În măreția lui încremenită, cu sufletul pus în ghips pe perioadă nedeterminată, Cristian Tudor Popescu s-a luat de piept, de-a lungul timpului, cu toate cele: în calitate de expert în sport, a șters pe jos cu gimnastele care au pozat mai neglijent îmbrăcate, adică dezbrăcate de-a binelea, într-o revistă; în calitate de expert în cinematografie, a înfierat „Patru luni, trei săptămâni și două zile”, care nu prea și-a meritat frunzulița palmată și aurie de la Cannes; în calitate de expert în psihologie, l-a disecat în direct pe Mircea Diaconu, când a îndrăznit să-și lanseze candidatura independentă la europarlamentare; în calitate de expert în politică mică, mijlocie și mare, a punctat ca pe-o victorie personală fiecare arestare și a avut câte-un orgasm mititel la fiecare prezentare televizată a cătușelor pe încheieturi celebre…

E prea puțin, stimabililor, e prea puțin pentru dânsul…

Nemăsuratului CTP îi trebuie un adversar pe măsură. Așa că, uitându-se în jur, vede că Dumnezeu ar fi potrivit la „categoria” lui și doar cu el s-ar lua la trântă, căci numai cu divinitatea ar fi sensibil egal. Dar ce spun eu , „Dumnezeu”… CTP contestă unicitatea acestuia, el introduce puzderia, roiul cosmic, galaxiile de dumnezei, despre care, opinează dânsul că: „…nici nu știm dacă sunt de natură corpusculară sau ondulatorie…”, ceea ce mi se pare o observație excepțională și de-o mare finețe intelectuală, devoalând un fapt cu adevărat grav și aproape lipsit de speranță: într-adevăr, nu știm, ce să ne mai ascundem!!! CTP nu a verificat încă numărul de dumnezei, dar cred că tocmai cu asta se ocupă acum, și deci, din calitatea lui de expert în cosmologie, ne va da un răspuns competent în cel mai scurt timp.

Și mai zice marele gânditor : „…Practicarea religiei presupune crearea unui sistem moral paralel cu justiția…”- terifiant! Să fie în Univers ceva la concurență cu Kovesi Codruța sau cu Bogdan Camelia  este cu-adevărat inadmisibil ! Păi, cum să ierte popa-părintele păcatele omenești, când totul se poate rezolva atât de convenabil multiplicând penitenciarele patriei, mai întâi în fiecare orășel, apoi în toate reședințele de comună, apoi în fiecare sat , apoi la fiecare colț de stradă.

Din tot ceea ce scrie CTP se poate desprinde cu ușurință concluzia că numai el, unul și singurul, este lucid și fără de păcat, în timp ce Dumnezeu mai scapă boii în arătură, când și când…

Îmi permiteți o mică remarcă, domnu’ Cristian Tudor Popescu, dacă nu vă supărați ? Deci, îmi permiteți, da? Atunci, luați de-aici : DOAMNE FEREȘTE ! ( mi-am făcut și-o cruce , să știți…)