Mária Berényi: GOJDU

DISCURS
NEROSTIT ÎN DUMINICA TOMII LA MORMÎNTUL LUI EMANUIL GOJDU DIN CIMITIRUL
KEREPESI DIN BUDAPESTA CU OCAZIA ÎMPLINIRII A 150 DE ANI DE LA MOARTEA SA
Institutul
de Cercetări al Românilor din Ungaria a planificat organizarea a XXX-a
ediție a Simpozionului aici la Budapesta pe 25 aprilie 2020, legat de
comemorarea a 150 de ani de la moartea lui Emanuil Gojdu. Din pricina
pandemiei am fost siliți să amînăm acest eveniment.
Începînd din
1992, ca inițiativă a Societății Culturale a Românilor din Budapesta, în
fiecare an comunitatea românească din capitala ungară, în Duminica
Tomii organizează un pelerinaj la mormîntul său din cimitirul Kerepesi
și îi oficiează parastas la Capela Ortodoxă. Acestei inițiative a vrut
să se alăture Institutul cu organizarea simpozionului. Eu personal, timp
de trei decenii, mai în fiecare an am ținut discurs la momîntul lui
Gojdu în Duminica Tomii. Și în acest an așa am plănuit, dar trăim
vremuri neobișnuite, așadar discursul pe care am dorit să-l rostesc îl
postez aici.
În 3 februarie 2020 s-au împlinit 150 de ani de la
moartea mecenatului Emanuil Gojdu. Evocarea memoriei sale, în acest
context aniversar, nu este numai un fapt de conștiință publică, ci și
unul de exprimare a unei recunoștințe postume, pentru acele fapte, care
l-au așezat în eternitate. Uneori nedreptățită de contemporani, într-un
timp condamnată la uitare de posteritate, timp de un jumate de veac
marginalizată de istoriografie, figura lui Emanuil Gojdu reclamă astăzi o
legitimă și firească atenție. Moștenirea lui Emanuil Gojdu e un subiect
chinuitor, care a fost prea mult ținut în sertar și nu a fost adus la
cunoștința românilor și maghiarilor. Aprecierea obiectivă a istoriei
trebuie să fie că Emanuil Gojdu, prin sentimentele sale, prin
manifestările sale politice, culturale ca și prin celebrul său
testament, s-a arătat a fi un om de excepție, un om al faptelor și un
bun român/macedoromân.
Marele mecenat al românilor din Ungaria,
Emanuil Gojdu (1802-1870), provine dintr-o familie de negustori
macedoromâni. Familia s-a refugiat din orașul Moscopole, de pe
teritoriul Albaniei, în 1769, din fața primejdiei turcești. Trecînd mai
întîi prin Polonia, familia s-a așezat în Ungaria și s-a instalat la
Miskolc, de unde o ramură a ei s-a mutat la Oradea. Din această ramură
a familiei provine Emanuil Gojdu născut în acest oraș la 9 februarie
1802
Familia și mediul cultural și religios în care a trăit i-au
conturat încă din tinerețe atașamentul față de interesele națiunii sale.
Pe parcursul întregii sale cariere politice a fost un susținător
fervent al drepturilor comunității române din Transilvania și Ungaria și
al creării unei relații speciale româno-maghiare.
Atitudinea
împăciuitoare adoptată de Gojdu față de maghiari, a creat o atmosferă de
suspiciune în jurul său. La atacurile împotrivite asupra lui, el a
răspuns în diferite forme. În 1861, cînd a fost denumit comite suprem în
Caraș, într-o publicistică a răspuns la critici în felul următor: „Eu
sunt asediat pe vîrful turnului, toate furtunile și fulgerile mă ajung
mai de grabă, decît pe cei ce se roagă în biserică, voi suferi viscolele
elementelor; însă mă ierte ori și cine, că dacă sunt pe turn nu pot fi
totdeauna și pragul bisericii, pe care poate călca tot insul. –
Așteptați fraților, pînă după dietă! Și atunci judecați pe Gozsdu.”
El
era un om învățat și mîndru de originea sa macedoromână, bun diplomat,
spirit religios, spirit întreprinzător, spirit vizionar, în fine, om de
cuvînt și un carater rectiliniu. Era un patriot luminat, era credincios
Bisericii Ortodoxe. Ca politic reputat și avocat celebru, Gojdu a fost
cunoscut ca un om de excepție. A trăit într-o perioadă dificilă,
frămîntată de manifestări naționale, pe care le-a înțeles în profunzimea
lor.
Cheia celor spuse la început despre el stă poate în declarația
simplă pe care Gojdu a făcut-o la apogeul carierei sale politice:
„Patria mi-o iubesc nemărginit și pentru bunăstarea ei sunt gata oricând
a-mi sacrifica viața… si..Am încărunțit ca un român de omenie”.
Gojdu
avea o putere de muncă neîntrecută și darul acesta l-a ajutat să devină
atît un excelent avocat, al cărui pledoarii în jurisdicțiile pestane
apăreau în manualele studențimii din Imperiu, cît și un om politic cu
adevărat complex. A trăit în vremurile în care fiecare națiune își scria
istoria cu înfrigurare. A fost o personalitate enciclopedică, deschisă
valorilor umaniste. Exemplul său ne arată, nimic nu este mai profund
universal decît a lucra pentru propășirea spirituală, culturală, socială
și politică a propriului neam.
Dragostea față de ortodoxie și
cultura românească a lui Emanuil Gojdu, neputând fi împărtășită
propriilor săi copii, a început a se revărsa, în masură tot mai largă,
asupra studenților români de la Universitatea din Budapesta – cei mai
iubiți oaspeți în casa și la masa lui.
Fundația Gojdu, care a
fost una dintre cele mai mari fundații din Austro-Ungaria, timp de 50 de
ani a avut un important rol în activitatea și viața culturală
românească din Ungaria și Transilvania. În baza prevederilor din
testament, studenți, preoți și învățători săraci, familii numeroase și
îmbătrîniți puteau beneficia din bunurile fundației.
Dintre
intelectualii români care au absolvit Universitatea din Budapesta si
erau bursieri ai Fundației Gojdu, 32 au ajuns membri ai Academiei
Române.
În ziua de 4 noiembrie 1869, cu cîteva săptămâni înainte
de moarte, semnînd Emanuil Gojdu actul istoric, cu atît de fericite
consecințe, în fața martorilor testamentari și-a exprimat dorința de a
se ridica din mormînt peste 100 de ani să vadă, ce s-a ales de
testamentul și de fundațiunea sa.
De la moartea sa au trecut 150
de ani. Dacă s-ar ridica din mormînt ar vedea că nu mai există Fundația
Gojdu, în pasajul Gojdu din Budapesta în afară de capela ortodoxă nimic
nu mai are caracter românesc. În acest moment, din moștenirea lui este
accesibilă doar entitatea morală și intelectuală, fiind de cea mai mare
actualitate. Ar mai vedea, că românii din Budapesta sînt cei mai
apropiați de subiectul Emanuil Gojdu și de 28 ani au o preocupare
renăscută, pentru a-i cultiva memoria și omagia amintirea.
Anual,
bursierii "Gojdu” și membrii Societății "Petru Maior” din Budapesta, în
semn de recunoștință față de creatorul fundației, participau la
parastasul ce se organiza la mormîntul lui Gojdu în cimitirul Kerepesi.
Cu această ocazie, se țineau discursuri și se intona cîntecul lui
Ciprian Porumbescu Adusu-mi-am aminte.
Între filele vechi ale unui fost bursier am găsit texte de versuri, legate de aceasta zi. Unul conține cîntarea ce se cînta atunci la mormînt.
Pe lîng-acest mormînt,
În care doarme blînd
Un binefăcător,
Vă strîngeți fraților.
O Doamne-al tuturor
Părinte-ndurător
Ascultă al nostru grai
Și-l odihnește-n rai
În lume-i un mister,
Popoare, oameni pier,
Dar faptele trăiesc
Și-al lor nume vestesc.
Și tu din fii în fii
De nou vei tot trăi
Și vor slăvi cel lut
În cari te-ai prefăcut.
Noi,
românii din Budapesta și Ungaria avem datoria morală să-i păstrăm
memoria lui Emanuil Gojdu, personalitate marcantă ai culturii și vieții
publice româno-maghiare. Locul său de frunte între marii noștri
înaintași și l-a cîștigat prin neobosita-i strădanie pentru afirmarea
națiunii și a limbii românești, dar, mai ales, prin excepționala sa
activitate de ajutorare și de susținere morală și materială, a sutelor
și miilor de tineri dornici de învățătură.
Eternă să-i fie memoria!
INTERIORUL BISERICII ORTODOXE DIN RÁCKEVE (UNGARIA) RIDICATĂ DE MACEDOROMÂNI ȘI SÎRBI A FOST PICTATĂ ÎN 1765 DE ICONARI, ZUGRAFI INVITAȚI DIN MOSCOPOLE ÎN FRUNTE CU SIMEON THEODOR GRUNTOVICS, AL CĂRUI NUME ORIGINAR A FOST THEODOR SINA KRUDI
.jpg)

la lupta pentru Adevăr!
Pe același subiect

Mărturisirea lui Zelenski care pune Războiul din Ucraina sub Semnul Întrebării

Războiul Nervilor și al Dracilor în jurul Marii Lavre de la Kiev – Zelenski, între ciocan și nicovală

Ana-Maria Radulian: Ura globaliștilor asupra țăranului român și supraviețuitorii care s-au opus vaccinării

Profeție împlinită: SOLZII SUNT AICI. Claudia Marcu: Cercetătorii știau. Vaccinul Covid provoacă AVC, scleroză multiplă și boli autoimune. 800.000 de morți excedentare în Europa

Ciurucizarea Lumii și Marea Resetare: Cum am ajuns să fim stăpâniți de Mediocritate

Stupiditatea lui Biden face să se împlinească Profeția lui Mao
Recomandările noastre

Rafael Udriște: GENERAȚIA SFINTEI CRUCI - Crucea de lemn de la Universitate, purtată pe umeri de la Chișinău la București, este declarația de dragoste pe care generația mea o face, în fiecare zi, României

27 martie: Basarabia „se unește pentru totdeauna cu Mama sa, România”. Aproape toți cei care au votat Unirea au fost apoi vânați de bolșevici și au sfârșit în lagărele sovietice. Ei sunt Martirii Basarabiei, Martirii Unirii. Să nu-i uităm niciodată!
Secțiuni: Cultură Istorie Opinii Prima pagină Români în lume Știri
Persoane: Emanuil Gojdu Mária Berényi
Organizații: Academia Română Ministerul Afacerilor Externe Poporul Român
Tip conținut: Opinii
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Comentarii (0)