ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


MOTTO: „Și de-aceea tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul/ Mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este...” (fragment din Scrisoarea III, aparținând unui poet care încă se mai studiază la școală, până să intre Legea Vexler în funcțiune; se dedică excepționalului ministru al Afacerilor Interne, domnul Cătălin Predoiu)
.....................................................................................
Cu palma streașină la ochi, ministrul Predoiu privește-n depărtare, peste arealul dușmănos. El, care este un om atât de blând, specializat în prinderea putiniștilor, rusofililor, legionarilor comuniști și a altor specii atât de nocive pentru poporul român... care l-a ridicat din trafic cu atâta promptitudine pe ultra-periculosul Călin Georgescu... care a depistat și neutralizat puciștii înarmați până-n dinți cu o lanternă, un ecuson și două pistoale cu apă, el, care a făcut toate aceste fapte de vitejie, se vede obligat să prindă acum într-un timp record, de maximum 2-3 decenii -de nici nu se înțelege pentru ce atâta grabă- un criminal, Emil Gânj, cum nu s-a mai pomenit pe plaiul mioritic. Adică un fel de Super-Spider-Batman -Gânj, imposibil de prins, imposibil de văzut, imposibil de adulmecat... Ca să vezi ce mai infractor... Bietul Predoiu... i-au dat greu! Noroc că domnul Cătălin e-un ministru brav ca o stâncă. Dârz, conștient de importanța misiunii sale, deprins cu dificultățile unui areal neprietenos, ministrul perpetuu ne prezintă cazul, în mod succint, astfel:

„Avem de-a face cu un fugar care este extrem de familiarizat cu zona, el obișnuind să trăiască foarte mult în pădure, pe câmp, oriunde...ăăăă... în natură, ca să spun așa. Poate supraviețui fără mâncare un timp îndelungat, este învățat să folosească orice particularitate a teritoriului respectiv... aceasta legat de profilul lui. Repet, sunt și alte lucruri, poliția cunoaște acum mult mai multe lucruri decât acum două săptămâni. Pe de altă parte e contextul... adică arealul, dacă vreți... contextul fizic și social. Contextul fizic... arealul fizic 500 de kmp de regiune muntoasă și deluroasă, acoperită de pădure, de vegetație foarte înaltă sau vegetație deasă sau acolo unde este platou, între aceste înălțimi, acoperit de culturi, porumb, de exemplu, care-i foarte înalt, de râpe, prăpăstii, pârâuri (!!!, n.n.) de apă (!!!, n.n.), scorburi adânci, săpături în teren, de la diverse alunecări de teren sau modificări... deci un areal foarte foarte dificil din punct de vedere fizic pe care fugarul îl cunoaște foarte bine și-n care se mișcă foarte rapid, noi deja cunoaștem, din câte-am înțeles de la poliție anumite trasee pe care le-a făcut...” (Cătălin Predoiu, intervievat de Radu Tudor, ANTENA 3 CNN, 28 iulie 2025)

Mai mult decât atât, surse extrem de credibile din cadrul Miliției mioritice au mai declarat: „În plus, are un profil extrem de complex și se deplasează CU O VITEZĂ NEOBIȘNUITĂ PENTRU UN OM NORMAL.” (!!!!, n.n.) (LIBERTATEA. ro, 29 iulie 2025)

E clar, da? Cu viteza fuljărului, așadar! Și atunci, cum să-l prinzi? Mai ales că relieful e deal-vale-deal, având un profil profund mioritic, care nu te-ndeamnă la acțiune, ci la contemplație, reflecție și filosofie...

Cu o răutate de nemaipomenit însă, vine sindicatul polițiștilor, EUROPOL și pune niște sare (de la salina Praid) peste rana deschisă:

„Nu este normal să trimiți polițiști «la nimereală» în zone în care nu există niciun indiciu că s-ar afla fugarul, doar pentru a «bifa» un număr de acțiuni și a raporta formal un volum de «căutări». Este profund neprofesionist să nu ai niciun plan clar, nicio strategie coerentă care să urmărească obiectivele firești într-o astfel de situație: localizarea, izolarea și capturarea infractorului.” (comunicat EUROPOL, 22 iulie 2025)

Aoleu! Băieții ăștia de la EUROPOL n-au pic de sensibilitate, nu înțeleg ce înseamnă „un spațiu-matrice, înalt și indefinit ondulat” adică exact așa cum ni l-a descris Predoiu:

„...râpe, prăpăstii, pârâuri de apă (!!!, n.n.), scorburi adânci (!!!, n.n.), săpături în teren, de la diverse alunecări de teren sau modificări...porumb (cum a scris și marele Nicolae Bălcescu: „...alături te afunzi într-o mare de grâu și porumb, din care nu se mai vede calul și călărețu”... semn că nici Nicolae Bălcescu nu l-a zărit pe Emil Gânj, deci, n-ai cum...)

...și, pentru că nu au filosofia în suflet, continuă cu reproșuri minore, prozaice, cum ar fi:

„Nu este normal să-ți bați joc de oameni, trimițându-i în mlaștini, păduri și teren accidentat, fără niciun echipament de protecție! Nu este normal ca acești oameni să fie ținuți peste 20 de ore în condiții de efort fizic extrem, pe dealuri, munți și văi, în timp ce ai la dispoziție drone și elicoptere, pe care instituția le arată publicului doar în postări de PR pe rețelele sociale – în încercarea de a acoperi incompetența managerială și incapacitatea reală de a coordona capturarea unui criminal.” (comunicat EUROPOL, 22 iulie 2025)

Pentru că ei n-au o acuitate a emoției similară cu a Predoiului. Ei nu simt enorm și nici nu văd monstruos precum ministrul nostru eternizat în fruntea Miliției pentru că a ordonat ca subordonații să se urce în pom și să-l prinză pe Stegarul Dac, într-o operațiune mai spectaculoasă chiar decât cea prin care premierul Ciolacu și-a recuperat pisica aburcată-ntr-un arbore proaspăt toaletat din curtea vilei de protocol.

Predoiu i-a împărtășit trăirile sale profunde despre „contextul fizic” în care se desfășoară, de mai bine de trei săptămâni, acțiunile de capturare a ucigașului Emil Gânj, marelui jurnalist Radu Tudor. Aș încheia mica mea expunere cu o mențiune specială pentru acesta: eu n-am văzut niciodată o asemenea tehnică a „pupatului în cur din priviri” ca la Radu Tudor. Așa că, trebuie să recunosc, e bine să avem specialiști în toate cele!
...........................................................................
P.S. „Criminalul poate supraviețui mult timp fără mâncare”... Ei, zi așa, dragă... măcar milițienii nu vor trebui să răspundă și cutremurătoarei dileme existențiale: „Și-a făcut criminalul nevoile între Rucăr și Bran?”, deoarece răspunsul, de astă dată, este limpede ca lumina zilei și ca „pârâul de apă”!!!