ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


MOTTO: „Ne umiliți și ne-ați dat afară din spital... pentru ce? Ca să aștept să vină Iohannis? Și mama stă de la 11 să aștepte Salvarea să o ducă acasă, nu m-ați lăsat cu o pereche de pamperși să-i aduc, să o schimbe, și voi îl aplaudați pe Iohannis? Rușine poporului român, rușine toleranței, rușine vouă că stați în tăcere și acceptați voi această umilință! Nu faceți nimic pentru noi și generațiile viitoare! Doar sunteți martori tăcuți! Rușine poporului român!” (asta striga o femeie al cărui nume nu îl știu, pe 29 august 2023, în timpul „vizitei de lucru” a lui Klaus la Spitalul Floreasca, președintele arătându-se brusc dornic să-i vadă pe răniții din explozia de la Crevedia... deoarece așa i-au spus consilierii, că ar trebui să dea o raită pe la spital, să se prefacă și el că-i pasă... cică alți președinți așa fac...)
.............................................................................
Aflat la Spitalul Floreasca, pentru a-i vizita pe pompierii răniți în explozia de la Crevedia, președintele, având în lateral-stânga o firmă pe care era scris sec: SERVICII FUNERARE, a glăsuit în fața a peste 20 de jurnaliști care se prefăceau interesați de ceea ce avea de spus acesta.
 
Ca de obicei, Klaus a rostit niște truisme jenante, amestecate cu diferite inepții, care ar fi putut să pară chiar nostime, dacă onorata adunare nu ar fi avut deasupra capetelor acel MEMENTO MORI de conjunctură. Iată:   

„Este însă momentul să ne gândim și la familiile victimelor, să le arătăm că suntem real (!!!!, n.n.) alături de ei... Aceste lucruri sunt cele care sunt urgente, care trebuie să se întâmple acum. Dar deja trebuie să vedem și un pic mai departe (cam cât de departe? cam cât înseamnă «un pic» în viziunea președintelui? n.n.).”

„Dați-mi voie să vă spun că sintagma cu statul eșuat o mai folosesc politicienii în vâltoarea abordărilor electorale (nu mai spune... cam ce președinte a mai folosit-o vorbind despre propria-i țară? n.n.), dar nu trebuie să ne facem (!!!, n.n.) ca și cum în România nimic nu ar funcționa. Sunt lucruri care nu funcționează și sunt lucruri care funcționează (genială observație! n.n.). Nu putem să aruncăm totul în aceeași oală (chiar «oală» a spus distinsul nostru președinte, n.n.), dar, da, sunt lucruri care nu funcționează.”

„Sunt persoane care sunt neglijente și așa mai departe (!!!, n.n.). Mai este mult de lucru, dar trebuie să ne apucăm (în sfârșit, după 9 ani? acum să ne apucăm, zici? n.n.) și să facem lucrurile să funcționeze.”

„De aceea, în realitate (!!!, n.n.), nu trebuie să începem de sus să îi facem mai buni (!!!, poate cineva să-mi traducă ce anume a vrut să spună președintele? n.n.), că ei sunt gata pregătiți (!!!, n.n.), trebuie să începem de jos. De asta m-am luptat pentru România Educată și de aceea trebuie să mergem mai departe (ei, cu asta m-a convins!
 
«România Educată a Ghinionului bine făcut! », n.n.). Trebuie să (...) scăpăm din acest narativ că nu se poate și nu am știut (!!!, n.n.). Trebuie să facem lucrurile mai bine.”

„În ceea ce privește fotografiile cu echipament, am auzit că unii au o părere, alții au altă părere (...și eu am auzit la fel, dar nu știam dacă am auzit bine, n.n.).”

„Este un fapt îngrijorător, foarte îngrijorător, că avem tot mai multe semnale că sunt elevi care consumă substanțe interzise. (...) Deci ceva trebuie găsit în sensul și să-i educăm (!!!, n.n.), pentru a preveni consumul de droguri, dar și să fim mai fermi și să detectăm pe cei care nu înțeleg cu binețe (fenomenală cugetare, n.n.).”

„Din calitatea de Președinte, nu cred că se putea face mai mult. Președintele este doar formal, executiv (!!!, n.n.).” 

„Ceea ce am făcut eu, ca și Președinte (!!!, și ca mai ce? n.n.), este să mă lupt la Bruxelles pentru bani și îmi permit (!!!!, n.n.) să vă reamintesc că am obținut 80 de miliarde de euro pentru România, o parte fonduri europene uzuale și o parte în așa-numitul PNRR, care se tot discută și se negociază (!!!, n.n.), se schimbă, pentru a rezolva, de exemplu (!!!, n.n.), această problemă (vă rog, din nou, dacă poate  să-mi traducă cineva fraza de mai sus, n.n.).”
 
El așa a fost tot timpul. Cu nimic nu s-a schimbat Klaus Iohannis din campania electorală din 2014, în urma căreia populația României l-a ales, în triumf. Era și atunci la fel de inept în declarații, la fel de lipsit de empatie, la fel de fără sare și piper, de-o aceeași mediocritate crasă, cu o gândire la fel de înceată și de încețoșată, și, mai ales, la fel de plictisitor. Nicio sclipire de inteligență n-a străbătut, în cei nouă ani de mandat,  creierul lânos care se zărea prin transparența de moluscă a carcasei situate la aproape 2 metri de la sol! 
 
Așa a fost și când și-a lansat cartea PAS CU PAS (despre care Radu Vancu, imprudent,  a spus că nu-i scrisă de el, ci de un colectiv de jurnaliști, pe baza unor interviuri „coafate”, însă pe urmă, sesizând cât de periculoasă poate fi această afirmație pentru unul care-și dorea să parvină cu orice chip, a nuanțat, declarând că n-a înțeles el bine...) iar creația aia literară penibilă, despre NIMICUL UMBLĂTOR, a fost cea mai vândută carte de la  târgul de carte Gaudeamus, în noiembrie 2014, prilej cu care o doamnă cititoare a rostit memorabilele cuvinte: 

„Toată lumea își dorește această carte. A fost un eveniment de bucurie pentru noi (și eu sunt profesoară...) ca un președinte de țară, în două zile, să fie într-un târg de carte și să se întâlnească cu cititorii. Este firesc să-i dorim cartea, să știm cu cine plecăm la drum pentru o Românie mai bună, mai frumoasă, mai curată.” (potrivit RADOR. ro, pe 23 noiembrie 2014)

Exact la fel era și atunci când intelectualitatea patriei și influencer-ii de tot felul ni-l serveau pe ăsta ca pe-o prăjitură savuroasă, iar nu ca pe exact ceea ce este, adică o corăbioară făcută de o gospodină beată, folosind untură râncedă, în care a scăpat și puțină sare amară, asta după ce că în loc de făină a folosit praf de talc! Este imposibil ca intelectualitatea fină a patriei să nu-l fi văzut așa cum este... De aceea mi se întoarce stomacul pe dos astăzi când toți se leapădă cu silă de Iohannis, cam așa cum Liiceanu s-a lepădat, la vremea lui, de Băsescu, susținând că acela trebuie să fi suferit vreo mutație inversă față de cea din basme -adică îl pupi franțuzește pe prinț  între fese și, brusc, prințul se preface în broscoi!- iar nu că dânsul, filosoful, a fost un lingău grețos și-un ipocrit de duzină!

Femeia de la intrarea în Spitalul Floreasca nu ne-a chemat la protest în Piața Victoriei, nu avea la ea cartoane frumos tipărite cu sloganuri, nu agita mânuțe de plastic galben, nu „beculea” cu telefonul mobil, nu avea logistică, nu avea finanțare... era doar o femeie în care fierbea revolta și care ne scutura, din toate puterile ei, ca să ne trezească din somn. Acestea sunt vorbele ei: 

„Trăiesc de 52 de ani în țara mea și am rămas aici. Sunt un decrețel care lupt cu puterea inimii și a minții să rămân în continuare aici! Asta fac! Dar dacă nu facem nimic, doar stăm tăcuți și comentăm doar în spate, noi, aparținători... noi, societate civilă, noi, fundații... noi... ce dracului om mai fi, și nu facem nimic, doar  comentăm  în spate și între prietenii noștri și atât, n-o să ajungem nicăieri! Dumneavoastră mâine veți fi, la fel ca și mine, la vârsta pe care o au părinții noștri... ghinionul nostru va fi același, dacă noi nu vom face ceva ACUM! ACUM, în această  clipă în care trebuie să ne scuturăm și să schimbăm din temelii acest sistem ordinar! Nu vreau să-mi mulțumiți! Vreau să faceți ceva și să țineți cont că acest strigăt al meu nu este un strigăt de disperare este mai mult decât atât, este altceva, e dincolo de cuvinte, nu știu cum să-l numesc! Faceți ceva! Nu voi! Noi toți!!! Ce mesaj aș avea pentru domnul președinte? Să stea doar două zile în salonul unde a stat mama! Asta-i doresc!”

Astfel încât, prieteni, personajul înaltei vizite la Spitalul Floreasca, nu a fost președintele, nu, nicidecum... ci a fost această femeie căreia nu-i știu numele dar al cărei glas s-a ridicat ca un început de tornadă peste capetele celor prezenți. Căci femeia de la intrarea Spitalului Floreasca ne-a amintit tuturor că ÎNCĂ NU AM MURIT!