ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



MOTTO: „Primarul Sectorului 1, Clotilde Armand, digeră cu greu înfrângerea și încearcă pe toate căile să întoarcă rezultatele. În jurul miezului nopții, Clotilde Armand se afla la ambasada SUA din București, ne-au precizat surse politice. Conform surselor, Clotilde Armand a denunțat o fraudare masivă a alegerilor la Sectorul 1 și nu numai. Clotilde Armand a stat mai mult de 3 ore în interiorul ambasadei SUA, acolo unde a vorbit despre procesul electoral și a căutat sprijin extern în lupta sa.” (ȘTIRI PE SURSE. ro, 12 iunie 2024)   
..................................................................................
Clotilda, Clotilda... de unde ai știut, dragă, că alegerile pierdute se pot câștiga la „masa verde” a ambasadei Marelui Licurici? De unde? Că am fost și surprinsă... să se mai fi întâmplat așa ceva și altădată în România și de aceea ai simțit dumneata că-i „calea bătătorită” și ai pus mâna streașină la ochi poate-poate-l zărești în depărtare pe Philip Gordon, ăla, știi, asistentul secretarului de stat Hillary Clinton în 2012, cel care a hotărât și la Referendumul de demitere a Petrovului cine are dreptate: Petrov sau cele 7 400 000 de votanți. Fiind total imparțial, mai țineți minte?
„E un test. De aceea sunt aici (…) Vrem să ajutăm România să treacă acest test. Nu este în interesul României să pice acest test.” (Philip Gordon, 14 august 2012)

România nu a picat testul, ci pocinogul s-a soluționat pozitiv, și, evident, Petrov ne-a ciuruit: ra-ta-ta-ta-ta! după care, ușor șifonat de cele 7 400 000 de flegme aplicate pe chelie, s-a întors, bine fezandat, la Cotroceni. Pe de altă parte, doar nu ne putem imagina că a avut vreo legătură cu întorsătura destinului și ambasadorul  Mark Gitenstein, de exemplu, cel care, chestionat asupra acelor împrejurări, a răspuns cu franchețea-i caracteristică: 

„Aceste lucruri nu au nimic... Nu au legătură cu Traian Băsescu. Au de-a face cu impunerea statului de drept și cu respectarea propriilor legi. (...) În SUA, nu-l poți demite pe președintele țării decât dacă e în mod formal pus sub acuzare de Camera Reprezentanților, judecat în Senat și demis. În peste 230 de ani, noi n-am făcut asta niciodată în SUA. Și știți de ce? Persoana e aleasă într-un anumit an și își duce la bun sfârșit mandatul. E o chestiune importantă pentru stabilitatea poziției. Și asta e o problemă de STABILITATE.” (Mark Gitenstein, 4 noiembrie 2012) 
Așa a zis Gitenstein la vremea aceea. Că tot „STABILITATEA” se clama și atunci, și tot cu lămâie multă ni se servea.  

Numai că, dragă Clotilda, între timp a curs ceva apă pe Dunăre, și, din eleva repetentă a Europei, aia cu temele veșnic nefăcute, de ștergeau toate țările civilizate ale lui Bogdan Chireac cu dânsa pe jos,  România este azi o premiantă și o darnică ce nu s-a mai pomenit, dispusă ca din sărăcia ei să dea sisteme Patriot la tot cartierul! Ei, s-a schimbat treaba. Ce să facă ambasadoarea, cum să te pună iar pe tron, când STABILITATEA înseamnă astăzi cu totul altceva decât a însemnat în 2009... în 2012... în 2016... și în alți ani de referință ai istoriei recente? 

Clotilda , Clotilda... mă uit la tine și mă gândesc cam cu câtă încredere și cu cât optimism te-ai dus la ambasadă, și cam cu ce coadă-ntre picioare, măturând asfaltul pe care atâta vreme l-ai văduvit de-o igienizare sănătoasă, te-ai întors, dragă, de-acolo! 

D-aia zic... în România numai șobolanii sunt prietenoși ca-n Franța, da-n rest, nimic... râul-ramul, îi e prieten numai lui Ciucă&Ciolacu, iară ție... dușman este! A! și să nu uit! I-am zis și Monicăi Macovei, pe când vedea dânsa, de-aproape, cum arată „onorata instanță”...  și lui Coldea&Dumbravă, în drum spre semnătura săptămânală pentru controlul judiciar... și lui Petrov, pe când se căra din casa de protocol, cu vaca gonflabilă și calul de lemn pus peste ea... și sper ca, în curând, să-i spun și lui Klaus, când s-o redeschide dosarul „primei doamne”: Dumnezeu nu bate cu parul, băieți! Dumnezeu e foarte atent și găsește el mijloace mai subtile ca să le rezolve, până la urmă, pe toate cele!