — sug anual 3,5 miliarde de euro din sângele bugetului. Da, peste 1% din PIB este oferit ca ofrandă acestui cler bugetar, acestor oficianți ai privilegiului, răsplătiți nu pentru ce au creat, ci pentru unde au stat.

Și pentru ce? Pentru că au fost „în slujba statului”? Dar ceilalți? Ce sunt? Inamici? Pleava, gloata, sărăntocii care n-au avut pile? Cei care nu înțeleg „subtilitățile” unei democrații în care privilegiul nu se câștigă, ci se moștenește prin carnet de partid și tupeu instituțional?

4,5 milioane de pensionari „obișnuiți” trăiesc în umilință. Lor li se cere „solidaritate” —adică să-și taie pastilele în jumătate, să-și oprească căldura iarna, să nu mai consume nimic și, eventual, să moară mai repede. De ce? Ca să aibă „specialii” bani de întreținut vilele, iahturile și de schimbat anvelopele SUV-urilor cumpărate dintr-o singură pensie pe lună.

Să nu fluierăm, așadar, în catedrala fățărniciei legislative, unde pensia specială este tămâiată ritualic de fiecare guvern, indiferent de culoarea sa politică.

 ( Acesta este un pamflet)