MOTTO: Lucian Mîndruță: „Totuși, de ce n-a funcționat cu barjele? Și... cum să zic... și mie, LA MINTEA COCOȘULUI (arată spre calota sa craniană, lucru firesc, de altfel, n.n.) mi se pare... punem acolo niște barje și apa o ia pă partea cealaltă... (arată cu degetul în spate, n.n.) N-a luat-o! Sau N-A LUAT-O DESTULĂ!” 

Diana Buzoianu: „Sunt 60 de kilometri pe traseul apei care ar fi trebuit să fie... să ducă apa de unde am reorientat-o noi, mai aproape de Cernavodă, (face ochii mari, uimiți, n.n.) Pe acele zone sunt dâmburi... (ridică din umeri, n.n.) sunt dune care trebuie să... sunt dune... care pot opri sau pot reorienta apa, cu anumiți curenți...

Lucian Mîndruță: „Am înțeles! (aha! el recunoște că a înțeles, în final... dar să vedem ce naiba a înțeles, n.n.) Deci degeaba îi dați SĂ SE DUCĂ pe partea aia, CĂ SE-NTOARCE (!!!, n.n.), cum ar veni! ” 

Diana Buzoianu: „Oricât am dori să facem lucrurile pe repede-înainte, aici soluția este amplă... dar, pe ceea ce am putut noi să facem, a fost c-am reușit cu O FRACȚIUNE DIN COSTUL care AR FI COSTAT (!!!, n.n.) dacă, de exemplu, se închidea de joia trecută Cernavodă, AM REUȘIT SĂ SALVĂM ȘAPTE ZILE!” (extras din emisiunea lui Lucian Mîndruță, din 12 august 2026, având-o ca invitată pe Diana Buzoianu, încă ministru al Mediului într-un guvern răsturnat prin moțiune de cenzură) 

Tocmai ați citit un fragment dintr-o discuție foarte-foarte serioasă, care, în sfârșit, limpezește o sumă de neliniști existențiale ale cetățeanului român -acel cetățean care a măsurat, până nu demult, zi de zi, prin intermediul ruletei ministrului Miruță, cu câți centimetri a crescut potența Dunării atunci când îi făcea avansuri erotice apetisantei centrale nucleare de la Cernavodă (vă spun eu cu cât: cu 8 centimetri, potrivit declarațiilor lui Miruță). Dialogul s-a desfășurat între un influencer-jurnalist-biciclist-vaccinist-progresist-slăvist-ateist și o doamnă ministru ocrotitoare a mediului înconjurător, care n-a știut să numească cinci specii de plante și animale ocrotite prin lege în România, însă a dovedit că se pricepe foarte bine la „turbiditate”! 

După ce am ascultat, cu atenție și îngrijorare, conversația celor doi titani ai gândirii -el, Danubiu al influencerimii iar ea, Carpată a  userimii- lucrurile au devenit mult mai clare... De aceea cred că dialogul dintre cei doi ar trebui popularizat intens, măcar cât să fie la concurență cu convorbirile dintre Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu. De exemplu... când am auzit eu construcția logică a lui Mîndruță: 

„Totuși, de ce n-a funcționat cu barjele? ... Punem acolo niște barje și apa o ia pă partea cealaltă... Daʼ n-a luat-o! Sau n-a luat-o destulă!” 

...am încremenit, căci mi s-a părut a fi o subtilă dar și o sofisticată interpretare filosofică a celebrei analize a conceptului de „circulație a agentului termic” pe care ne-a oferit-o, mai demult, Nicușor, președintele României, pe când era primar-general al Bucureștiului, votat de două ori de pătura cetățenilor „responsabili și elevați” ai capitalei: 

...„Pentru că e nevoie de mai multă căldură și aceea care ajunge, nu ajunge... e simplu, e fizică... și când e cald afară se pierde, dar cea care nu se pierde și ajunge e suficientă... când e frig afară, tot se pierde, dar cea care ajunge, nu ajunge la toată lumea.”

Așa și cu apa din Dunăre... e nevoie de mai multă apă, dar aceea care ajunge, nu ajunge la centrala de la Cernavodă, deși apa, împinsă de la spate, o ia pă partea cealaltă, însă n-o ia destul! 

Doamna ministru Buzoianu i-a explicat atunci că apa, deși e clar că ajunge din motive de barje, nu ajunge totuși din pricina dâmburilor și a dunelor! Poate și-a cămilelor de pe traseu, mă gândesc- deoarece unde-s multe dune ar trebui să fie și cămile bactriene, zic,  că și alea... beau la apă de te și-nspăimânți! 

Până la urmă, Mîndruță a înțeles că -e dovedit științific- supusă efectului barjelor, apa se-ntoarce și curge din aval în amonte  („degeaba îi dați să se ducă pe partea aia, că se-ntoarce, cum ar veni”), asta din pricina dunelor doamnei Buzoianu! 

D-aia vă invit la vizionare, cetățeni... e plăcut și instructiv să asculți doi intelectuali în dialog. Înveți o mulțime de lucruri!