ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Să te numești Camelia Bogdan și să vorbești, într-un interviu „servit” despre: „...judecători condamnați definitiv pentru corupție, amintim CAZUL JUDECĂTORULUI STAN MUSTAȚĂ, de exemplu, condamnat la 10 sau 12 ani de închisoare (...). Niciodată nu s-a făcut un studiu de caz, ca să se verifice consecințele și cum s-a ajuns la aceste CAZURI DE CORUPȚIE DE REZONANȚĂ DIN MAGISTRATURĂ. (...) Eu nu am avut percepția, când am fost judecător, că se dorește cu adevărat eradicarea corupției din sistemul judiciar!” (Camelia Bogdan, interviu pentru EPOCH TIMES, 20 decembrie 2025)

Ba da, cucoană, pentru Stan Mustață, de exemplu, s-a făcut o „eradicare extinsă” exemplară, de manual. Adică s-a eradicat așa-zisa corupție cu tot cu judecător! Dar ce fel de creatură, ce fel de specie terifiantă ești dumneata și cum ai ieșit din alambicul ăla care distilează cinismul și absența umanului, până când astea două ajung esență pură iar numai pentru că „trebuiau să poarte un nume”, li s-a spus Camelia Bogdan? Pe judecătorul Stan Mustață l-au ridicat înainte de a intra în sala de judecată pur și simplu ca să ți se facă pârtie ție, madam, că pe tine te-au ales fix pentru că n-aveai nicio tresărire să „diseminezi” și să „confiști extins”, de-ai fi fost în stare să confiști și găurile negre din galaxie, dacă asta ar fi fost porunca! De-aia te-au trimis în rochiță albă la Ambasada MARELUI LICURICI, unde te-a remarcat jurnalistul Sergiu Silviu, cel care s-a fascinat pe dânsul când te-a văzut acolo „întâmplător” -atât de întâmplător, încât fusese trimis fix ca să te vadă și să-ți fabrice rapid o odă. Iată și oda din 2014, dacă ai uitat-o între timp:

„O femeie mignonă, oarecum fragilă, îmbrăcată cu o rochie albă, deloc scumpă, dar plină de gust. Pe fundal, acordurile de swing ale orchestrei se potriveau de minune cu ținuta ei elegantă.
M-a frapat poziția verticală a corpului ei. Nu știu dacă era studiată, dacă își trăgea umerii către spate, dacă-și impunea să stea dreaptă, de teamă ca nu cumva să nu se integreze în peisaj. Ar fi fost un efort fizic istovitor. Eram într-un grup de persoane alăturat, de unde trăgeam cu ochiul și urechea. Vorbea puțin. De fapt, nu-mi amintesc s-o fi auzit vorbind. Îi asculta cu atenție pe ceilalți. Ușor sfioasă, trăgea din când în când cu coada ochiului la cei care treceau pe lângă ea, temându-se, parCĂ, CĂ ar putea rata să salute pe cineva important. Nu era foarte cunoscută. Era, însă, una dintre cele mai importante persoane de la acea recepție.” (Silviu Sergiu, 4 august 2014)

Că doar știi bine ce a mărturisit chiar așa-zisul tău protector Băse-Petrov despre această sinistră „extragere” a judecătorului Stan Mustață -fie iertat!- din dosarul cu care te lauzi, ca și cum ar fi marea ta realizare:

„Coldea, doamna Kovesi, judecătoarea Camelia Bogdan. Bă, da' să vezi conversația când îmi spuneau că îl luăm pe Mustață din complet... Da? Hai, băieți, să-l aruncam în aer! Eu v-am spus de câteva ori, stat mafiot, na! eu știu ce spun. Bă, da' să vezi când îmi spuneau că «îl luăm pe Mustață»... Îmi spunea «mâine îl luăm pe Mustață și intră Bogdan»... Spuneau «am vorbit cu Bogdan și a spus că dacă aveam Codul penal îi dădea 20 de ani», a putut să-i dea doar zece... Să-l vezi ce spectaculos e Coldea când trage concluzii... Păi, bă, Bogdan, eu te știu cine ești!” (fragment din spovedania înregistrată „in vino veritas” a lui Traian Băsescu, cu mult înainte ca „inteligența artificială” să poată fi invocată ca justificare pentru orice înregistrare neconvenabilă)

Și vii tu azi, după ce ai fost scoasă din mânecă, la momentul potrivit, de către androginul sinistru Kovesi&Coldea (nu spun eu, spune fostul președinte al României) și poți să rostești, fără să ți se crape obrazul fardat și fără să tremure rochița aia albă pe tine, numele judecătorului Stan Mustață, mort în închisoare în condiții atroce, ca pedeapsă pentru că el n-a fost de acord să-și vândă sufletul.

Lasă-l să se odihnească în pace, fată... Ce-i drept, n-ai fost participantă directă la uciderea acestui om, ci ai fost doar un mic angrenaj în aparatul ghilotinei care l-a executat. Abia acum, însă, când flecărind veselă mesteci numele lui între molari, îl omori în reluare.