Iată cum, în romanul meu premonitoriu Atracius, se adeverește această pană de curent, vestind începutul prăbușirii. Și vor urma, rând pe rând, celelalte evenimente pe care le-am anticipat, așa cum s-a întâmplat și în alte romane ale mele…

”Toate cărțile au fost arse și înlocuite cu versiuni digitale, pe tablete, sub pretextul că aceasta este evoluția firească și că, astfel, fiecare individ poate deține o bibliotecă mult mai vastă, cu mii de „cărți”.

Cartea înseamnă să o răsfoiești, să întorci pagină după pagină, nu să dai clic-uri cu mouse-ul. Fie și-așa. Însă, în format digital, toți scriitorii serioși, încă în viață, au refuzat să scrie.

Clasicii, trecuți deja fizic în Lumea Umbrelor, și-au văzut — de pe unde s-ar afla fiecare — practic arse și cărțile lor. Scriitorii adevărați, gazetarii și moderatorii TV au fost arestați, rând pe rând, într-un ritm foarte rapid, pentru „infracțiunea” de împotrivire la progresul tehnologic, și nimeni nu a mai auzit de ei.

Cărțile digitale, tabletele cu jocuri și chiar telefoanele mobile s-au transformat în capcane menite să modeleze și să manipuleze tânăra generație în spiritul nonvalorii.

Telefoanele mobile, camerele de luat vederi, bancomatele au devenit mijloace de control al fiecărui individ în parte, nici măcar un singur om nemaiputând avea o viață personală.

Ceea ce părea o binefacere — proteze perfect funcționale pentru brațe și picioare, mașinării care țineau loc de inimă, rinichi, plămâni… și cam toate organele, în afară de creier — „robotiza” umanitatea. Când au reușit să „lucreze” și creierul, „opera” lor a fost desăvârșită.

Numeroase armate de roboți-umani, la un simplu mesaj subliminal, executau tot ceea ce li se ordona, prioritatea fiind stârpirea tuturor celor care nu puteau fi manipulați în niciun fel. Se crease arma perfectă.

Ei erau convinși că fac bine și că luptă împotriva celor răi. Nu erau cu adevărat vinovați, căci creierul lor răspundea numai comenzilor primite prin rețelele de socializare special concepute. Televiziunea își perfecționase misiunea de îndobitocire și manipulare… și, inevitabil, lumea se dezbina cu fiecare zi. Noua tehnologie era acum mult mai puternică, iar puterea virtuală părea să nu mai aibă obstacole în acțiunea premeditată de distrugere a cetățenilor, cărora le dispăreau complet sentimentele pure, umane, fiind atrași numai de bani și distracții, fără să realizeze că se transformau în neoameni.

Și a sosit clipa în care toți oamenii, chiar și manipulatorii, s-au robotizat într-atât de mult, încât era imposibil să mai descoperi în ei vreo fărâmă de umanitate. Dar totul a funcționat până când s-a oprit curentul. Pur și simplu, totul s-a oprit atunci când televiziunile, vestitele tablete și telefoanele au „murit” și au rămas fără glas.

Lumea s-a blocat, împietrită ca un automobil rămas în deșert fără pic de benzină!”. Sau fără baterie electrică...

(Frag. roman Atracius de Lucian Ciuchiță, Ed. Ecou Transilvan, 2021)