„Nu vă fie frică, nu fiți căcăcioși! Marii politicieni sunt cei curajoși, restul sunt căcăcioși! (...) Mi se rupe de partid, noi suntem aici pentru țară. Nu partidul mă interesează, suntem aici pentru România, pentru că ne pasă. Un partid ca altele nu ne trebuie, eu nu am niciun chef. Lua-le-ar naiba, ne-am saturat de ei!” (7 iunie 2014)

Asta era, așadar, pe 7 iunie 2014... dar, cu toată mobilizarea exemplară și în ciuda  kilogramelor de mere mâncate în direct și la o oră de vârf, PMP-ul (fratele siamez al lui PDL, însă despărțit de acela printr-o operație dureroasă, la perdeluță, efectuată de chirurgul Petrov) l-a dezamăgit pe Papahagi iar acesta, cu un ghimpe în inimă și cu un aer măreț, s-a cărat din partid!  Însă nu pentru multă vreme, deoarece chemarea politicii l-a lovit din nou în plexul solar și s-a reînscris, ambițios și rece, în PMP, după doar câteva luni. Ce eroare, cetățeni! căci pemepiștii, nerecunoscători, tot nu l-au făcut președinte de partid pe Papahagi, ci s-au orientat către muza prietenului său Baconschi, recte doamna Lenuța Udrea! Așa că dânsul și-a luat cotoarele de mere, mașinuțele și ghiozdănelul și iar s-a retras, șucărit, din politică. Sigur că nici de data asta nu l-a ținut mult... ci, în 2015, din nou a simțit un fior lăuntric și-un entuziasm interfesier acut! Bucuros că nu mai trebuie să mănânce atâtea mere, care-l și balonau peste măsură, dânsul a pus de-un partid dimpreună cu zeița Justiției, cea cu ochii exoftalmici, Monica Macovei, zeiță despre care, în august 2014, afirmase că este „politicianul cel mai merituos” care „ar confirma destinul occidental al României” și care ar oferi mai multe garanții alegătorului dă dreapta decât oricum „onorabilii și votabilii” (potrivit aceluiași gânditor) Mihai Răzvan Ungureanu, Predoiu, Diaconescu și Iohannis, pentru succesiunea cotroceniană! 

Perfect! Zis și făcut! Și-a suflecat dânsul mânecile iar doamna Macovei poalele și au făcut împreună partidul M10. Numai că partidul M10 a făcut fââââââs! la primele alegeri și atunci, rănit, Papahagi iar s-a retras din politică. 

S-a retras el, s-a retras, dar de dat directive tot a continuat să dea, căci, de! e intelectual public și nu se poate abține. Așa că astăzi dânsul participă plenar la contracararea revoluției  ruso-chinezo-securisto-legionare aflate în plină desfășurare în țara noastră, eveniment în care mie mi-e -totuși!- imposibil să-mi imaginez că dânsul, în caz că are niște neuroni încă funcționali sub fruntea aceea înaltă, chiar crede! Părerea mea e că nu crede, însă de combătut, combate cu foc:

„Chiar am înnebunit cu toții? La vot, și să le arătăm acum ori niciodată că nu mai vrem mizeria lor național-socialistă, securistă, legionaroidă, putinistă! Hai, nu e un mare efort!” (1 decembrie 2024)

sau:

„Ar trebui demantelată toată lovitura ruso-chinezească, cu tot cu rezerviștii DIE-SIE-armată și ce-or mai fi ei care-și bat joc de destinul european obținut cu sacrificii în 35 de ani și trecut în Constituție. N-au decât să intre Ciolacu cu Lasconi în turul 2, se tipăresc mâine buletinele și încheiem tot circul.” (4 decembrie 2024)

sau:

„Încă ceva: cine continuă campania pentru Georgescu, deși știe din cea mai avizată sursă, CSAT, că acesta e agentul Kremlinului, face pe față propagandă rusească și antiromânească. Același articol 394b* li se aplică și lor.” (5 decembrie 2024)

sau: 

„Până se reiau alegerile prezidențiale trebuie arestați agenții lui Putin și dezintegrate rețelele care erau să arunce România în aer. Păcat că unii au intrat deja în noul Parlament și vor avea imunitate: cu aceia va fi mai greu.”  (6 decembrie 2024)

sau:

„Un lucru e important: toți agenții Rusiei, la închisoare sau neutralizați, în funcție de implicare: trădători sau idioți utili. Influenceri, politicieni, securiști, academicieni, clerici, jurnaliști -nu contează. Neutralizate câteva mii de cozi de topor. Rapid, până la prezidențiale.” (11 decembrie 2024)

De ce face Papahagi toate astea? Eu cred așa: în România, în momentul de față, există câteva vizuini (nu „viziuni”, ci „vizuini”, ați citit bine) ocupate comod, de zeci de ani, de către intelectualii publici consacrați: Liiceanu, Pleșu, Patapievici, Cărtărescu. Aceștia au construit o fortăreață în jurul lor iar viezurii ceva mai tineri și flămânzi, care dau târcoale, nu au acces nici la confortul bârlogului spiritual și nici la proviziile de fructe, semințe, larve, gasteropode și ouă, depozitate înăuntru și atât de apetisante... Iar locuri libere nu mai există... 

Numai că, în mod natural, timpul trece peste Liiceni, Pleși, Patapievici și Cărtărești... iar viezurii Papahagi, Baconschi, Paleologu și Funeriu, care nu mai sunt nici ei chiar așa de tineri ca să mai aibă  răbdare, speră că a venit momentul lor. Toți, și cei vechi, și cei noi, au fost intelectualii lui Băse-Petrov. Ultimii au încercat afirmarea în politică și au eșuat. Dar simt acum un tremur în degete, ca și cum  n-ar trebui să rateze momentul. 

Asta e... deși au trecut zece ani de când Băse nu mai este președinte, „umbra lui Petrov la Cotroceni” încă se-ntinde, ca o pată de grăsime puturoasă, peste intelectualitatea română.  

...................................................................................................

*Notă: „Art. 394, b): Trădarea/ Fapta cetățeanului român de a intra în legătură cu o putere sau cu o organizație străină ori cu agenți ai acestora, în scopul de a suprima sau știrbi unitatea și indivizibilitatea, suveranitatea sau independența statului, prin: b)subminare economică, politică sau a capacității de apărare a statului,... se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.” (Codul Penal) 

......................................................................................................

P.S. Răspunsul din fotografie nu mi se adresează mie, ci unei doamne care a îndrăznit să comenteze pe pagina lui Adrian Papahagi. Nu am găsit comentariul doamnei. Dar răspunsul lui Papahagi a făcut istorie!