ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Aha... deci să nu voteze lumea cu Călin Georgescu, că-i nasol de tot. Dar de ce vă spune Sistemul, cetățeni, să nu votați cu el? Care este motivul acela serios pentru care nu trebuie să faceți asta? Evident, pentru binele vostru. Dacă votați greșit veți fi nefericiți, săraci, Georgescu o să vă dea nume rusești și veți fi obligați să expuneți portretul lui Putin în sufragerie, n-o să mai fie pâine la brutărie și nici shaorma-cu-de-toate la shaormărie, veți fi obligați să dansați kazaciok la petreceri... ce să mai... o să vă ia mama dracu’ și-o să vă arunce Ursula afară din Calea Lactee, într-o galaxie necunoscută, pe-o pitică albă unde vă va fi friguț. Nu-l votați, cetățeni, gândiți-vă că nenorociți poporul cu opțiunea voastră greșită. 

Dar întreb și eu... când l-a mai durut pe sistem în altă parte decât în cot de binele vostru? Că eu nu-mi amintesc să se fi întâmplat... Cetățean român, când ți-a tăiat salariile și pensiile te-a întrebat cum te simți? Când ți l-a ținut pe Petrov în geamul Cotrocenilor, rezemat de-o sticlă de whisky, încă doi ani după ce te-ai mobilizat să-l dai jos, l-a interesat părerea ta? Când a hotărât să dea la vecini PATRIOT-ul plătit de tine, s-a consultat cu tine dacă ești de acord sau nu? Când te-a îmbotnițat și te-a închis în casă, când ți-a făcut „coridoare” pe care să circuli, când te-a trimis să te înțepi, indiferent dacă ai crezut sau nu în porcăria aia „sigură și eficientă” din care unii au câștigat sume amețitoare, i-a păsat de binele tău? Și-atunci, de ce anume ar trebui să crezi că-i pasă acum? 

Nu, nu... nu-i pasă. De aceea, eu cred că ceea ce face astăzi Sistemul miroase a cu totul altceva decât a parfum de îngrijorare pentru viitorul tău. Miroase, cât se poate de puternic, a FRICĂ PENTRU VIITORUL LUI. Și damful fricii e tot mai intens. Vreau să spun că un președinte, care nu provine din „cercul închis ermetic” poate fi extrem de neplăcut pentru entitățile care populează arealul celor „selectați să ne conducă”. Acolo rețeta „o mână spală pe alta” a funcționat mulțumitor până acum... iar un intrus ar putea încurca grav buna funcționare a mecanismului. 

Și totuși, până la urmă, care este secretul succesului lui Călin Georgescu? Părerea mea este că pe acesta cetățenii l-au perceput, pentru prima oară în istoria lor de participanți în jocul electoral, nu ca pe un candidat care le-a fost „livrat”, ci ca pe un posibil președinte pe care l-au GĂSIT EI SINGURI. Fără minciunile partidelor, fără clipurile electorale, ridicole dar generos plătite, fără bannere cu moaca lui în fiecare intersecție, fără afișe mari cât un bloc cu patru etaje în extra-campanie și mici cât o foaie de ziar în campania propriu-zisă, fără banii nenumărați circulând ca un fluviu între sponsori-candidați-televiziuni-platforme online-tipografii și casieria sac-fără-fund a statului, fără, fără, fără... Pentru asta îl iubesc, pentru că simt că ESTE AL LOR, iar nu al monosprâncenaților de partid, nu al „intelectualilor publici”, nu al activiștilor de mucava, nu al manipulatorilor de profesie, nu al Ursulei, nu al jurnaliștilor de casă, ci AL LOR, găsit de ei, ales de ei, învestit de ei cu un tip de speranță pe care nu l-au mai simțit. Ei nu sunt „pleava societății”, așa cum i-a etichetat Ciuvică și nici needucați nu sunt, ci sunt oameni care au avut nevoie, în toți acești ani de presupusă democrație, de unul care să le vorbească despre demnitatea de a fi ei înșiși. Ei sunt marea de suporteri cu tricouri galbene cântând imnul românesc, într-un elen neverosimil și năucitor chiar și pentru „partenerii noștri occidentali”, pe „Allianz Arena” din München sau pe „Rhein Energie Stadion” din Köln. Ei sunt cei care, chiar fără să fi prins perioada când serviciul militar era obligatoriu, rostesc într-un glas, la mitinguri: „Jur să-mi apăr țara chiar cu prețul vieții!” 

Sunt ei oare doar niște patrioți naivi și niște pășuniști de rit nou, pe care Sistemul trebuie numai să-i „contabilizeze”, evaluându-i cantitativ în comparație cu protestatarii Ordonanței 13? Sau sunt vuietul de neoprit al unui tsunami aflat în creștere? Iar dacă, de fapt, așa ceva se petrece acum, roțile ruginite și stricate ale sistemului cu acest tsunami în fierbere vor să se lupte?