ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Un președinte al României o trimite la summit-ul „Lumea în 2026 -stabilitate în vremuri incerte” (cică e cel de-al șaselea Summit al Primelor Doamne și al Primilor Domni, organizat la Kiev) pe coana Mirabela Grădinaru, care este „Primă Doamnă”, cam în aceeași măsură în care Lolita Cercel este soprană la Scala din Milano!  Primele Doamne și Primii Domni de la elevatul summit, plus Mirabela, care nu se încadrează la niciuna dintre aceste categorii, au clocit la eveniment marea operă colectivă VOCABULARUL GLOBAL AL REZILIENȚEI (!!!, n.n.), ieșind din ou ca un „alien” pestriț și guraliv, deoarece era făcut numai și numai din cuvinte! Contribuția noastră la ALIENUL cu trei rânduri de guri, numai bune de înghițit fondurile „morman”, provenite din țările mai slabe de înger, a fost cuvântul „DÂRZENIE”! Doamna Mirabela, ca de obicei, și exact precum ilustra sa înaintașă, Carmen Iohannis, a atras toate privirile prin eleganță și rafinament. Sau, cel puțin așa s-a văzut de la Mirel Curea... Dar și soțul ei, președintele, a atras atenția prin absență  și prin DÂRZENIA de a se fofila de la evenimente internaționale la care-i este lene să meargă!   

Un consilier al guvernatorului Băncii Naționale a României, vizionar, ne pune la dispoziție o schiță de viitor, tip „o să vă ia mama dracului, prostovanilor!!!”, din care spicuiesc: 
„Capitalurile vor ieși din România, spre ÎNCÂNTAREA DECEREBRAȚILOR (!!!, n.n.) care vor să rămânem cu industria calului și să mâncăm fructe de pădure. Nu vor mai fi nici de-astea -vom mânca iarbă și scoarță de copac!” (cred că la membrii partidului PLUS -sau REPER, mai nou- se gândea consilierul BNR, deoarece eu de la doamna Oana Bogdan, „roata motrice” a lui Julien Dacian Cioloș, am auzit că ar fi bine să renunțăm la proprietăți, să trăim în cete ca să protejăm natura, să redevenim culegători de fructe, și, prin extensie, de ce nu?... de iarbă, coajă de copac, etc.) 
 
O ministră a Mediului din România, foarte competentă, de altfel, ne explică, pe limba noastră, „meandrele concretului”:  

„Râurile nu mai sunt atât de consecvente și ai fenomene extreme bruște în care, într-adevăr, plouă foarte mult dar apa respectivă nu rămâne în zonele respective... asta înseamnă de fapt schimbări climatice și fenomene extreme din ce în ce mai dese. Faptul că ai zone foarte... ai perioade foarte-foarte mari de secetă urmate de fenomene... urmate de fenomene extreme în care apa vine dar pleacă mult mai rapid din... din sol... din... țară!” (zău că am început să mă întreb cam când au fost râurile „consecvente” și de la ce dată au încetat să mai fie; și de ce naiba apa face țuști! taman când vrei s-o prinzi și-o taie, nepăsătoare, peste graniță!?) 
 
Un ministru al Apărării din România a căutat drona de ouă, așa cum a recomandat, mai demult, și președintele Nicușor:
 
„Din analiza la sol a datelor descărcate de pe sistemul de tracking al țintei avioanelor F-16 implicate în distrugerea dronei, suprapuse cu cele de la nava ajunsă la fața locului, rezultă că a fost vorba despre o singură dronă, cea lovită cu tunul de la bordul avionului. În urma rafalelor trase din avion, drona a fost lovită, dar distrugerea nu a fost completă. Militarii EOD ai navei ajunse acolo au distrus complet drona. AVEA EXPLOZIBIL.” (ulterior, domnul ministru a șters informația... se pare că nu era găină, n-avea ou și nici explozibil... ci era cocoș și avea dăcât fudulii... însă doamna avicultoare-șefă Ursula a preluat știrea cu „găina avea ouă” ... așa că acum domnul ministru al Apărării din România nu mai îndrăznește să se pronunțe dacă a fost găină sau cocoș și nici nu mai știe ce anume a pipăit dânsul pe sub coada galinaceei buclucașe!)
 
O ministră de Externe din România a afirmat, în cadrul unui interviu la ANTENA 3 CNN, cum că: 
„Avem un set de măsuri pregătite, am discutat și cu președintele pe parcursul acestor zile, dar, evident, așa cum vedeți, din păcate, volumul crescut de atacuri pe care Rusia îl are asupra Ucrainei se reflectă și în creșterea riscurilor de securitate pe teritoriul României (...) Suntem pregătiți ATÂT MILITAR CÂT ȘI DIPLOMATIC pentru a ne apăra siguranța cetățenilor noștri pe teritoriul nostru.” (cică n-a vrut să spună chiar așa... cică declarația a fost scoasă din context; știți, TACTUL e instrumentul acela delicat fără de care Ministerul Afacerilor Externe din orice țară n-ar avea niciun chichiț... iar „tactul este arta de a face o observație fără a-ți face un dușman...” Doamna Țoiu a întors TACTUL pe toate părțile a văzut că nu-i de mâncare, nici de băut, nici de îmbrăcat, nici de pus la butonieră și l-a aruncat la gunoi...)
 
Camera Deputaților din România a votat, veselă, un articol privind incompatibilitățile, care ar fi lăsat o groază de consilieri locali și județeni fără mandate. Legea a fost publicată în Monitorul Oficial pe 9 august 2026; peste nici trei săptămâni Camera Deputaților s-a scărpinat în cap, și-a dat o palmă peste ceafă și-a suflecat mânecile și a corectat eroarea... nu pot să-i bănuiesc pe guvernanți că au înțeles ce-au scris în proiectul de lege înaintat Parlamentului, dar nici pe deputați că au înțeles ce-au votat, nici prima oară, nici a doua oară.
 
Victor Ponta a declarat: 
 
„Dar de ce am făcut? Pentru că -și sunt unul dintre cei mai vechi deputați- este prima dată când nu ai un guvern care să elaboreze legi și care să răspundă pentru ceea ce elaborează. Proiectul de lege a venit de la guvern. Este vina noastră că l-am votat, presupunând că cei de la guvern știu ce scria acolo. Dar atâta timp cât nu o să avem un guvern responsabil, în care cineva, prim-ministru, ministru, secretar de stat, secretar general, să răspundă pentru asemenea aberații, o să ne facem toți de râs, o să votăm ceva după care tot noi să reparăm după trei săptămâni...” 


Amintiți-vă, rogu-vă... de anii 90, de Parlamentul de-atunci, de ziarele acelei îndepărtate perioade, de oamenii politici, școliți în alte timpuri, care „prindeau contur” în aburul unei noi epoci, de discuțiile dintre ei, de miniștrii de externe ai acelor ani... E aproape de necrezut diletantismul insolent care se întinde azi peste România, ca o pecingine, cuprinzând întreg corpul societății... Credea vreunul dintre noi, cei care am trăit acea perioadă, că după 36 de ani vom ajunge aici? Că în locul unui zbor avântat către o lume mai bună ne vom trezi în mlaștina fetidă a neputinței generale de a mai repara ceva? Că ne vor conduce niște hrăpăreți cinici, agramați și incapabili de gândire logică, repetând lozinci imbecile, neînțelegând măcar ce caută ei în funcțiile care le-au fost încredințate și imaginându-și că au ajuns acolo EXCLUSIV PENTRU PRIVILEGIUL DE A PRIMI UN SALARIU FRUMUȘEL, existând șanse ca sumele să se mai și rotunjească corespunzător în următorii ani? Putea să creadă cineva în 1990 așa ceva? 

Păi, nici rușii, cu războiul lor hibrid din Raportul-fantomă al lui Nicușor și cu Georgescu&Potra-n frunte, demolând ordinea constituțională a României pro-europene, n-ar fi ticluit-o mai bine, cred.