ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Marea întrebare care încă se pune în aceste zile este: mai poate fi în vreun fel oprit războiul anunțat din Ucraina? Mai ales după ce foarte multe tone de armament de toate mărimile și calitățile, precum și nenumărate trupe s-au masat, de cele două părți, la frontierele autoproclamatelor republici independente rusofone din estul Ucrainei: Republica Populară Donețk (RPD) și Republica Populară Lugansk (RPL). Și, de asemenea, în Crimeea și în apropierea ei, tot de ambele părți. Cu fiecare zi ce trece și aduce știri alarmante una după alta, speranța că războiul va fi înlocuit de diplomație și că rațiunea va înlocui demența războinică se împuținează, dispare.

Propaganda cea mai simplistă a fost pusă și ea în mișcare. În aceste zile aflăm, din surse oficiale europene și americane, că Rusia, și nu Ucraina va ataca prima. Lucru care, de altfel, ar putea să se confirme brutal foarte curând pentru că în orice moment Rusia se poate transforma din imperiu atacat în forță agresoare. Și asta după vechile legi ale războiului. Pentru că fiecare are dreptul să ia inițiativa care-l avantajează și să nu aștepte să-i cadă cerul în cap. În orice caz, presa mondială, cu specialiștii ei militari, s-a pus și ea deja în ordine de bătaie. Nu ne rămâne deocamdată decât să-i citim și pe unii, și pe ceilalți, și pe prooccidentali, și pe proruși, și să încercăm să alegem grâul (informația corectă și analiza inteligentă) de neghină (propaganda).

În Franța, unul dintre cei mai citiți și recomandați analiști este The Saker (Andrei Raevsky), trăitor în Florida, SUA. The Saker este un rus alb de a patra generație, născut în Elveția și stabilit acum mai bine de 20 de ani în SUA, împreună cu soția sa, și ea urmașă a unor ruși albi care au fugit de bolșevici. The Saker e un blogger celebru în SUA, Europa și în lumea arabă, fost analist militar pentru ONU la Geneva („Scriam în principal despre Orientul Mijlociu, dar, când s-a produs lovitura de stat din Ucraina, în 2014, am început să scriu despre evenimentele de acolo, iar blogul meu a devenit deodată și foarte repede celebru pentru că scriam în engleză, dar dintr-un punct de vedere rus” – „Interview du Saker, alias Andrei Raevsky”, groupegaullistesceaux.wordpress.com, 31.10.2017).

Christelle Néant (un pseudonim?) este o franțuzoaică din Luxemburg care și-a abandonat jobul de webmaster într-o multinațională și a devenit „comunicatoare” în cadrul DoniPress (agenția de presă separatistă a RPD). Christelle Néant transmite zilnic din republicile separatiste (donbass-insider.com). Și mai sunt și alți autori consistenți care merită urmăriți sistematic, cum e analistul militar italian Manlio Dinucci ( „L’arte della guera: annali della strategia USA/NATO (1990-2015)”, Zambon Editore, 2015), preluat de presa independentă din Europa și din America de Nord (mondialisation.ca).

O confuzie, ambiguitate nu a fost încă înlăturată: războiul cu Rusia e dorit în primul rând de Ucraina sau de SUA și partenerii săi NATO vesteuropeni? Cine manipulează pe cine? Care este adevărata legătură a noului președinte american Joe Biden și a Administrației sale cu Ucraina și, mai ales, cum se poziționează Deep State-ul față de acest anticipat război? Dar așa-zisul guvern mondial? E posibil ca Administrația Biden să fie manipulată de regimul de la Kiev al lui Zelenski? Greu de crezut. Va rezolva războiul din Ucraina marile probleme economice și sociale din SUA și din UK? Va deschide SUA simultan alte două fronturi, în Marea Chinei de Sud și în Iran ?

The Saker (în lesakerfrancophone.fr) din 8.04.2012 : „Elitele americane sunt întru totul de acord în privința Rusiei, pe care o vor mai întâi îndiguită și apoi distrusă. În ceea ce privește statele fantoșe americane din UE, ele n-au nici o putere proprie. Care ar fi deci obiectivele Administrației „Biden”? Să creeze o confruntare între Rusia și UE care i-ar da un sens lui NATO și ar justifica desfășurarea de forțe americane suplimentare în Europa, care, la rândul lor, ar întări în plus strânsoarea americană deja puternică în jurul beregatei colective a UE. Făcând să eșueze NordStream 2 (ceea ce se va petrece imediat ce conflictul din Donbas va deveni „fierbinte”), Statele Unite vor obține nu doar o UE mult mai dependentă de SUA, dar și mult mai puțin competitivă: în loc să cumpere gaz ieftin și de bună calitate din Rusia, UE va cumpăra gaz mai scump și de mai proastă calitate de la SUA. Programele de înarmare vor exploda, iar complexul militaro-industrial american se va îmbogăți vânzând arme grotesc de supraevaluate propriei țări și „aliaților” ei europeni. Marile întrebări sunt deci următoarele: ar putea Rusia să schimbe viziunea americană reacționând sub nivelul unei confruntări militare deschise? Părerea mea e că asta e încă posibil dar că, din păcate, devine din ce în ce mai puțin probabil cu fiecare zi care trece. Asta înseamnă că acest conflict se poate transforma într-un al treilea război mondial cu arme nucleare și tot restul? Părerea mea este că acest scenariu devine pe zi ce trece din ce în ce mai probabil.”

Același The Saker scria în 6.04.2021 („Comprendre les psyops anti-Poutine: une préparation à la guerre” - lesakerphrancophone.fr): „Războiul ar putea fi oare evitat? Nu știu. Putin le-a dat ucronaziștilor (naziștilor ucraineni – n.n.) un avertisment foarte sever („consecințe grave pentru statutul de stat al Ucrainei ca atare”). Nu cred nici o clipă că se preocupă oricine ar fi la putere la Kiev de Ucraina sau de statutul ei de stat, dar oamenii aceia sunt destul de inteligenți ca să înțeleagă că un contraatac rus pentru a apăra LDNR (cele două republici autonome din Donbas – n.n.) și, mai mult, Crimeea ar putea cuprinde și lovituri de precizie care să țintească „leadership”-ul cu rachete foarte moderne. Conducătorii ucronaziști ar trebui să-și dea seama că au toți ținte desenate pe cap. Ar putea reflecta și la următorul lucru: ce li s-a întâmplat șefilor de bande wahhabite din Cecenia după sfârșitul celui de-al doilea război de acolo ? (Indiciu: au fost identificați cu toții și executați.) Oare asta ar fi destul ca să-i oprească? Poate. Să sperăm. Dar trebuie să păstrăm în minte faptul că, într-un viitor previzibil, Ucrainei nu-i mai rămân decât două opțiuni: „un sfârșit oribil sau o oroare fără sfârșit” (e o expresie rusească). Cel mai bun scenariu pentru populația ucraineană ar fi o scindare (relativ pacifică, să sperăm) a țării în câteva părți ușor de gestionat. Cea mai proastă opțiune ar fi, fără îndoială, un război pe scară mare împotriva Rusiei.”

Cu o zi înainte (5.04.2021), The Saker îi pomenise pe blogul său și pe români: „Mă aștept să-i văd pe „consilierii” polonezi (și americani, și britanici) asistând forțele ucronaziste în timpul atacului lor asupra LDNR. În ceea ce le privește pe „surorile” ortodoxe ale Rusiei, cum sunt Bulgaria sau România, acestea vor face ce au făcut mereu în trecut: se vor alătura oricărei coaliții antiruse. Vestea bună este că armatele lor sunt la fel de slabe ca armata Poloniei (pregătite pentru parade, dar nu pentru un război adevărat). De altfel, Marea Neagră este, în termeni militari, „un lac rusesc”. Aceste țări mici vor gesticula deci cu elan, dar nu vor face nici o prostie.”

Manlio Dinucci atrage atenția asupra unui alt „amănunt” („Joe Biden recrute les alliés”, reseauinternational.net, 6.04.2021): „În aceeași politică intră și noile Brigăzi de asistență pentru forțele de securitate, unități speciale ale armatei SUA care „organizează, antrenează, echipează și consiliază forțele de securitate străine” [...]. Ele sunt un instrument eficace pentru a lansa, sub acoperirea de „asistență”, operațiuni militare aflate de facto sub comandament SUA. Asta explică de ce, după un relativ armistițiu, șeful statului-major ucrainean, Ruslan Khomchak, a declarat la 1 aprilie că armata Kievului „se pregătește pentru ofensivă în Ucraina orientală”, adică împotriva populației ruse din Donbas, folosind și „forțe de apărare teritorială” (precum regimentul neonazist Azov), iar în această operațiune „este prevăzută participarea aliaților NATO”.

Christelle Néant a prezentat în detaliu din Ucraina o crimă de război cu potențial afectiv și moral exploziv („RPD – L’armée ukrainienne tue un enfant à l’aide d’un drone à Alexandrovskoye”, reseauinternational.net, 6.04.2021) : „Sâmbătă 3 aprilie 2021, o dronă a armatei ucrainene a lansat ceea ce pare a fi un dispozitiv exploziv artizanal în curtea unei case din satul Alexandrovskoie din RPD (Republica Populară Donețk), ucigând un copil și rănind-o pe bunica lui. Sâmbătă după-amiază, micul Vladislav (4 ani și jumătate) se juca în curtea casei bunicilor săi din Alexandrovskoie, o localitate aflată destul de departe de linia frontului (la 15 km) pentru ca nimeni să nu se îngrijoreze că ar fi vreun pericol pentru copil să se joace afară. Bunica lui îl supraveghea din ușă când a avut loc o explozie în curte chiar lângă Vladislav. Copilul a fost aruncat în aer și literalmente făcut bucăți de biluțele din dispozitivul exploziv pe care l-a aruncat în curte o dronă a armatei ucrainene. Bunica lui Vladislav a fost azvârlită în spate și rănită de cioburile de sticlă de la ferestrele care au explodat. [...] Armata ucraineană are la dispoziție drone Fury, PD-1, Raybird 3, Spectator, Leleka-100 etc. Or, se pare că Leleka-100, care a fost supusă la testări aprofundate în armata ucraineană în 2020, e deja folosită în conflictul din Donbas – e o dronă de mici dimensiuni și poate zbura cu ușurință la 45 km de cel care o operează fără ca el să piardă controlul asupra dispozitivului care poate duce o încărcătură de 5 kg. [...] Unele voci din Ucraina au pretins că e prea mare distanța față de linia frontului, dar acest argument nu se susține. O dronă mică precum Leleka-100 ar fi putut foarte bine să parcurgă cei 15 km dintre Svetlodarsk (aflat sub control ucrainean) și Alexandrovskoie ducând un mic dispozitiv exploziv artizanal, totul fără cel mai mic zgomot.”