În fiecare an, la data de 25 martie, Biserica Ortodoxă prăznuiește Buna Vestire. Este ziua in care Arhanghelul Gavriil i se arata Maicii Domnului grăindu-i: „Bucura-te, ceea ce ești plina de har, Domnul este cu tine!” (Luca 1, 28). Așezarea Praznicului Bunei Vestiri la această dată certifică faptul că Biserica Ortodoxă nu susține ceva anume, un sistem filosofic sau unul teologic, nici o dogmă sau o teorie, ci mărturisește pur și simplu Adevărul. Așa s-au petrecut lucrurile, acesta a fost Planul lui Dumnezeu, acesta este începutul mântuirii neamului omenesc.

Pe de o parte, prin Maica Domnului începe mișcarea resemnării infinite care nu este altceva decât ultimul stadiu al prefacerii lăuntrice a omului care precede credința. Resemnarea infinită este acea cămașă amintită într-o veche legendă populară. Firul e tors într-o tăcere absolută, acesta este înălbit cu lacrimi, cămașa e cusută în lacrimi, cu deplină rigoare și cu o răbdare dumnezeiască. Secretul acestei legende constă în faptul că  experiența este personală și că fiecare persoană trebuie să-și coase propria cămașă. Dacă mișcarea resemnării infinite e săvârșită în duh și adevăr se ajunge la pace, liniște, mângâiere, lumină. De aici încolo, urmează credința care presupune chemare, alegere, decizie, frică și cutremur, singurătate înaintea lui Dumnezeu.

Pe de altă parte, Maica Domnului ne arată calea spre libertatea deplină a ființei umane: acceptarea necondiționată a chemării divine și a ascultării de Dumnezeu, mai mult, slujirea cu dragoste deplină lui Dumnezeu. Școala ascultării necondiționate de Dumnezeu este Universitatea care-l hrănește pe om cu o cunoaștere care este cu adevărat Viață și Libertate desăvârșită. Maica Domnului este o mărturie a resemnării infinite, a libertății depline și un izvor al milei dumnezeiești. Mai mult, Fecioara Maria este purtătoarea adevărului dumnezeiesc și mărturisitoarea iubirii hristologice.

Apoi, modelul libertății desăvârșite pe care ni-l propune Născătoarea de Dumnezeu nu poate fi impus dictatorial, ci ține de capacitatea fiecăruia de a răspunde chemării divine, de a alege și de a da un sens existenței umane. Alegerea acestui model de viață presupune ascultarea inimii, evlavie, credință și dragoste de aproapele și de tot ce te înconjoară. Presupune multă smerenie, să te consideri sub toată zidirea lui Dumnezeu, cel mai mic. Un fel de "iubește și fă ce vrei”, o altfel de abordare a libertății individuale, în sensul că dacă ai darul dragostei dumnezeiești, nu prea îți permiți orice. Fie că e vorba de o atitudine, fie că ne aflăm în fața unei acțiuni hotărâte ori o simplă privire, toate trebuie făcute cu mare grijă, de a nu deranja pe aproapele nostru, dar mai ales pe Dumnezeu.

Or, pentru ca Fecioara Maria să ajungă să fie „Maica Libertății desăvârșite”, a fost nevoie de o îndelungată pregătire a momentului prin patriarhi și proroci, dar și prin identificarea și pregătirea părinților celei care avea să devină Născătoare de Dumnezeu. Sfânta Scriptură nu ne dă prea multe amănunte nici în privința alegerii „drepților și dumnezeiești părinți Ioachim și Ana” și nici în legătură cu nașterea și copilăria Fecioarei Maria.

Așadar, Maria, înainte de toate, este darul cel mare cu care Dumnezeu a învrednicit neamul omenesc, ea fiind nu numai izvorul darului celui ceresc, Maica Domnului nostru Iisus Hristos, dar și Maica izbăvitoare pe lângă Fiul ei, pentru întreaga omenire. De aceea, Fecioara Maria, datorită râvnei și desăvârșirii vieții ei, pentru ascultarea desăvârșită față de voia lui Dumnezeu: „Iată, roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău" (Luca 1, 38), reprezintă un model și o povățuitoare pentru acei credincioși însetați după libertate desăvârșită.

Doamne, ajută!