Inteligentele televiziuni de știri ne-au arătat astăzi și ieri, minute în șir, dar și de mai multe ori pe zi, imagini cu muzeul Drents din Assen, Olanda, locul de unde au fost furate piesele de tezaur românesc din expoziția -nu cu vânzare, ci cu autoservire, din câte înțelegem- „Dacia. Regatul aurului și argintului”.

Corpul central al muzeului a fost prezentat la toate televiziunile și, ca să PLUSeze, REALITATEA TV ne-a arătat ca fiind „locul crimei” o clădire anexă, de peste stradă. Așa cum era de așteptat, cei invitați telefonic să-și „dea cu părerea” au privit îngroziți pozele și s-au revoltat: „Cum? Acolo au făcut expoziția cu tezaurul nostru? Păi, arată ca o școală de țară (și chiar așa arăta, n.n.)!!!”

Apoi au „băgat” filmul jafului. Toți am căutat să ne dăm seama unde naiba este, pe teren, amplasamentul... căci imaginile interioare erau, clar, dintr-un amplu subsol, în timp ce televiziunile ne arătau numai clădiri cu multe ferestre și cu aspect liniștit, tradițional, neerlandez. Noroc că ne-a lămurit ACTIVENEWS - mulțumim că nu ne-ați lăsat să ne frământăm etern!- care ne-a arătat că „amplasamentul” este, de fapt, într-un sit al Assen-ului istoric, independent de clădirile din jur, reamenajat, având un părculeț deasupra și două accese exterioare, unul pe sud și altul pe est (nu cum spun redactorașii că „era un singur zid exterior”).

În schimb, mașina arsă care a fost utilizată pentru jaf ne-au prezentat-o televiziunile din toate pozițiile, ceea ce ne-a bucurat mult, că noi mașini arse nu mai văzuserăm demult!

Cică poliția a ajuns la locul faptei în timp record -maximum cinci minute... Ne uităm și vedem că un minut și 6 secunde are numai „clipul” cu montarea explozibilului și bum! (totul filmat, bineînțeles, de camera de supraveghere...) apoi au degajat locul, hai 30 de secunde... apoi au intrat și s-au uitat pe-acolo... hai, încă un minut-două... apoi au găsit Coiful și l-au extras -bănuiesc că era sub sticlă- momento! „să tăiem sau să spargem sticla cu barosul ca să-l scoatem? dă dragă, barosul!”... încă un minut jumate „ca să nu ne tăiem la mânuțe”... punem și 30 de secunde ca să mai ia băieții și câteva brățări... apoi un minut să ajungă din nou la ieșire... „oh! e puțină dezordine pe-acolo”... să zicem încă 30 de secunde ca să iasă toți trei- încă două minute ca să ajungă la mașină, să se arunce în ea cu pradă cu tot și s-o șteargă...

Asta dacă au mers toate „ceas”, dacă n-au uita nimic pe-acolo și nu s-au întors să ia „corpul delict”, dacă au ieșit rapid din curticica interioară sau dacă n-au scăpat ceva pe jos și până au adunat... na! a mai trecut ceva timp!

Păi, a venit poliția sau n-a venit în maximum cinci minute?

Dar ce importanță are, când domnul director Ernest Oberlander Târnoveanu ne-a lămurit că: „...avea o istorie foarte bună (muzeul) din punct de vedere al securității. Este o clădire nouă, dotată cu toate mijloacele de protecție, supraveghere video, audio, senzor de mișcare. Mai mult de atât, sistemul de securitate a fost întărit în vederea expoziției.”