Urmăresc ce spune mereu înverșunatul jurnalist de la București, Cristian Tudor Popescu: „Orice dictatură naționalistă este coruptă până în măduva oaselor. Corupția masivă apare îndată ce se instaurează o dictatură naționalistă”.

Ascultându-l, fără să vreau, îmi reapar în memorie cuvintele, tot atât de înverșunate, ale Președintei de la Chișinău, Maia Sandu, articulate de aceasta în ziua de 2 martie 2022, la 30 de ani de la declanșarea agresiunii militare a Rusiei împotriva Republicii Moldova: „În memoria celor care și-au dat viața apărându-și țara, avem datoria să nu cedăm în fața hoților”. Evident, președinta a lăsat să se înțeleagă că atunci, în 1992, noi moldovenii, inclusiv luptătorii noștri de la Nistru, am fost victimele „corupției regionale”, adică nu Rusia, care a atacat militar Republica Moldova, este cauza războiului de la Nistru, ci „corupția regională”.

După ce mai citești o dată cele spuse de ziaristul de la București și președinta de la Chișinău, te simți nu știu cum vinovat și rușinat, pentru că de exact asta ne învinuia Kremlinul în 1989, când ceream punerea în drepturi a limbii române și a alfabetului ei latin, în 1991, când ne declaram independenți de imperiul sovietic, și în 1992, când ne-am ridicat să apărăm această independență cu arma în mâini în urma invaziei rusești asupra noastră: de naționalism și de dictatură naționalistă!

O adevărată perversiune morală despre care distinsul și regretatul ziarist basarabean Constantin Tănase scria astfel:

„Noua „elită politică” a discreditat, de fapt, și a îngenuncheat spiritul național, iar odată cu aceasta – a compromis noțiunile de patriotism și naționalism. S-a ajuns, astfel, până acolo, încât astăzi multora le este rușine să recunoască faptul că au participat cândva la mitingurile organizate de Frontul Popular, că au luptat cu arma în mână la războiul împotriva rușilor, la Tiraspol sau la Tighina etc. Lucrurile au fost denaturate într-o asemenea măsură, încât acest război, astăzi, este numit ba „conflictul militar de pe Nistru”, ba „luptele pentru integritatea republicii”, evitându-se denumirea adevărată – „războiul moldovenilor împotriva rușilor”(…) Noua „elită politică” i-a făcut pe moldoveni să se simtă VINOVAȚI și să se RUȘINEZE de acțiunile lor naționale și patriotice de la sfârșitul deceniului trecut. Tot ei au avut grijă să inoculeze opiniei publice ideea că situația proastă din economie, sărăcia, corupția și jaful deschis se datorează faptului că moldovenii au cerut limbă de stat și alfabet latin. Cu alte cuvinte, noii guvernanți au mers pe linia unei cumplite perversiuni morale și ideologice, totul fiind întors cu fundul în sus. Discreditând intelectualitatea, și nu numai pe ea, dar pe toți acei care au îngenuncheat în Piața Marii Adunări Naționale”.

Ștefan Secăreanu