DECEMBRIE

Pe 2 decembrie ceea ce părea un accident, adică întreruperea apei potabile într-o serie de localități din județele Prahova și Dâmbovița pentru o zi-două, începe să arate ca o catastrofă... molima lipsei de apă se întinde și în județul Argeș. De la un deranj de maximum o zi-două, nebunia se cască pe mai bine de jumătate de lună. Se formează cozi la distribuirea de apă îmbuteliată. Cozi la sursele de apă. Cozi la cele 120 de toalete ecologice amplasate de Hidro Prahova -cred... că altfel nu-mi explic cum....

Între timp, în unele localități unde apa rece curge încă la robinet, cetățenii sunt chemați la urne, pe 7 decembrie, pentru alegerile locale parțiale, ca să se plombeze, în primul rând, gaura lăsată de Nicușor la Primăria Generală a Capitalei, dar și ca să-i aranjeze un loc călduț la Consiliul Județean Buzău lui Marcel Ciolacu. Cu ocazia alegerilor din București, deși Drulă de la USR a scos ranga din recuzită și a agitat-o din nou, falnică, spre bucureșteni și deși Băluță, de la PSD, părea mai avantajat ca oricând, alegerile pentru Primăria Generală sunt câștigate de liberalul Ciprian Ciucu, cel care începe să se tânguiască de cum este înfipt în scaun pentru dezastrul financiar lăsat de Nicușor la Primăria Capitalei. Însă nu câștigătorul este surpriza, ci ocupanta locului 2, Anca Alexandrescu, (independentă susținută de Alianța „Dreptate pentru București” și de încă niște partidulețe minuscule) care-i ia fața lui Băluță și-i blegește ranga lui Drulă. Fiind vorba de București, unde, de mai mulți ani, useriștii sunt favoriții publicului, se poate observa cum cel puțin un partid aflat la guvernare simte agresiunea unui morcov baban între fese.  

Pe 9 decembrie documentarul RECORDER, „Justiție capturată”, cutremură societatea românească, cu precădere pe intelectualii publici tip Cărtărescu Mircea, care nu mai pot dormi de indignare pentru ceea ce-au aflat din materialul prezentat la televiziunea publică, aceiași intelectuali care, până la documentarul respectiv, au sforăit bine-merci fără să observe condamnările fără probe, victimele colaterale, anchetele abuzive, plicurile galbene, șantajul, teroarea din perioada împăratului Petrov, cu bătaie și-n perioada împăratului Haos... Sigur că „societatea civilă” (adică Angi, fata cu goarna” plus alte câteva „goarne” celebre) mobilizează pe înserat niște protestatari cu caș la gură care să zbiere că vor „justiție, nu corupție”... De! dacă ar fi fost mai mulți și mai bine organizați aș fi zis că-i „Ordonanța 13 reloaded” , dar așa... au reprezentat, mai curând, imaginea unui protest de austeritate, pă sărăcie, adică... 

Cu ocazia asta, însă, ne dăm seama că vigilenta Comunitate DECLIC nu doarme. Dânsa, Comunitatea, aparent are multe teme în program... de fapt, însă, o singură temă o interesează cu adevărat: să se revină la „justițea” marca Kovesi... În acest scop, Comunitatea a sprijinit-o fizic pe „neîndoita” tocmai hăt! la Bruxelles, când a fost încoronată zeiță peste Parchetul European, în 2019... a pus umărul la desființarea SIIJ, tot în 2019... a participat la toate protestele cu „mânuțe galbene -TOTUL PENTRU JUSTIȚIE” începând din 2017, când cu Ordonanța 13... etc. Și v-am spus că din 14 august Comunitatea a atacat în instanță numirea Liei Savonea la conducerea ÎCCJ. Apoi, în noiembrie, aceeași Comunitate a făcut pancarte și bannere cu Lia Savonea în chip de Cruela Demon și a provocat niște proteste anemice care pregăteau protestele ceva mai învârtoșate de după apariția materialului RECORDER. Așadar, „firul roșu”, pornit din 2017 și făcut neîncetat mosorel în curtea DECLIC-ului, e lesne de observat... 

Abia pe 11 decembrie, când lumea ascute deja cuțitele pentru tăiatul porcului, se dă drumul, timid, la apa potabilă în localitățile din Prahova unde cetățenii s-au constipat și au răbdat de sete mai bine de două săptămâni. Suntem aproape de avanpremiera sărbătorilor de iarnă. Vă așteptați ca ministra Mediului, cu ochii plecați și obrajii roșii de rușine, să demisioneze? Aș! De ce să demisioneze? Pe 15 decembrie o moțiune simplă împotriva Dianei Buzoianu este adoptată în Senat. Dar Diana e mai tare ca moțiunea: 

„Rezultatul (adoptarea Moțiunii simple, n.n.) nu este unul surprinzător. Am mers în parlament pentru că eu chiar cred că este nevoie să fie date toate informațiile necesare. În mod evident, această moțiune nu avea la bază găsirea unor soluții, ci doar fabricarea unor vinovați ca să se mai cațere anumite persoane pe acest subiect. Eu am spus foarte clar de la bun început: nu voi ceda, nu îmi voi da demisia și în niciun caz nu voi putea fi șantajată cu funcția!” (declarație a Dianei Buzoianu, 15 decembrie 2025) 

Așa că a rămas. Bine, asta după ce a demis tot ce-a fost în puterea ei să demită! 

Pe 16 decembrie Comisiile reunite ale Parlamentului au discutat Raportul de activitate al CSAT pe anul 2024... știți, anul acela în care niște alegeri prezidențiale perfect valabile și fără nereguli au fost anulate deoarece Sistemul n-a putut accepta câștigătorul prezumptiv. Cică la capitolul „anularea alegerilor prezidențiale” în Raport s-a spus, în clar, că a fost o IMIXTIUNE A UNOR ACTORI STATALI ȘI NON-STATALI, FAVORIZÂND UN CANDIDAT. Potrivit Comisiei de Apărare a Camerei Deputaților, concluziile Comisiilor reunite vor fi trecute într-un Raport special, care va intra în plenul reunit al Parlamentului. Astfel va avea și Nicușor ce să ne comunice cu privire la anularea alegerilor, cam pe la Sfântu-Așteaptă! 

Pe 21 decembrie o decizie importantă a Curții de Apel Cluj aduce vești bune pentru securitatea energetică a României: instanța a admis recursul formulat de Hidroelectrica și instituțiile statului, respingând definitiv ordonanța președințială prin care ONG-urile Declic și Bankwatch România obținuseră oprirea lucrărilor la Amenajarea Hidroenergetică Răstolița. N-au trecut decât opt luni de când Sebastian Burduja ne anunța, bucuros: „Până la sfârșitul anului 2025, amenajarea Hidroenergetică Răstolița va livra energie în Sistemul Energetic Național.” E sfârșitul anului... Răstolița nu produce, ce-i drept, dar, cel puțin, există speranțe! Acum ARE VOIE să termine lucrările! 

Apoi nu mai e nimic semnificativ de menționat. Crăciunul vine oricum, oamenii din Câmpina și alte localități primesc apă la robinet, televiziunile afișează o veselie tristă, indecent mimată, Nicușor crede că poate face el un „referendum printre magistrați” și-i cheamă la discuții... iar în aroma de tochitură a sărbătorilor de iarnă totul-totul se estompează.

Pe 24 decembrie, cu puțin timp înainte de a pleca în marea-i călătorie, Moș Crăciun pune în sac, peste toate celelalte daruri destinate celor mici, o pereche de mănuși îmblănite și două perechi de șosete groase, pentru președintele României, Nicușor Dan... În timp ce le pliază și le așază moț deasupra celorlalte cadouri, Moș Crăciun se gândește... „o să aibă nevoie, nevolnicul, de accesoriile astea când o să stea în zăpadă, pe aeroportul Le Bourget din Paris, păzind SPARTANUL care nu poate să decoleze... dar el, caraghiosul, nu știe încă asta, deoarece se va întâmpla abia în ianuarie 2026...”

(sfârșit)