Gânduri amare printre rânduri

A murit un judecător...nimic nou sub soare, nu-i așa?!

Toți oamenii mor. Unii prea devreme, alții sunt binecuvântați cu ani mulți...

A murit „o pensie specială”... parte a poporului, dornică de răzbunare, aplaudă în surdină!

Ce naiba?! Doar si ei își fac cruce când trec pe lângă biserică și mimează bunătatea când încep posturile...

A murit un om. Singur printre cărți...

Știți ce nu se dorește a se înțelege?

Că această profesie vine „la pachet” cu multă singurătate, cu multă asprime în suflet, astfel că, fiecare încercăm, atât cât putem, să ne protejam sufletul. Asa, aspru, cum este el...

A murit un coleg... dar bine că nu oamenii îi vor judeca sufletul aspru...pentru că, în comparație cu moartea, judecată oamenilor care nu îl/ne cunosc este cu adevărat o tortură.

A murit un om. Singur. Asa cum este și această profesie...

Asa că,

 

Rogu-Te Doamne, cand sufletul se va infătisa la Judecata Ta, judecă-l că Dumnezeu, pentru că el a judecat ca om.

Odihnește-te în pace și lumină!

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews